A fost criza declansata intentionat? Este o intrebare pe care conspirationistii de pretutindeni si-au pus-o si inca nu au ajuns la un raspuns satisfacator. Daca da, atunci cu ce scop? Cine are de cistigat? Cine are de pierdut?
Daca admitem teza intentiei, atunci nu avem incotro decit sa admiram maiestria magistrala, forta bruta si capacitatea intelectuala aproape imposibil de imaginat a celor care au pus-o in aplicare. La prima vedere, o astfel de operatiune ar fi mult prea greu de pornit, de mentinut dar mai ales de controlat. Cine ar avea atita capacitate incit sa gindeasca cele mai mici detalii, astfel incit sa mearga in directia dorita si sa nu divagheze de la scopul propus? Cine ar avea o atit de profunda cunoastere a mecanismelor intime ale psihologiei umane, astfel incit sa stie cind si unde sa intervina, pentru a obtine efectul dorit? Doar citeva intrebari retorice, pentru care conspirationistii cei mai fanatici stiu raspunsul, la fel de sigur cum stiu ca apa este doua treimi hidrogen si o treime oxigen. Sau era invers?
Hai sa comparam cu criza din ‘29 si efectele ei de dupa, nu cele din timpul crizei, care stim cit de dramatice au fost. Ce masuri s-au luat atunci si au ramas valabile si pina in ziua de azi? Cel putin pe hirtie:
1. Ajutorul de somaj (nu exista de nici o culoare)
2. Garantarea depozitelor bancare (la fel, inexistenta pina atunci)
3. Program de munca de 8 ore
4. Salariu minim garantat
Cam astea ar fi, printre cele mai importante. In mod evident, din aceasta sumara enumerare se vede ca zilele economiei Dickensiene au luat sfirsit. Zilele acelei economii in care toata lumea muncea cite 16 ore pe zi, pe ceva maruntis. Acum doar citiva mai muncesc in acest fel si acest tip de munca infernala este exceptia, nu regula.
S-ar fi gindit cineva la aceastea inainte de criza? Probabil ca da. Ar fi fost cineva dispus sa le implementeze? Cu siguranta nu. De ce? Pentru ca toate acestea costa bani. Bani multi. Bani pe care minuitorii de capital nu ii scot din buzunar cu usurinta, pentru ca un bussiness nu este o societatate de binefacere. Din punctul acesta de vedere, social, criza din ’29 este la fel de importanta ca si revolutiile europene din secolul 19, incepind cu 1789 (stiu, e in secolul 18, dar cam de pe acolo a inceput dansul. In fine, dansul a inceput mult mai devreme, cu cruciadele, dar de ce sa ne complicam?!)
Acum, ca am luat in calcul efectele pe termen lung si am vazut ca au fost pozitive, putem sa ne intrebam cam care ar fi fost mecanismul prin care s-ar fi putut initia si sustine aceasta, sa-i zicem, revolutie. Metoda principala, daca e sa ne luam dupa ce zice Murray N. Rothbard, a fost inflatia. Inflatia introdusa prin diverse mecanisme si instrumente de piata monetara, pe care el le identifica si analizeaza, toate aflate la dispozitia exclusiv a institutiilor financiare ale statului (statul americat, capul rautatilor. Rothbard zice ca nu e chiar asa si ca vina trebuie gasita in alta parte, dar nimeni nu prea stie amanuntul asta). Inflatia a inceput in anii '20 si a continuat timp de un deceniu, cu adinciri si atenuari, pina in anul fatidic ’29 cind nu s-a mai putut sustine si bursa a cazut. Deci, in ipoteza unei intentii, totul a fost cit se poate de simplu si absolut infailibil: introduci ispita si lasi restul pe seama lacomiei umane. Magnific de banal.
De ce a fost criza din ’29 atit de severa? Panici, recesiuni si depresii mai fusesera pina atunci. Atunci ce a fost atit de diferit la aceasta recesiune, in particular? Ei bine, in aceasta recesiune, masurile testate in toate celelalte recesiuni anterioare nu au mai fost aplicate: lasarea libera a pietei, reducerea cheltuielilor si taxelor guvernamentale, permiterea scaderii preturilor si a salariilor pina la noul nivel de echilibru, permiterea falimentului acelor afaceri care se dezvoltasera nesabuit, minate de easy credit si free money. Cam astea au fost masurile care au functionat de fiecare data inainte, fara gres.
