miercuri, 17 decembrie 2008

Televizorul, creditul şi suicidul

În Adevărul de ieri am găsit o ştire.

"În urmă cu două luni, un tânăr din Buzău şi-a pus capăt zilelor după ce a rămas în urmă cu plata ratelor la bancă. Buzoianul împrumutase 2.000 de lei ca să-şi cumpere un televizor şi nu îşi mai putea plăti ratele din salariul de 400 de lei. El a lăsat în urmă un copil de numai şase luni."

După un mic studiu am găsit confirmarea aici.

Cum nu am decât o sursă, există dubii asupra veridicităţii tuturor faptelor, dar par credibile.

Deci omul, cu un salariu de 400 de lei, cumpără un televizor de 2000 de lei pe care plăteşte 3000 de lei la o rată de 150 de lei lunar, adică 20 de luni plăteşte aproape 40 la sută din unica sursă de venit a unei familii pentru un televizor, cu un copil mic în dotare, el nu televizorul, şi când vede că nu mai poate se sinucide din motive greşite, cum că banca i-ar lua casa.

În această poveste tragică şi absurdă există câteva tare adânci de care societatea suferă.

Existenţa unui asemenea tip de credit, la cifra restituită este, pur şi simplu, camătă, tipul creditului era "cu buletinul", nereglementat.

Creditul, ca unică modalitate de achiziţie a unor bunuri, pe vremuri era economisirea. Viteza de evoluţie, sau involuţie, a societăţii face să vreau acum, nu să aştept să-mi permit, a avea devine o datorie nu o bucurie.

Lipsa de modele şi televizorul cu diagonala de 1 metru mă introduc "în rândul lumii" deşi eu, de fapt, mor de foame. Reclama şi falsele modele pervertesc adevăratele valori, laptele praf pentru un copil luptă cu televizorul telenovelelor sau al meciurilor de fotbal. Lipsa noţiunii de familie şi responsabilitate.

Lipsa de educaţie, elementară, economică. Cum să iau un asemenea credit, cum să-mi ia casa pentru un televizor? Neştiinţa căutării realităţii, evaluarea acesteia, în ce situaţie sunt şi ce se poate întâmpla?

Lipsa de valoare a presei, salariul minim este peste cei 400 de lei. Ceva e putred.

În mod cert omul era dezechilibrat. Concluziile nu. Câteodată parcă ne vorbim.

10 comentarii:

Anonim spunea...

Asta cred ca e genul de stire fabricata, nu s-ar sinucide nimeni pentru o suma de asta. Si daca jefuia un cersetor tot facea suma necesara.
Plus ca n-am mai auzit sa ai salariu de 400 lei si sa fii OBLIGAT sa=ti platesti nu stiu ce cursuri la munca..

Unknown spunea...

Cu toate ca pare inventata povestea, ca principiu nu vad nimic in neregula si nu vad de ce ar trebui impuse limite. 40% din salariu e un grad de indatorare foarte ok.

Pe scurt - survival of the fittest.

Anonim spunea...

Parlamentolitic: singura explicatie pentru lipsa ta de incredere in stirea asta este faptul ca, probabil, esti rupt de lumea reala. Majoritatea romanilor fac astfel de alegeri, traiesc pe credite (pe care nu si le permit) iar unii, mai slabi de inima (se dovedeste, in ultimul timp, ca barbatii sint mai slabi din acest pdv decit femeile), fac si gesturi disperate.
Din pacate, singura care e de vina pentru asta e tot mass media (in formele ei agresive, publicitatea si revistele care demonizeaza economisirea in detrimentul indatorarii).

AristotelCostel spunea...

@gajodillo

"singura care e de vina pentru asta e mass media"

Cam de asta m-am luat cu mainile de ...blog.

Nu-s eu in masura sa educ economic populatia Romaniei, dar punand pe tapet fel si fel de smecheri si manipulatori...se vad chiar si ameliorari...acolo unde mai exista obraz.

Dan Selaru spunea...

Si eu din acelasi motiv.

Ionut spunea...

Probabil i s-a stricat televizorul... Eu unul nu cred ca s-a aruncat din pricina banilor. Salarii de 400 de lei sunt doar in acte... care si le face ;)

Anonim spunea...

Importanta nu este in situatia de fata veridicitatea cazului, ci lectiile pe care le tragem de aici. Dan a punctat bine cele cateva elemente, inclusiv cu referire la presa.

Pe de alta parte, daca omul castiga in realitate mai mult de 400 RON, sa zicem dublu [800 RON pentru cei care nu au facut matematica], ar fi fost situatia lui cu mult mai diferita? Ma indoiesc. Reflectiile despre societatea de consum care ne consuma sunt perfect justificate...

LiaLia spunea...

Din nefericire, eu chiar cred ca e real cazul. Am vecini cu 20 mil venit pe familie cu 2 copii, cu 2 rate la banci, prostiti de "credit doar cu buletinul", carora le-am dat "cu imprumut" (pe care nu il astept inapoi) bani sa isi ia cartofi si ceapa, sa aiba ce manca. Si le-am vazut disperarea. Si nu isi gasesc nicio portita. Iar el mi-a spus "la cate vad la televizor, mi-as pune streangul de gat, dar cui ii las pe amaratii astia?" El mai are ratiune, dar nu ii rezolva problema.

Anonim spunea...

citisem aici" suvivor of the fittest"
Totusi trebuie sa fim OAMENI : omul ala era prost si sunt ca el cu milioanele dar e asta un motiv de a-l face sa-si puna streangul de gat? si mai avem pretentia ca in secolul nostru avansat avem grija chiar si de retarzii din casele de copii si dam sute de mii de $ pt. a separa siamezii, si aceeasi suma pt. a asigura o existenta "dupa normele europene" violatorilor si criminalilor in serie din puscarii (600luni(ex. intre 30si 80 ani)*1800$/luna pt asigurarea conditiilor unui puscarias CRIMINAL), dar in schimb trimitem la moarte un om pt 600 euro imprumutati si pt. ca nu e suficient de pregatit sa poate confrunta problema si atat de prost/incapabil lenes sa fie sclav pt.doar 400/800ron. Si noi intoarcem capul si spunem ca nu e treaba noastra deci revin la pct1. Trebuie sa fim inainte de toate umani si nu monstri ai globalizarii si apoi sa analizam problema

Dan Selaru spunea...

Corect.