marți, 28 aprilie 2009

O societate în putrefacţie - continuare

Pentru că sunt acuzat că n-am soluţii şi că mă vait ca o babă. Nu eu trebuie să am că nu-s om politic. Dar soluţii pentru România există. Trebuie doar să aplicăm aceste soluţii. Este o falsă impresie ideea că nu se ştie ce trebuie făcut.

Strategia de dezvoltare durabilă a României este un document care radiografiază situaţia actuală a ţării şi propune ce trebuie făcut. Am mai vorbit despre ea dar să vedem care sunt pericolele interne (pag. 99):

Ajustarea conjucturala a politicilor economice ca urmare a instabilitaţii politice si/sau a nerespectarii principiilor dezvoltarii durabile, în funcţie de configuraţia majoritaţii parlamentare sau de doctrinele partidelor politice aflate la guvernare;

Este o obişnuinţă. Nu cred că actualul Guvern are o politică economică. Sunt 4 luni de când Guvernul nu reuşeşte să ia o măsură anti criză dar să aplice o politică economică sustenabilă.

Întârzierea implementarii unui sistem îmbunataţit de luare a deciziilor si de crestere a responsabilitaţii instituţiilor publice în raport cu rezultatele politicilor promovate, analizelor de impact si utilizarii tehnicilor de monitorizare sistematica si activa;

Decât să pună Garda Financiară să-şi facă treaba, mai bine mai băgăm un impozit. Guvernul nici măcar nu a fost în stare să dea o ordonanţă care să treacă de Curtea Constituţională. Şi Boc e profesor de Drept Constituţional.

• Continuarea actualelor tendinţe demografice negative, accentuarea declinului demografic si producerea unor dezechilibre structurale cu profunde implicaţii de natura economica si sociala;

N-am auzit de vreo măsură care să aibă ca subiect această temă.

• Accentuarea neîncrederii faţa de imparţialitatea, transparenţa si operativitatea actului de justiţie;

Ce se petrece în Justiţia de azi în România e de neînchipuit. Şi Ministrul Predoiu în tandem cu Traian Băsescu doresc să vâre pe gâtul poporului nişte Coduri pline de aberaţii.

• Cooperarea formala si ineficienta a instituţiilor publice cu sectorul privat (patronatele), asociaţiile profesionale si partenerii sociali în elaborarea si implementarea politicilor publice si a masurilor pentru cresterea competitivitatii bazate pe sporirea productivitaţii resurselor materiale consumate si a muncii, precum si pe promovarea prioritara a exportului si asigurarea echilibrelor macroeconomice;

Au reuşit să aducă la exasperare şi patronii şi sindicatele, e nevoie de artă să reuşeşti asta. Cât despre echilibrele macroeconomice, Guvernul Boc le-a dat în grija FMI şi BNR. El are probleme cu împărţirea funcţiilor.

• Selectarea dupa principii clientelare a prioritaţilor în alocarea financiara a fondurilor cu caracter public în detrimentul proiectelor cu impact economico-social major si efecte pozitive asupra mediului, bazate pe evaluarea competenta a raportului efect/efort financiar, pe termen mediu si lung;

Încălcarea acestui principiu este o lege nescrisă a oricărui Guvern.

• Întârzierea descentralizarii si a masurilor pentru cresterea substanţiala a capacitaţii administrative, a potenţialitaţii de a genera proiecte eligibile pentru finanţare din punctul de vedere al eficienţei economice, sociale si ecologice si de a executa asemenea proiecte în cadrul termenelor stabilite prin studiile de fezabilitate; amânarea acestor masuri poate reduce gradul de accesare a fondurilor UE si a posibilitaţilor de acoperire a deficitului de cont curent;

Asta e o "reuşită" a Guvernului trecut, Guvernul Boc striga prin februarie că dacă nu se accesează fondurile o să facă şi dreagă. Acum a tăcut. Cum e domnule Boc cu accesarea fondurilor?

