marți, 24 februarie 2009

Economia de piaţă şi inutilitatea votului în lipsa Justiţiei

În economia României piaţa e un termen gol, aproape fără sens. Concurenţa are doi duşmani care n-o lasă să-şi aducă bunăstarea. Statul şi poporul. Primul, sprijinit de oamenii de "afaceri", de afaceri cu Statul, care nu-şi doresc concurenţă şi, programatic, subminează economia de piaţă şi poporul, al doilea factor, terifiat de mass-media care vede intervenţionismul Statului ca singura formă de salvare.

Ineficienţa, lipsa de competenţă, relaţiile oculte cu clasa politică fac din oamenii de "afaceri" cu Statul duşmanul bunăstării României. Să nu înţelegeţi că orice afacere cu Statul e dubioasă, sigur că nu, cele transparente sunt, în general cinstite. Câte sunt cinstite, asta nu avem de unde afla. Nu există Primărie sau Guvern care să-şi facă transparent toate afacerile. Fiecare Primărie sau Guvern nou scoate la iveală afaceri netransparente, anterioare, cu cifre ameţitoare, făcute pe principii care nu au nimic de-a face cu economia de piaţă ci cu reguli mafiote în care Omerta este legea supremă. Iar cei noi fac exact acelaşi lucru schimbând doar grupul de interese şi funcţionarii din locurile importante. De asta în România nici nu există, structurat, un grup de funcţionari publici.

Fenomenul se repetă în fiecare domeniu în care Statul are puterea de intervenţie, Educaţie, Sănătate, Justiţie, etc.

Grupuri de interese, nu numai economice, la o primă vedere, parazitează fiecare partid, finanţează fiecare partid, în aşteptarea poziţionării în funcţiile de distribuţie a banului public. Între acestea nu există, cum pare, o rivalitate reală, asta e doar o impresie, pentru imaginea din momentul votului. Există o înţelegere tacită, câteodată chiar pe faţă, de schimbare a poziţiei de la Putere în Opoziţie la fiecare patru ani.

Politica românească se face prin schimbarea grupurilor care sprijină Puterea nu prin vot. De ce nu prin vot? Aparenţele mă contrazic.

Să ne uităm la fapte. Până în 96 grupul Ion Iliescu a stat la Putere fără probleme. Din el s-a rupt un grup, Roman, care unit cu idealiştii de început din partidele istorice, la rândul lor impregnate cu elemente interesate de afaceri cu Statul (vezi privatizarea cu scandal a Romtelecom făcută de PNŢCD) a reuşit să preia Puterea cu ajutorul lui Virgil Măgureanu. Între 96 şi 2000 haosul a fost major, trecerea spre PSD a fost cumva naturală, mai ales sub presiunea isteriei PRM. L-am votat pe Ion Iliescu cu uşurare.

În 2004 Puterea a trecut înapoi la grupul din 96-2000, scindat din motive de împărţire a resurselor. 2008 a adus la Putere toţi "opozanţii" Guvernului PNL-UDMR, adică restul clasei politice. Pentru că alternativa nu există, ne învârtim în acelaşi cerc ca un cal legat de par. Alegerile nu schimbă decât sensul de rotaţie.

În cei 19 ani nicio afacere majoră, dubioasă, nu a dus la condamnarea cuiva din clasa politică. Niciun contract nu a fost reziliat. În afara unui circ mediatic nu s-a întâmplat nimic. Oamenii de afaceri cinstiţi au două variante, să moară sau să intre în Sistem, fiecare face în faţa propriei conştiinţe şi în faţa responsabilităţilor faţă de angajaţi o alegere. Taxele prea mari conduc la alegerea economiei subterane şi, implicit, la posibilitatea de şantaj pe care reprezentanţii Statului o au asupra mediului de afaceri. Nu avem o economie de piaţă funcţională.

Lista afacerilor dubioase e atât de lungă că mi-ar trebui o zi de documentare şi nu foloseşte. Alternarea la Putere vine prin şantaj, toţi se au la mână unii pe alţii şi pentru că un război ar putea duce la prăbuşirea tuturor preferă un Război Rece care să-i păstreze pe toţi pe poziţiile pe care le au plus sau minus mici intervenţii ici, colo pentru păstrarea aparenţelor.

