sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Un gând de sâmbătă dimineaţa

Mişcările libere de capital au repetat scenariul pe toate meridianele. Preţuri absurde la case urmate de credite uşor obţinute, speculatori ai oricărui aspect implicat în afacerea respectivă (bănci, oameni de afaceri, Statul), imposibilitate de plată, pierderi pe piaţa bancară, blocarea creditelor, suspiciune generalizată, blocarea consumului, prăbuşirea producţiei, falimente, creşterea şomajului, scăderea din nou a puterii de cumpărare, scăderea producţiei, falimente, din nou creştere a şomajului şi am intrat în cerc vicios.

Bani la bugetul de Stat nu mai vin, Statul nu are decât soluţia tiparniţei, creşte inflaţia, scade puterea de cumpărare, scade consumul şi mai vedem un factor la cercul vicios de mai sus.

Deoarece piaţa e acum globală, criza e globală. Se manifestă de la Stat la Stat diferit pentru că Statele au viziuni economice diferite, investiţii diferite, resurse diferite, economii diferite, mentalităţi diferite, soluţii diferite, ele intră în criză la momente diferite iar aceasta se manifestă cu intensităţi diferite.

Oamenii au reacţii diferite în faţa crizei. De obicei acestea sunt violente. Apar mişcări sociale, lupte de stradă. Statul ia măsuri coercitive. Tulburările cresc, măsurile se înăspresc. Clasa politică nu mai este susţinută de popor. Statul este într-o criză de autoritate. Alegerile sau mişcările sociale aduc un demagog care spune că el poate, prin măsuri radicale, să oprească tulburările, să readucă ordinea şi prosperitate. Mulţimea e fanatizată, acceptă să i se restrângă libertăţile, creşte rolul Statului în economie, e schimbată Constituţia. În prima fază sunt pedepsiţi vinovaţii, unii reali, alţii nu, fostele partide, corupte, care au condus ţara spre criză, opoziţia e practic eliminată. Criza nu trece aşa uşor, trebuie găsiţi alţi vinovaţi, o clasă, un neam, cineva din exterior. Oamenii vor dreptate socială. Vor să nu mai treacă printr-o criză, propaganda le spune cine sunt vinovaţii şi poporul acceptă. "Vinovaţii" sunt eliminaţi fără milă. Teroarea se instalează. Urmează războiul.

Mă gândeam şi eu la Revoluţia Franceză, cea bolşevică, ascensiunea lui Hitler sau Franco, chestii de astea, de sâmbătă dimineaţa.

Şi un 24 ianuarie mai real decât cel din cărţile de istorie. La mulţia ani! Şi un blog care merită citit. Nu sunt de acord cu tot ce e acolo dar asta e altă mâncare de peşte.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Imi pare rau s-o spun, dar tot ce se intampla, pentru mine, nu inseamna decat un singur lucru: falimentul societatii zis capitaliste. Experimentul social denumit asa s-a dovedit un fiasco. Sorry, dar, ori ne scufundam (vorba lu' Copos, habar n-a avut cred ce adevar graia!), ori Big Brother de acolo de unde e hotaraste...ce credeti?... un gen de comunism. Restul e tacere.

catfish spunea...

nici eu nu sunt de acord cu tot ce scrii dumneata aici. scrii insa bine si ma bucur ca te-am descoperit, intr-un târziu.

Dan Selaru spunea...

@anonim - Comunismul nu este o solutie, cred ca exista una dar trebuie sa citesc ca s-o pot spune pe intelesul tuturor. Si, nu-mi apartine ca sa fim clari. :-)

@catfish - Nu doresc sa fie nimeni de acord cu mine, cateodata nu sunt nici eu, multumesc pentru aprecieri.