In locul acestor masuri, presedintele Hoover a modificat legile falimentului, impiedicind practic lichidarea rapida a investitiilor proaste, a blocat scaderea salariilor si a preturilor, a sustinut cu sume uriase de bani banci si intreprinderi falimentare, a investit sume colosale in agricultura, avind ca efect productii record dar in total dezacord cu nevoile pietei, astfel incit cantitati impresionante de cereale, bumbac, lina si alte produse fermiere au ajuns sa fie donate pina la urma catre Crucea Rosie. De asemenea, tot in incercarea de a mentine preturile ridicate la produsele fermierilor si manufacturierilor americani, a introdus taxe vamale prohibitive, iar pentru a mentine salariile la nivele ridicate a interzis imigratia, acuzind imigrantii ca prin insasi prezenta lor pe piata muncii fac un deserviciu muncitorului american, prin scaderea salariilor sub o valoare “corecta”.
Cum s-a iesit din criza? Pina la urma masurile "energice" si "decisive" luate de politicienii americani nu au mai putut fi sustinute si mecanismele normale ale pietei si-au spus cuvintul prin scaderea masiva a preturilor, a salariilor, falimentarea intreprinderilor subrede, etc., care au inceput sa se vada dupa venirea noului presedinte Roosevelt, cu planul sau de redresare, care a adus, printre altele, masurile pe care le-am enumerat ceva mai sus, inainte de a ma pierde in povestea asta alambicata.
Ca o concluzie a crizei din ’29: criza a fost generata de politicieni, tot de ei a fost agravata si a fost rezolvata de piata. Si, sa nu uitam, de Razboiul cel Mare.
Acum, sa ne uitam putin la criza din anul de gratie 2008. Ce stim despre ea so far? Ca s-au dat bani usor, easy credit si free money, bani pe care tot omul i-a bagat in case pe care nu si le permitea. S-au dat bani usor pentru achizitionarea de bunuri de consum: masini de spalat, aragaze, frigidere, masini mici, etc., iar instrumentele prin care acesti bani s-au dat au devenit atit de complicate incit nimeni nu a mai stiut sa le tina socoteala.
Intr-un cuvint: inflatie. Inflatie pornita tot de catre politicieni, de pe vremea lui Mr. Reagan incoace, continuind cu Mr. Bill “I did not have sex with that woman” Clinton si terminind cu Mr. Bush Jr. Lacomia umana a functionat perfect si de data aceasta, ducind la criza pe care o traim si o vedem acum.
Cum si cind se va termina? Nu stiu sa va spun. Care vor fi efectele pozitive? Efectele pozitive au inceput deja sa se vada, chiar daca nu sint luate in seama foarte serios.
1. Micsorarea poluarii
2. Introducerea tehnologiilor bazate pe energii alternative
3. Bani mai multi pentru cercetare (mai ales spatiala)
4. Reformarea sistemelor federale americane, ajunse la forme ridicole
Punctele 1 si 2. Le-ar fi vazut cineva posilibile atita timp cit marile companii petroliere si producatoare de masini erau pe pozitii puternice? In nici un caz. Forta si influenta cartelizata pe care aceste companii o aveau au fost acuzate in nenumarate rinduri ca pun bete in roate introducerii de energii alternative la nivelele dorite si necesare pentru reducerea poluarii. Gigantii de ieri, catelusii de azi, ajunsi in postura de bieti cersetori la mila statului, au fost redusi la tacere.
Punctul 3. In momentul in care se arunca cu trilioanele de dolari, ce mai conteaza un trilion in plus sau in minus pentru crearea unui program spatial capabil sa ajunga cit mai departe? Pe cit punem pariu ca asta se va intimpla in continuare?
Punctul 4 deja a inceput, Mr. Obama anuntind azi reforma sistemului medical, care ajunsese la performante ridicole. O singura analiza de singe de nu stiu de care costa mii de dolari. Come on! Are you kidding me?!?!