Suntem exact ca lumea în timpul Războiului Rece, luptele se dau prin colţuri şi, de fapt, nimic nu se schimbă esenţial. Din frica de prăbuşire a Sistemului.

Poporul, adică eu şi cu tine, avem şi noi partea noastră de vină. În primul rând naivitatea, speranţa moare ultima, de fiecare dată, tot mai puţini, credem că o anumită alegere ne-ar putea aduce bunăstarea pe care ne-o dorim. Ultimele alegeri ne arată că naivitatea a cam dispărut, nu mai credem pe nimeni, ce scriu eu e un lucru comun, toată lumea-l ştie, articolul e inutil.

Dar vina noastră principală este lipsa de implicare, acceptăm că numai ei sunt în stare să conducă ţara şi în consecinţă ne resemnăm şi, fie plecăm, fie întoarcem scârbiţi capul şi ne vedem de treaba noastră, înjumătăţită financiar de incompetenţa şi lipsa de onestitate a clasei politice. De ce generalizez? Pentru că instituţia democratică esenţială, Parlamentul, blochează Justiţia şi promovează legi care nu vizează interesul public ci cel de grup.

O altă vină pe care trebuie să ne-o asumăm este că, din interese meschine, fiecare dintre noi finanţează corupţia, de la şpaga dată poliţistului la cea dată doctorului sau funcţionarului public. Noi, oamenii simpli, perpetuăm, în mod conştient, un sistem corupt. Să ne fie ruşine.

Suntem vinovaţi că în faţa reprezentanţilor Statului suportăm, dacă nu plătim, umilirea cozilor, absurditatea reglementărilor, indolenţa funcţionarilor.

Tragică este apariţia lumii interlope în mediul politic, a lumii interlope adevărate, cea mai sinistră parte a societăţii. Clasa politică nu mai are posibilitatea să influenţeze societatea prin credibilitate şi începe să acţioneze prin violenţă. Alegerile de la Găneasa sunt un exemplu. Numiri de persoane dubioase în funcţii oficiale au început să devină regulă. Cine este tras la răspundere pentru numirea într-o funcţie oficială a unui om acuzat de sechestrare de persoane sau a unuia care depune jurământul ieşind din arest sau a celui care se bate prin cârciumi? Nimeni, pentru că nu mai există nimeni care să tragă clasa politică la răspundere.

Esenţială pentru viitoarea Românie este reformarea sau nu a Justiţiei, de aici începe sau nu viitorul. După asta o să conteze şi votul nostru şi mai târziu o să vină şi bunăstarea adusă de economia de piaţă.

Ca să înţelegeţi ce se petrece în România aveţi aici cartea "Corupţia şi formele ei", o carte care descrie cele 4 tipuri de corupţie de la nivel mondial. Din păcate de la nivelul 3 noi ne îndreptăm prin apariţia lumii interlope spre nivelul 4, cel mai rău. Valul de violenţă din ultima vreme este un semn al degradării Statului şi trecerea noastră spre un nivel nou, mai rău, de societate, spre niveluri de corupţie de tip Rusia sau China, locuri în care conflictele se tranşează în stradă nu în Justiţie.

Descrierea de mai sus este doar o transpunere a cărţii la realitatea românească prin alegerea exemplelor.

Schimbarea poate să vină dintr-un singur loc, de la magistraţii curaţi pe care trebuie să-i susţinem necondiţionat, dacă aceştia există şi sunt sigur că există. De ei depinde viitorul României. Cum să-i sprijinim? Habar n-am! Trebuie întâi să se organizeze ei şi să-i vedem că nu eliberează pe bandă rulantă personaje dubioase.

Să nu-mi spuneţi că nu vin cu soluţii, eu măcar am încercat să fac un tablou al realităţii în care trăim. Şi să mă supun oprobriului public, şi nu numai, pentru că am făcut-o.