• Eficienţa limitata a politicilor orientate spre continuarea procesului de dezinflaţie, ceea ce poate avea o influenţa nefavorabila serioasa asupra echilibrelor macroeconomice si cresterii economice sustenabile;

Aici s-ar putea să reuşească FMI-ul.

• Capacitatea limitata de a anticipa apariţia unor fenomene meteorologice extreme ca urmare a schimbarilor climatice (perioade prelungite de seceta, inundaţii, epidemii) si de a lua masuri pentru limitarea efectelor posibile ale acestora asupra sanataţii si bunastarii populaţiei, agriculturii si preţurilor la produsele agro-alimentare;

Să ne bazăm pe Sulfina Barbu? Oare ce mai face draga de ea? Ştie cineva?

• Continuarea tendinţelor de crestere exagerata a creditelor de consum si aimporturilor pentru consumul curent;

Pe asta a rezolvat-o criza. De fapt a omorât-o. Fără creditare, actualmente căzută în cap, nu o să avem nicio dezvoltare, sustenabilă au ba.

• Cresterea veniturilor în neconcordanţa cu evoluţia productivitaţii muncii ca urmare a adoptarii unor decizii populiste în perioadele pre-electorale;

Aici Guvernul Tăriceanu e vinovat, în concubinaj cu PSD. De asta am scăpat din cauza crizei.

• Amânarea implementarii politicilor adecvate pentru reducerea intensitaţii energetice si a masurilor pentru asigurarea necesarului de energie, în condiţii sustenabile,pentru funcţionarea economiei si consumul populaţiei;

Aici există ideea cu blocurile izolate termic. Când începe? Suntem practic la 1 mai. Până se fac licitaţii ajungem în septembrie. De anul viitor poate. Alte măsuri în domeniu energetic? Ministrul Videanu a vorbit ceva despre economie când au tăiat ruşii gazul.

• Utilizarea ineficienta a fondurilor publice destinate formarii iniţiale si continue a resurselor umane si stimularii activitaţilor de cercetare-dezvoltare-inovare care reprezinta domenii de importanţa majora pentru dezvoltarea durabila.

Educaţia şi cercetarea au fost măcelărite financiar. E vorba de procente, că ştiu că avem criză.

Deci, să sintetizăm, soluţii există. Şi aceste soluţii nu sunt aplicate de actualul Guvern aşa cum nu au fost aplicate nici de cel anterior. Pentru că toate Guvernele guvernează pentru partidele lor, nu pentru ţară.

Un comentariu:

czc spunea...

Din pacate, nici aici nu prea vedem solutii, ci doar probleme enuntate.

Problema principala este, intr-adevar, inexistenta din 1990 incoace a unei strategii pe termen lung pentru Romania. De fapt, in ultimii 80 de ani, este trist, dar singurul care a avut asa ceva a fost Ceausescu.

Din pacate, eu unul sunt din ce in ce mai convins ca actualul sistem politic nu va putea conduce niciodata la aparitia unei astfel de strategii - sistemul politic actual genereaza sistematic o clasa politica orientata pe obiective pe termen scurt (si in general de grup si nu nationale) si pe crearea nu de substanta, ci de imagine. Sau cum am invatat eu in scoala, de forma fara fond.

Si dupa cum bine zis-a Eminescu, oamenii nostri politici, cu foarte rare exceptii, se impart, acum ca si atunci, in 2 cete: smintiti si misei.

In concluzie: pana nu schimbam sistemul politic cu unul capabil sa genereze o altfel de clasa politica (sau sa nu aiba nevoie de o clasa politica !), nu vad posibila nici o iesire.

Si pentru cei care dau vina pe romani in general: nu suntem nici mai rai, nici mai buni decat altii, problema este la nivelul conducatorilor, care sunt nu atat emanatia poporului, cat a sistemului politic.