Palavrele de ieri şi ruptura de mâine

Ieri s-au întâmplat multe lucruri. Că Gabriel Oprea e prima victimă a unei coaliţii absurde nu ne spune nimic altceva, decât că, în afară de incompetent, Guvernul este şi instabil. Şi, cum am spus aici şi aici, coaliţia e absurdă şi nu avem alternativă, spre durerea noastră viitoare, clasa politică a făcut o greşeală, poate ireparabilă, pe termen scurt, prin acceptarea acestei alianţe contra naturii.

În PNL au început răfuielile post electorale, toţi sunt potenţiali preşedinţi, trist că nu sunt credibili, Geoană se luptă în PSD cu Mitrea, aici e de comentat, PDL-ul prin madam Elena Udrea vrea să facă Bucureştiul staţiune balneo-climaterică şi stă cuminte în tranşee.

Glasuri răzleţe aduc aminte că Euro este 4,26 lei cu bătaie spre 4,5. Who cares? Toate războaiele ruşilor au fost câştigate de iarna înfiorătoare de care ştiu atât de bine ruşii să se folosească. Şi fac şi PR. Ne comunică faptul că o să avem parte de o eră glaciară. Fiind cât de cât astronom cred că au dreptate. Să vezi atunci nevoie de gaze. Din păcate n-o să mai existe.

România încet,încet devine o lume dublă. Presa şi clasa politică de o parte. Populaţia de alta. Cele două nu se mai intersectează, susţin, colaborează, comunică. Suntem într-o situaţie economică dramatică. Guvernul trebuie să fie alături de noi. Nu. Ei au probleme cu secretarii de stat. Marii oameni politici se întorc de prin vacanţe şi sunt plini de idei, ranchiune, scenarii, palavre.

România, în acest moment, în afară de Cristian Diaconescu care face ce poate, nu este condusă. Nu avem Guvern. Nu avem coaliţie de guvernare, practic avem numai războaie interne de partid. Votul nu a adus nimic constructiv, suntem blocaţi. Ca să mă aflu în tonul comentatorilor de orice culoare, Băsescu este vinovat de toate. De data asta se poate să aibă dreptate comentatorii.

Câte energii inutile s-au consumat pentru palavrele partidelor din campanie, câte energii se consumă prin birocraţia noilor hotărâri guvernamentale. Câteodată simt că anarhia este mai bună decât Guvernele pe care, fără alternativă, noi le alegem şi ei le fac.