16 comentarii:

Anonim spunea...

Ipotezele de lucru sunt in cea mai mare parte corecte.
Concluziile mi se par un pic manipulatoare. Cel mai grav mi se pare faptul ca incerci sa induci ideea ca "salvarea" este in exteriorul nostru chiar daca te referi initial la vinovatia noastra in ce priveste sustinerea sistemului corupt.Fractura logica este evidenta. Tu afirmi ca "salvarea" poate veni de la magistrati "necorupti". Eu cred ca "salvarea" este intotdeauna in noi cei care credem/simtim/stim ca sistemul actual nu e bun. Exista insa o "mica" piedica: daca noi cei care credem ca sistemul nu e bun suntem mult prea putini fata de cei care nu au nimic impotriva sistemului ci, cel mult, vor sa fie in partea "cea buna" a lui - atunci pledoaria pentru schimbare este cumva prost plasata, nu crezi? Afara de cazul in care nu crezi in democratie ;) Eu, personal, nu cred. Este un sistem care in conditiile actuale sigur genereaza coruptie.

Anonim spunea...

nu mai cred nici eu in democratie; de ce? fiindca s-a dovedit ca masa indivizilor amorfi din comunism asa a ramas, nu a devenit o suma de cetateni activi; ca atare, decat o democratie bolnava mai bine o dictatura sanatoasa; romanilor asta li se potriveste.

Theo-Phyl spunea...

Salut Dan,
analiza corecta, Romania a cazut intradevar in etapa numita "tirania majoritati", traim intr-o democratie populista. Aceasta tiranica forta nerationala este reglata deobicei de institutiile "statului de drept" care impiedica de-facto cea ce eu numesc coruptia generalizat. La noi aceaste institutii sunt inexistente.

Presiune publica trebuie indreptata spre aceste institutii, cu politicieni nu ai ce face. Ei sunt alesi, nu? Numai o presiune continua pe Justitie, politie s.a
poate sa schimbe ceva, dar o presiune cu adevarat concertata, pana lucrurile se vor schimba. Nu o vom face atunci, ramanem unde suntem sau alunecam la mai rau :(

Aurelian spunea...

1) prezumtia de nevinovatie este si trebuie sa ramana sfanta. O acuzatie nu este egala cu o condamnare. Sa nu uitam asta!
2) De ce nu introducem alegerile generale si in magistratura? sefii de parchete si instante sa fie alesi prin vot popular; CSM-ul la fel...

Pintea Haiducul spunea...

Selarule,o sa fac abstractie de invectivele preameritate pe care ti le-am expediat cu dezgust si o sa-ti ofer un raspuns cinstit,ca de la intelectual la intelectual,ad majorem Dei gloriam:rostul mentinerii si intaririi "Sistemului" este acela de a spori coeziunea si solidaritatea sociala in Tara,in scop antisubversiv.S-au facut niste prognoze si s-a vazut ca pe termen mediu dezvoltarea clasei mijlocii precum si cresterea numarului miliardarilor implicati in politica va pune presiuni din ce in ce mai mari asupra Justitiei politizate astfel incat ea va deveni volens-nolens in scurta vreme complet independenta;carevasazica,independenta Justitiei e o fatalitate,nu in acest sens trebuie actionat,ci in sensul sporirii coeziunii sociale,dupa cum spuneam."Sistemul" pe care il blamezi nu e controlat de Mafie si a fost conceput dupa un model occidental care a trecut cu bine testele de anduranta ale Istoriei(masoneria).Sigur,"sistemul" nostru nu e o extensie a masoneriei,a fost creat ca o contrareactie la masonerie in dificilii si durii ani '90 dar in prezent cele doua sisteme au relatii cordiale si sunt afiliate in actiuni geopolitice comune (a,scuze daca habar n-aveai ca Romania face geopolitica!).Cam asta e tabloul situatiei,orice om rezonabil poate reflecta impartial asupra statu quo-ului din Tara si poate alege sau nu sa se afilieze sau nu "Sistemului" nostru.Sigur,intotdeauna vor exista resentimentari care se vor simti marginalizati sau chiar asupriti de "sistem",acuzand insasi existenta lui.Dar,privind din punct de vedere antropologic,faptul ca indivizii respectivi nu vor fi acceptati in "grupul" nostru e un repros implicit la adresa lor,sine ira et studio!Chiar si pentru a intra seara cu iubita ta intr-un club select ai nevoie de invitatie,nu poti sa dai buzna peste bodyguarzi...N-am dreptate?

