vineri, 31 octombrie 2008

Istoria are motoare nebănuite

Piperul, scorţişoara, ghimbirul sunt cunoscute de mii de ani. Arabii erau tartorii comerţului cu mirodenii. Acestea erau aduse în Ceylon, Sri Lanka de azi, de chinezi şi erau preluate de arabi. Chinezii le obţineau din Insulele Moluce, din Malaezia.

Prin secolul X Veneţia a intrat pe fir pentru distribuţia în Europa. Până pe la începutul secolului XV veneţienii au avut monopol, asta în cârdăşie cu vigurosul Imperiu Otoman care preluase de la arabi afacerea.

Ca orice monopol, Veneţia, impunea nişte preţuri exorbitante, piperul era plătit în aur la paritatea de unu la unu, un kil de aur contra un kil de piper. Nervii europenilor au început să cedeze.


Aici apare în povestire un personaj fascinant, Henric Navigatorul.

Un personaj liniştit. Fără nervi vărsaţi pe sfătuitori, fără scandal, un personaj obscur ca temperament. Dar nu ca obiective.
Dezvoltă, pentru epoca respectivă o idee vizionară, o şcoală de cartografie şi de navigaţie. Începe explorarea Africii. Cucereşte insulele Canare şi Azore. Înfiinţează nucleul viitoarei Universităţi a Portugaliei. Şi după dezvoltarea unui nou tip de barcaz prin 1448 ajunge în Senegalul de azi. Depăşise lumea musulmană. Începe, cu voioşie, comerţul cu sclavi. Portugalia începe să prospere. În 1460 personajul moare dar nimic nu-i mai putea opri pe portughezi.

În 1482 Bartolomeo Dias ajunge la Capul Bunei Speranţe. În 1498 Vasco da Gama ajunge în India. Monopolul veneţiano-otoman asupra comerţului cu mirodenii se terminase.

În vremea asta spaniolii, cam frustraţi de reuşitele portugheze, acţionează la rândul lor şi descoperă Lumea Nouă, căutau aceleaşi mirodenii.

Pe la 1600, la Amsterdam, ia fiinţă Compania Olandeză a Indiei de Est. Olandezii pun mâna pe afacerea cu mirodenii. Aceasta este practic prima multinaţională. Capitalismul începuse.

Când n-ai apă sau grâu eşti gata de un război cu vecinii. Când problema se pune la nivelul produselor cerute de piaţă dar neesenţiale vieţii faci descoperiri ştiinţifice. După aia le pui în practică şi dai naştere unei firme prin care să valorifici ce ai descoperit.

Şi totul de la câteva boabe de piper. Care au împins lumea înainte.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Acum "piperul" vremurilor noastre o fi petrolul? Dar unde sa mai exploram? Terra e din ce in ce mai mica.Probabil tb sa incepem expeditia spre stele.

Dan Selaru spunea...

Pai eu am zis-o!

Anonim spunea...

:?

Unde? Cind? Nu de alta, dar sint gata sa platesc drepturile de autor. Cu proprietatea intelectuala nu ma joc. :))

Dan Selaru spunea...

Mai la vale pe pagina asta in Lumea Noua

gabriela spunea...

Super post. Cea mai misto lectie despre marile descoperiri geografice. Ale mele nu-s asa frumoase :((

Dan Selaru spunea...

Eeeee. Nu ma las asa usor laudat. Merci. :-)

Unul bun consuma cam o ora, o ora jumate, restul 10 minte sau mai putin.