sâmbătă, 28 martie 2009

O întrebare de la Viorel

De aici aflăm că prin puterile Consiliului Judeţean Constanţa se impune o taxă pentru mersul pe drumurile judeţene pentru anumite autovehicule. Şi o vignietă judeţeană.

Să ne întrebăm ce se întâmpla dacă o asemenea hotărâre era luată în Harghita sau Covasna? Şi, între noi fie vorba, noi românii, în Harghita şi Covasna nu se compară drumurile cu cele din Constanţa.

Era o isterie generală, cu spume naţionaliste, pe toate forumurile. Cum să-mi pună mie bozgorul taxă în propria mea ţară? Ca şi cum partea aia de ţară nu e România, e a bozgorului de facto, a mea nu e decât în acte. Dar la Constanţa e altceva. Cum să-mi pună mie turcii taxă în propria mea ţară? Nu sună credibil.

Noroc că ungurii sunt mai deştepţi şi nu folosesc un precedent care ar fi chiar folositor pentru cele două judeţe. Tocmai atitudinea noastră de excludere duce la reacţia lor de îndepărtare. Naţionalismele alimentează naţionalismele.

Ce se întâmpla dacă exista o taxă de mers prin Harghita?

P.S. Întrebarea este a prietenului meu Viorel şi este fascinantă prin reacţiile noastre sincere faţă de o asemenea decizie. Care e posibilă oricând. Şi cu precedentul creat, normală.

8 comentarii:

Adam Robert spunea...

Intrebarea e buna, dar si mai buna era alta. De ce exista legal posibilitatea de a taxa local ceva ce este deja taxat la nivel national? Este ca si cum Mazare ar putea maine sa taxeze si tranzitul pe calea ferata din judet, sau sa taie bilete locale pe tren, chiar daca tu ai platit la CFR. Ai intrat in Constanta, platesti. Cei din Harghita si Covasna nu au nici o vina. Sunt roman si am prieteni unguri (din RO) - majoritatea sunt oameni de o calitate rar intalnita. Ce se intampla acolo si reactiile noastre fata de ce se intampla sunt doar urmare a nationalismului extrem al UDMR.

Dan Selaru spunea...

Si al nostru. Actiunea lui Mazare e legala.

Bascaliosul spunea...

Asta-i taxa tâlharilor la drumul mare. A fost instituită de o gaşcă de inamovibili-independenţi, mascaţi în robe şi feţe de judecători în Tribunalul şi Curtea de Apel Constanţa. M-aş gîndi că s-au inspirat din vremurile trecute, când circulaţia era liberă duminica, dar numai alternativ, după cum numerele de înmatriculare erau cu sau fără soţ. În Constanţa a fost posibilă circulaţia liberă în anii cu soţ (2006 după ce instanţa a hotârât că taxa este ilegală şi în 2008 datorită lipsei de hotărire a tâlharilor), dar acum aflăm că aceiaşi mascaţi pretind că taxa la drumul mare fost legală în 2007 şi se poate tâlhări din nou în 2009.

În plus, înţeleg că gaşca tâlharilor l-a desemnat pe măzăricul Robim (P)hoodt-ot la drumul mare, să ia numai de la turişti şi de la persoanele juridice din afara judeţului, într-un mod original de discriminatoriu, ceea ce ar induce nu numai ideea taxării la fel de legale în judeţele Harghita şi Covasna, ci versiunea ceva mai echivalentă şi mai legală, dacă (cel puţin) cei din judeţele amintite i-ar taxa numai pe trecătorii veniti din judeţul Constanţa.

Am scris „ceva mai echivalente” pentru că nu pot fi echivalente fluxul tâlhăriţilor cu numere de CT, respectiv puzderia celorlalţi din toată ţara, care se lasă duşi de nas şi de tâlharii din Constanţa, de parca şi-au privatizat drumurile publice într-o autonomie original de romanească, demnă nu doar de invidia autonomiei ţinutului secuiesc, cât mai ales a etniei române, străină de meleagurile constănţene.
Pe de altă parte, putem să fim la fel de mândri de contruirea autostrăzilor precum cea a soarelui, pe banii etniei romane, pentru mărirea fluxului tâlhăriţilor, mulţumiţi că ajung cu bine la mal şi la taxa pe soarele căutat cu lumânarea.

Taxa tâlharilor la drumul mare trebuie interzisă explicit si rapid prin lege, întâi printr-o ordonanţă de urgenţă a guvernului şi apoi prin legea de admitere în parlament.

Dan Selaru spunea...

Punand asa intrebarea se vede clar cat de aberanta este o asemenea taxa, dusa la absurd se ajunge la taxe in comune, ca sa treci prin 30 de localitati si 5 judete ai nevoie de 36 de taxe platite. Sau 34 daca pleci de acasa.

Silviu spunea...