Dan Selaru spunea...

Domnule, nu vorbesti cu mine, vorbesti cu o carte care studiaza fenomenul coruptiei in 36 de tari. Si nu eu plasez coruptia din Romania in cea a clanurilor de interese ci autorul cartii. Si el descrie si ultimul nivel de coruptie, ala cu violenta, eu doar observ ce se intampla. Si solutia cu Justitia o da tot autorul cartii, nu eu.

Pintea Haiducul spunea...

In Romania nu se va ajunge la reglarea conflictelor de grup in strada,s-au luat deja masuri preventive dure in privinta asta inca de acum mai bine de o decada (nu intru in detalii).Nu pune in aceeasi categorie jafurile de la banci sau de la casele de schimb valutar cu asasinatele comandate de factura mafiota din Bulgaria sau Rusia,e o eroare de logica.Noi suntem mai disciplinati din acest punct de vedere,e cu totul improbabil ca situatia sa degenereze desi unii isi racesc gura de pomana perorand despre "crahul economic al Romaniei" si alte asemenea elucubratii prapastioase de care rad si curcile bete.Romania,Germania,Franta si alte cateva tari europene actioneaza deja ferm pentru ELIMINAREA crizei economice prin intensificarea productiei si comertului,noi cel putin vom avea in acest an o crestere economica mai mare decat cea scontata de guvern (de 2,5%).Eu sper--cu temei--la un 4%.Mai vorbim eventual peste jumatate de an.Cifrele imi vor da dreptate!

AristotelCostel spunea...

@Pintea Haiducul

Pari destul de bine pus la punct pe tema intentiilor Romaniei, Germaniei si Frantei.
Temeiurile tale pentru "nesperatul" +4% descind, probabil, din putul gandirii in care-ti zace, cu siguranta, neuronul... stingher.

Pe cat de atipici am fost cand nu ne-a lovit... pe noi, criza financiara in vara-toamna lui 2008, la fel de atipici vom fi si in 2009 cand toate economiile tarilor din Europa de Est se vor contracta.
Efectul spargerii bulelor speculative este cresterea economica?
Oh, domn' intelectual, da' poftiti de luati o gura de realitate.
Esti cumva vreun "intelectual" de ala, n-o sa spun BÂTĂ... cu bâtă? În plină campanie?
Te-a linistit Pogea pe linie de partid ca vom avea crestere economica?
Ce frumos! 'ngăăăă

AristotelCostel spunea...

@Pintea

Nu beau alcool nici sub amenintare.
In rest, foarte bune argumentele tale.

Dan Selaru spunea...

Pintea, te-am sters data trecuta, te sterg si acum pentru ca atacul tau este la persoana, te rog ca data viitoare sa te infranezi de la a mai ataca pe cineva. Vocabularul tau "intelectual" nu este aici. Ai destule tribune unde sa te exprimi.

Pintea Haiducul spunea...

Ai dreptate,Dan Selaru,a fost un atac la persoana,si inca unul foarte virulent,imi cer iertare ca prin el ti-am "poluat" cateva ore forumul.A fost o indecenta din partea mea si promit solemn sa nu se mai repete,cu toate ca e greu sa-mi strunesc temperamentul navalnic (mult prea latin,pare-se).Vreau totusi sa se stie ca eu unul nu urasc,sunt--a fortiori--o persoana hiperintelectualizata (in compensarea izbucnirilor temperamentale)dar simt cand unii au nevoie de o scuturatura psihica zdravana si ii "servesc" fara retinere,am talent.Personal ma consider un "spiritus rector",un formator.Dispretuiesc cinismul si nihilismul mai mult decat orice.In tot ce spun si fac,incerc sa fiu autentic si drept.Asta sunt eu,acum.Cum voi fi maine?

