Să trăiţi bine - ( I )

Ce înseamnă să trăieşti mai bine? Cred că fiecare dintre noi are un răspuns propriu cu semnificaţii directe la situaţia particulară în care se află.

"Cel mai adaptat supravieţuieşte.", asta ne spune Darwinismul clasic, adică să-mi transmit genele progeniturilor într-un mediu competitiv. În ultima vreme paradigma s-a transformat în "inclusive fitness", adică, proporţia genelor specifice grupului din care fac parte care merge generaţiei următoare este cea care contează, cam asta înseamnă evoluţia ca grup.

În ultima vreme "evoluţia la nivel individual" este lăsată în urmă de realizările ştiinţifice privind "evoluţia ca grup". Relaţiile dintre cele două fenomene sunt extrem de complexe şi interesante. Şi această idee are implicaţii asupra evoluţiei sociale.

Cel mai complex fenomen este societatea umană. Şi în ultima vreme se pune, tot mai des, întrebarea pe care am pus-o eu la început. Ce înseamnă să trăieşti mai bine?

Nivelul de dezvoltare al unei societăţi se poate măsura printr-o grămadă de factori obiectivi, eficienţa colectării energiei, eficienţa utilizării energiei, cantitatea de proteine disponibilă, cantitatea de apă, materiile prime critice disponibile. Plus sustenabilitatea pe termen lung a acestor factori.

Cât de adaptaţi suntem la situaţia în care ne aflăm?

Raoul Naroll a creat indicatori bazaţi pe numărul sinuciderilor, abuzurilor, crimelor, uzului de droguri şi alcool pentru a estima adaptarea unei naţiuni.

Alţii au folosit altruismul şi creativitatea împreună cu starea de sănătate, satisfacţia, fericirea pentru a defini adaptarea.

Sinteza celor două viziuni pune problema adaptării sau inadaptării, o combinată a celor două idei de mai sus. Sunt oameni care la nivel individual au boli genetice, o lipsă de adaptare. Folosirea drogurilor, de orice fel, inclusiv mâncarea fast-food, sunt o lipsă de adaptare, mai mică sau mai mare, la nivel de grup. Altele au conotaţii culturale, ancestrale, cum sunt mutilarea genitală.

Se poate sintetiza în capacitatea populaţiei de a supravieţui cât mai mult, numărul de cetăţeni suficient de mulţumiţi astfel încât să se păstreze situaţia socială actuală, inexistenţa unor practici culturale care să conducă la imposibilitatea unui număr de cetăţeni semnificativ să-şi îndeplinească obiectivele personale, să-şi păstreze obiceiurile culturale şi sociale.

Cam astea sunt criteriile sociale după care se măsoară adaptabilitatea unei societăţi. Capacitatea ei de a se perpetua atât ca sumă de indivizi cât şi ca grup.

Fiecare om politic trebuie să fie judecat prin prisma acestor criterii. Acţiunile lui ne fac să supravieţuim mai mult? Acţiunile lui păstrează pacea socială? Supără acţiunile lui un număr mare de oameni, chiar dacă mulţumesc un număr şi mai mare? Chiar dacă satisfac majoritatea, aduc o minoritate la disperare sau extincţie?

Să încercăm să dăm puţină obiectivitate convingerilor noastre.

PS Mai sunt răspunsuri la întrebarea din primul rând când e privită din alte unghiuri.