Alte puncte pozitive? Probabil ca vor mai aparea, in perioada care va urma, daca vom apuca sa le vedem. Daca e sa ne luam dupa criza din ’29, sacrificiile vor fi mari si foarte, foarte grele.
Deci. Teoria conspiratiei sau sicanele evolutiei umane? Run to the hills sau mai stam prin preajma?
Prin curtoazia lui Jean Claude
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
6 comentarii:
Pai ce e asa de mare lucru cu ? Nu iti trebuie o minte chiar asa de ascutita ca sa ghicesti - ai nevoie insa de o minte diabolica ca sa infaptuiesti toate astea. De ce ?
1) Actionezi la nivel bancare - controlezi bancile si retragi sau blochezi creditele si lichiditatile !
2) Iti ajung niste mijloace de comunicare in masa care in mod repetat sa induca in randul lumii ideea de criza - eq ziare, TV radio, etc
3) Introduci masuri restrictive in economiile catorva tari mai dezvoltate - fapt care se va repercuta aproape de la sine si in economiile celorlalte state din jur.
4) si gata - e criza.
Intrebarea se pune acum: Cine ar putea sa faca toate aceastea la un nivel mondial sau continental si atat de concertat ?
Exista si raspunsul si cei care au urmarit viata in ultimii 5-10 ani pot sa intuiasca cred.
Ia sa ne intrebam cateva lucruri:
Ce a fost cu antentatele din 2001 ? Exista foarte multe rezerve si povesti care atesta o imlicare in generarea lor locala si nu terorista - ori fum fara foc nu iese !
De ce avem nevoie de planuri antiteroriste permanente si controale extrem de amanuntite a ceea ce face cineva pe intreg parcursul zilei ? (buletine cu chip RFID, pasapoarte) - metoda cu carduri bancare care si ele pot fi urmarite nu e suficient de buna se pare - idem telefoanele mobile.
De ce am ajuns sa nu avem voie cu pasta de dinti in avion. Dar de ce nu avem voie sa ducem cu noi o sticla de vin cumparata in magazinul din fata aeroportului ? ( o sa ziceti - protectie la explozivi + protectionism la duty free) - o sa imi dati voie sa rad de aceste raspunsuri. Nu poti urca cu sticluta de apa sau suc care ai cumparat-o si ai inceput sa o bei in aeroport in avion din frica ca e explozbil lichid. Cine crede asta e naiv.:) no ofense
Intrebarea ramane : Cine si de unde au fost implicati in toate aceste masuri care au inceput sa fie impuse incetul cu incetul ?Vezi si COdex alimentarius mai nou !
De ce s-a lansat criza ?
Raspunsul e simplu. Peak Oil si terminarea resurselor naturala .
+ cresterea exponentiala a populatie Terrei .
Cumva trebuia oprita nebunia ca nu mai putea continua mult.
Multumesc fain pentru cele 15 minute de glorie :).
Promit sa mai scriu, macar pentru inca 15 :-D.
Nu cred ca o criza poate fi pregatita si amorsata ca atare, e nevoie de dezechilibre grave, acumulate in multe decenii.
Politica nesustenabila a SUA, care se prabuseste acum, a inceput cu cumularea costurilor unor programe de dezvoltare de mare amploare cu actiuni militare ample, in primul rind cea din Vietnam. Decuplarea dolarului de standardul aur nu s-a produs pe vremea lui Reagan (cind procesul a fost de fapt temporar frinat, pe fond de recesiune) ci in vremea lui Nixon. Motivul era exportul anterior de dolari fara acoperire reala, scapat de sub control in timpul conflictului din Virtnam, dar demarat de fapt in cadrul New Deal.
Criza este ceva mai veche si as spune ca intr-un fel se leaga de cea din 29 ca cele doua razboaie mondiale intre ele, in sensul ca lucrurile ascunse initial sub pres, s-au imputit tot mai tare pina cind a putrezit si presul care trebuia sa le acopere.
Sigur, pina la Reagan sau Clinton, putea exista si varianta unei "aterizari" mai line, tot asa cum, pina la Hitler, al doilea razboi mondial putea fi evitat sau cel putin limitat la nivelul unor conflicte locale.