Dan Selaru spunea...

De fiecare data cand sari calul te sterg, poti sa contrazici, cu argumente, pe oricine, oricat. E spatiu privat si tin la el. Oricine o face o sa pateasca la fel. Nu e nimic personal.

Anonim spunea...

As fi vrut sa incep altfel, dar am fost impresionat de comentarii.

Prin anii '80, cind i se apropia funia de par, Cauesescu a descris intr-un discurs esenta economiei de piata: sa cumperi ieftin de la intreprindere si sa vinzi scump la piata. Am avut naivitatea sa rid le vremea respectiva, desi auzisem de afacerile de tip Terra si Dunarea.

Doar dupa 1989 a devenit evident ca pentru majoritatea membrilor elitelor comuniste, piata libera era un fel de bisnita, mutata de pe Selari in brouri luxoase. Rezultatele sunt cele pe care atit de bine le descrieti tu, si, mai cutremurator, Pintea Haiducul.

Am auzit o expresie, de o simplitate leninista, care spune ca capitalismul este piata libera plus domnia legii (stat de drept).

La caderea comunismului la noi, acesta devenise deja o simpla retea de interese de clan, lipsita de o alta ideologie decit cea mafiota.

In aceste conditii, cind elitele de atunci atit stiau atit puteau, evident ca s-a pornit de la ideea ca modernizarea statului se va produce oricum in 20 de ani prin procesul natural de modernizare care va elimina stupid people.

Accentul a cazut cum bine a punctat Pintea Haiducul pe a "spori coeziunea si solidaritatea sociala in Tara,in scop antisubversiv". Mai tineti minte apelurile "destabilizatoare": "fara comunisti!", de deconspirare a Securitatii si de inlaturare a nomenclaturii de la pirghiile de putere? Evident ca ]n aceste conditii mentinerea spiritului de casta, a ordinii si continuitatii pe parcursul tranzitiei au fost si par sa ramina prioritatile interne ale celor ramasi la butoane dupa debarcarea lui Ceausescu.

Din pacate protectionismul nu da roadele scontate. Protejarea nomenclaturii de concurenta politica, economica si sociala a oamenilor "de jos" a conservat-o pe cea dintii la nivelul de "stupid people", i-a molesit dorinta de a se adapta la exigentele capitalismului si globalizarii.

Ceea ce lipsea Romaniei comuniste pentru a face fata exigentelor capitalismului nu erau atit dotarile tehnice si pregatirea profesionala a salariatilor, unde nivelul nu era catastrofal si putea fi oricind imbunatatit cu finantarea de rigoare, ci un sistem de management care sa permita gestionarea independenta a afacerilor si localizarea raspunderilor la cei responsabili.

Economia RSR era un fel de SC Romania SA, care ptnru a deveni eficienta, treebuia sparta in unitati independente functionind pe piata dupa legile profitului.

Ce avem 20 de ani dupa? "Romania... actioneaza deja ferm pentru ELIMINAREA crizei economice prin intensificarea productiei si comertului" inseamna practic ca, mobilizindu-ne exemplar si depasind cifrele de plan (intensificarea) la productie si desfacere vom reusi sa ajungem din urma si chiar sa depasim tarile dezvoltate. O patura manageriala, intelectuala care nu a invatat si nu a uitat nimic si care, la capatul planului pe 20 de ani, pare sa aiba nevoie de sprijinul violentei pentur a nu scapa situatia de sub control...

bilbophile spunea...

Cind vorbim de finantarea coruptiei de catre cetateni, cred ca trebuie sa facem o serie de distinctii. Bacsisul, prima pentru servicii deja prestate, nu este deloc coruptie.

Se poate vorbi de coruptie doar atunci cind plata este o conditie pentru prestarea serviciului. in acest caz, nu cred ca cetateanul are vreo vina, ca fapta sa are vreun efect moral sau social atunci cind plateste de nevoie, pentru a-si valorifica un drept. In acest caz, raspunderea apartine exclusiv celui care primeste spaga si organelor de control care nu intervin. pentru cetetean este doar vorba de un cost suplimentar al serviciului respectiv.