Dan, cateva observatii: sunt de acord ca o "harcovinieta" ar isteriza patriotul roman de serviciu. Dar cred ca nu asta ii face pe (unii) unguri nationalisti. Isi au si ei motivele, visele si Vadimii lor. Cat despre drumurile din Harghita, sunt foarte proaste, si asta de zeci de ani. Dar ce ma deranjeaza pe mine este ca reactia autoritatilor centrale la magaria lui Mazare e nula. Si de asta e nevoie, nu de un scandal public-mediatic care i-ar mari popularitatea...ghici, lui Radu, reales din nou si din nou.

Dan Selaru spunea...

Exact asta spun si eu, e incredibila toleranta la aberatiile lui Mazare.

Bascaliosul spunea...

Gradul de înţelegere, cu ochii închişi, ţine de obiceiurile casei ...de tolernţă. Sub acest aspect, problema mi se pare ceva mai complexă. Nu pretind că pot să argumentez temeinic, dar cred că justificarea şi utilitatea taxei în sine ascund de fapt mari interese de natură ilicită. Pe de o parte, e prea mare discrepanţa dintre “raţiunea” juridică şi uşurinţa admiterii ei, iar pe de altă pare, insistenţa în perceperea acestei taxe este sincronizată în mod bizar cu pasivitatea şi complicitatea celor din plan politic-legislativ.

Cu alte cuvinte, după un eşec juridic anterior şi anomaliile generate de taxă, sunt prea stridente corelarea dintre obrăznicia persistenţei (prin reintroducerea taxei) şi modul în care judecătorii au aceptat să se expună, ba chiar armonizate cu acoperirea pe linie de partid cu impulsuri însetate (ca şi cum iniţiatorii recidivişti au mizat atât pe sprijinul judiciar, cât şi pe cel politic-legislativ). Cu ce preţ ? Doar în scop edilitar? În aceste condiţii, mă îndoiesc de gratuitatea dezinteresului judiciar, de unicitatea interesului public sau a scopului administrativ.

E greu de înţeles sau de imaginat o astfel de persistenţă fără un interes deosebit, arzător, concretizat anterior, dovedit prin viabilitatea mecanismului, în afara tromboanelor legate de realizările măreţe de natură administrativă în limitele oficiale si/sau legale.
Pe scurt, cu puţintică practică tâlhărească, incoruptibilii pot scoate bani negri, grei, utili în punctele însetate şi nevralgice ale celor care promovează şi acoperă o astfel de taxa.

Mai concret, la nivelul ridicat al corupţiei şi al puterii de absorbţie din (re)surse, ambele generalizate, având la bază interese şi acţiuni în scop de jaf pentru atingerea performanţelor pe toate planurile, devine un fleac să şuntezi regimul special al chitanţierelor manevrate de taxatorii din teren. Adică se pot tipări în prostie chitanţiere peste cele înregistrate scriptic, oficial. Cu tot regimul lor special ...de aparent, taxatorii eliberează chitanţe câte frunză şi iarbă, dar colectarea banilor la sfârşitul fiecărei zile şi centralizarea documentelor , cu oameni de încredere şi bine recompensaţi, se pot transforma fără dificultate în diferenţe consistente, între actele lăsate la vedere (înregistrarte) şi cele consumate în fapt, cu o mare libertate de adunare, fără număr . Fiecare operaţiune are antidotul adecvat, practricienii ştiu cum şi de ce, nici nu are rost să insist cu metode intrate în cotidianul celor care isi imagineaza o falsă originalitate. Dacă s-ar filma continuu, o zi-două, punctele de taxare şi s-ar face diferenţa între faptic şi scriăptic ar putea ieşi un inventar de toata telegenia.
Mă îndoiesc şi de un răspuns adecvat la o altă curiozitate: Cine să-i urmărească, să-i prindă şi să-i taxeze? Poate vreun cerc vicios sau altul ...numeros, în niciun caz virtuos, de recunoscut doar pe cale de dispariţie.

În ce se măsoară performanţa unui primar, consilier sau baron local? Dar tupeul unui astfel de performant, în ce se exprimă? Ambele răspunsuri converg spre aceleaşi unităţi de măsură şi se combină armonios, pornind de la voturi, mandate, aranjamente, nr spagi electorale şi de altă natură, ajungând până la decibeli, împertinenţă, pretenţii în contrapartidă, dar toate sunt direct proporţionale cu nivelul (re)surselor atrase pe orice cale şi regăsite cât mai consistent în “greutatea” partidului. Cu ce altceva I se poate răspunde performanului, decât cu toleranţă şi recunoaştinţă?

Toate partidele performante, în sensul accederii în parlament şi pe unde se mai poate, au astfel de mentalitate şi practici, (re)sursele sunt multiple, diferă între ele doar ponderea şi gradul de dispreţ public, dar taxa asta a tâlharilor sare prea strident calul putere al mijloacelor de transport …spre putere.

Dan Selaru spunea...

Corect pana la ultimul cuvintel. Si cand s-or prinde si restul o sa avem taxe peste tot, o sa fie dementa.