Haos

Lăsând de o parte argumentele pro şi contra privind Ordonanţa lui Boc se desprinde o idee care priveşte situaţia din România, haosul. Acest haos nu este specific Guvernului actual, este specific hotărârilor clasei politice de după Revoluţia din 1989. Trăim într-o lume plină de legi care nu sunt pentru toată lumea, sunt legi pline de excepţii. Graba de a rezolva o problemă conduce la soluţii pompieristice, ilogice, contradictorii.

Ordonanţa lui Boc putea să fie exact cum a fost scrisă plus o frază. Suma salariului cumulat cu pensia trebuie să nu depăşească de X ori salariul mediu. Bucătăresele, asistenţii maternali, pensionarii pe caz de boală, actorii puteau păstra şi salariul şi pensia, mahării din ministere nu.

Prin "soluţiile" pe care Boc le propune, tocmai pentru a crea excepţii la o lege fără excepţii nu se crează decât haos şi birocraţie, visul şmecherilor care se vor strecura printre legile stufoase şi contradictorii şi coşmarul celor amărâţi.

Să dăm un exemplu de absurditate. Şef de agenţie cu salariul blocat la 40 şi nu ştiu cât de milioane. Agenţia respectivă face cercetare, omul participă la proiecte de cercetare, cercetătorii au o lege a salarizării care are alte plafoane, care e legea după care trebuie plătit omul în cauză? Pe asta n-o ştiaţi.

Părinţii pensionari care-şi îngrijesc copiii cu handicap trebuie să devină persoane fizice autorizate, cunosc procedura, e sinistru de birocratică. Dar ce fel de autorizaţie trebuie să obţină omul în cauză? Că e capabil să-şi hrănească şi să-şi spele copilul? Ce studii are nevoie? Ce calificare? S-a ajuns să fie autorizat un părinte să fie părinte. Birocratic. Câte ore lucrează un părinte?

Ordonanţa lui Boc este o prostie chiar dacă se doreşte dreptatea. Nu poţi emite hotărâri corecte într-un sistem absurd. Cârpirea acesteia nu face decât să facă un rău şi mai mare.

Legile din România alcătuiesc o grămadă de reglementări nu un sistem funcţional.