Ceea ce este cu adevarat profund nociv si relativ generalizat este cind cetateanul plateste pentru a obtine un folos necuvenit sau pentru a se sustrage de la raspunderea pentru faptele sale.

Atunci cind o societate pune in masa criteriul obligatiilor - al rudeniei, prieteniei contraserviciului - mai presus de norma sociala si juridica, avem o problema grava de sistem. Si cred ca fara a corija aceasta atitudine, nu avem nicio sansa sa accedem la o justitie bazata pe lege si nu pe status.

***

In momentul de fata, justitia este cheia de bolta a actualului sistem, in care statul de drept este mimat de o casta a carui obiectiv fundamental este "coeziunea si solidaritatea sociala in Tara", adica pastrarea sistemului de privilegii. O justitie functionala ar pune in lumina si ar paraliza potemkimiada institutiilor create in ultimele doua decenii.

Intrebarea este in ce masura putem influenta direct, din exterior aceasta reduta, a carei independenta institutionala este extrem de bine aparata. Evident, legislativul si executivul ar putea rupe citeva din prighiile CSM si ar facilita ascensiunea unor specialisti in acelasi timp suficient de competenti si de onesti.

Doar ca in spatele actualului sistem de justitie se ascunde practic intrega clasa politica, care la rindul ei fereste de raspundere cea mai mare parte din elitele acestei "Tari". O reforma autentica a justitiei ar plasa actualii parlamentari intr-un grav conflict de interese, nu atit in ceea ce ii priveste pe ei personal, cit mai ales prin prisma relatiilor cu sponsorii care le fac posibila alegerea/numirea in functii.

***

Realitatea este ca sistemul capitalist, in primul rind statul de drept, al domniei legii, este extrem de nefiresc. Firesc este sistemul mafiot, continuare a celui feudal si, la scara biologica, a modului de organizare pe care il avem in comun cu alte mamifere sociale ca lupii ori ciinii. Este sistemul apartenentei la un grup, al spiritului de corp, al grijii pentru "coeziune" cum ar spune cineva.

Ideea unei "miini invizibile" care face ordine in economie fara vreo interventie "antisubversiva" din partea unor responsabili intelepti, drepti si autoritari. Renuntarea la constringerea pozitiva ca intrument de atingere a telurilor este un lucru atit de revolutionar incit va fi poate nevoie de o mutatie genetica pentru a-l intelege pe deplin la nivel de specie.

Motivul pentru care capitalismul, cel putin aparent, formal, s-a raspindit atit rapid si complet asupra intregii planete il constituie eficienta sa sporita fata de celelalte sisteme economice, eficienta care ii permite sa puna resurse net superioare la dispozitia comunitatii.

Pina cind aceasta lectie a eficientei capitaliste nu va fi demonstrata, insusita si evident valorificata fie si fragmentar de catre societatea romaneasca, justitia impartiala va ramine un moft cerut de coana Europa, pe care il vom imbratisa pe deplin doar atunci cind nu vom mai avea de ales.

bilbophile spunea...

Societatea si rolul presei

Daca spunem ca poporul "avem partea noastra de vina", asa cum si spunea Plesu in primele zile ale revolutiei, avem in principiu dreptate, dar raminem blocati aici, in lamentari si auto-ironii. Cred e mai bine sa vorbim de raspunderi si cred ca trebuie sa le si atribuim cit mai exact. Pentru ca identificarea problemelor si a raspunderilor individuale este primul pas catre o actiune care sa remedieze situatia de fapt.

Hai sa dam la o parte rolul de divertisment al presei, care spuneai ca nu te intereseaza. Prin ceea ce ramine, presa este un serviciu de informatii. Nu unul secret, in serviciul citorva factori de decizie politica, ci unul public, la dispozitia celor care il folosesc. Iar jurnalistul isi face treaba, ca si spionul, in schimbul unei plati sau benevol, din cauza convingerilor.

Sarcinile sint aceleasi: la un prim palier, culegerea de informatii, din diverse surse. Apoi, verificarea, filtrarea si ierarhizarea acestora. Si, in fine, transformarea lor in rapoarte care sa informeze cu privire la preocuparile si problemele (stiute si nestiute) ale destinatarului, astfel incit acesta sa aiba argumentele necesare pentru a lua o decizie in cunostinta de cauza. Blogul asta intra in ultima categorie, a colectiilor care incearcind sa sprijine intelegerea realitatii pe baza informatiilor deja disponibile.

Aceste servicii publice de informatii sint contracarate de acelasi tip de actiuni de contrainformatii ca si cele secrete: ascunderea datelor si intoxicarea. In cazul presei, intoxicarea se numeste PR. PR-ul nu este toxic, poate fi chiar benefic, cind se prezinta ca atare: o metoda de a cistiga pentru mesajul emitatorului atentia, interesul si acordul receptorului. In sine, reclama ori interviurile in care interlocutorul este lasat sa isi exprime un punct de vedere sint OK. Problema apare atunci cind produsul de PR este prezentat ca articol de presa, ca produs generat in folosul exclusiv al receptorului. Ar fi poate multe de spus aici despre posturile de radio si televiziune si despre periodicele scrise care nu se sustin din banii receptorilor si din reclama "neutra" ci din subventiile patronilor sau ale altor persoane interesate. Singurul lucru care poate merita mentionat acum este ca "publicul larg" este mult mai interesat de divertisment, inclusiv pe cel politic sau de la stiri decit de functia de informare a presei, ceea ce faciliteaza organizarea mesajelor pe in functie de scopuri de PR.

Care poate fi insa rolul presei "bune", de informare? In primul rind, un serviciu de informatii nu cistiga batalii, ci luptatorii de pe teren. Informatia este esentiala in a-i ajuta in elaborarea si monitorizarea planurilor, nu in lupta propriu-zisa.

Asa ca in primul rind trebuie gasiti si apoi orgaizati voluntarii pentru batalie/razboi. O armata de voluntari este greu de adunat si organizat, iar presa poate contribui la identificarea problemelor importante pentru toti cei vizati, la identificarea mizelor si a prioritatilor, precum si a potentialilor lideri. Cel putin in timpurile moderne, efervescenta presei a deschis actiunile revolutionare si le-a insotit pe tot parcursul lor.

Presa este cea care "relateaza" planurile de bataie si raporteaza modul cum au fost transpuse in practica.

Presa este cea care identifica redutele care trebuie ocupate sau distruse de societatea civila, de agentii schimbarii, identifica punctele slabe si tari si relateaza evolutia ostilitatilor permitind coordonarea actiunilor.

Articolul de fata identifica pozitia cheie a constructiei sociale bazata pe spirit de corp, pe ratiune de stat, pe necesarul de "coeziune si solidaritate" si anume justitia, strunita de CSM.

Identifica si slabiciunile de care este responsabila societatea in ansamblul ei (ar ramine de vazut si cine nu se incadreaza perfect in acea descriere si deci poate fi intors): lipsa de implicare in politica si naivitatea de a cred ca simplul exercitiu electoral, dublat eventual de iesiri in strada poate duce la remedierea situatiei. Aici as trimite si la articolul in care descrii cum in 2007 societatea a pierdut prin neprezentare pariul Basescu, o lectie amara pentru viitor.

Nu spun ca, nu vii cu solutii ca lucrator de informatii, sarcina ta este sa faci ordine in informatiile care ne asalteaza, sa le completezi si sa le deslusesti. Asta nu ineamna ca nu as vrea sa vad si realtarea unor solutii, in primul rind la articularea societatii civile din Romania

Dan Selaru spunea...

Mi-e mult mai greu sa fac asta. Aici trebuie competente in domeniu. Exista acel guvern privat care a venit cu solutii anticriza care se bat cap in cap cu ce face actualul guvern in functie. Nimeni nu-i baga in seama.