Ce se poate insa pregati, regla intr-o anumita marja, sint momentul si directia initiala. Ca in cazul revoltelor din Romania din 89: miscari de strada trebuia sa fie dar nu era obligatoriu in sa aiba loc fix in iarna lui 89, la Timisoara: a fost nevoie de presiuni externe si de cedari ale celor din sistem pentru ca miscarile de strada sa evolueze cind si cum au evoluat.
Evident, orice problema este o oportunitate, ma indoiesc insa, pe baza crizelor anterioare, ca lucruri bune vor iesi nemijlocit din criza.
Ziua de munca de 8 ore a inceput sa se raspindeasca in lumea anglo-saxona si in general occidentala cu mult inainte de criza, astfel ca inca de la sfirsitul primului razboi modial industriile mai avansat si/sau mai sindicalizate beneficiau deja de ea. In paranteza, Ford a introdus-o, in paralel cu dublarea salariilor, inca din 1914, ca masura de crestere a productivitatii muncii.
De asemenea, as fi curios sa vad un studiu din care sa rezulte o un efect al salariului minim garantat asupra nivelului de salarizare (exclusiv inflatia). In masura in care nu doar reflecta nivelul real al salariilor, el pare mult sa tina oamenii in somaj sau la negru, din Romania pina in America.
Ajutorul de somaj este un lucru bun, intrebarea este daca nu cumva, in conditii mai putin acute, el nu ar fi aparut in momentul in care societatile private de asigurari ar fi observat sumele relativ mari de bani care incepeau sa fie gestionate de sindicate ca fonduri de greva si de somaj.
Preocuparea pentru poluare a inceput sa se faca simtita inca din secolul XIX in Anglia si a devenit o preocupare globala exact in perioada postbelica de avint economic.
Energiile "alternative se folosesc de pe vremea corabiilor si a morilor de apa, problema este eficienta lor economica. Iar o firma petroliera, petrochimca sau de automobile care ar reusi sa aduca pe piata o tehnologie intr-adevar novatoare si eficienta ar avea un avantaj economic spectaculos fata de absolut toti competitorii ei, comparabil cu cel al firmelor de telefonie mobila fata de cele care nu ofera decit telefonie fixa.
Ce se intimpla insa in astfel crize este mobilizarea (politica a) societatii pe citeva directii privilegiate (am exclus din discutie crizele lasate sa se rezolve fara amestecul politicienilor).
In mod exceptional aceste directii sint benefice: sistemul de asigurari de boala si batrinete implementat de Bismark si generalizat dupa cel de-al doilea razboi mondial a fost un rezultat excelent al unor perioade belicoase. Excelant initial, pentru ca in timp, construit rigid, de politicieni, si adminstrat demagogic, tot de ei, a devenit peste tot ineficient si o o piatra de moara pentru bugetul public. In toata Europa, nu doar la noi, Romani, Vacaroi si Vosganiani au plusat veseli cu acoperire financiara pentru o singura legislatura, astfel ca mai toate sistemele de asigurari publice scirtie la incheieturi si stau sa falimeteze.
In Europa, spre deosebire de ce se intimpla acum in SUA, nu observam risipa din domeniul medical, pentru ca este ascunsa in contributii opace la fonduri publice si pentru ca, adevarat, efectele sale sint mai "echitabil distribuite".
Luind in calcul cresterea neliniara a costurilor cu eficacitatea, ar fi interesant sa ne intrebam cum se compara ceea ceea ce plateste un roman pentru servicii medicale, inclusiv ca onorariu nedeclarat al cadrelor medicale, si ce primeste la el acasa un american, care de regula suporta integral pretul din buzunarul propriu sau din asigurarea privata.
Ceea ce permite o criza este mobilizarea principalelor resurse ale societatii pe citeva directii stabilite politic.
Hitler a initiat cu buna stiinta o bula economica in 1933 in Germania pentru a-si pregati razboiul. La rindul sau, adminstratia FDR a considerat ca are posibilitatea de a folosi criza pentru a aseza SUA in locul Marii Britanii, aflata in deriva dupa 1918, ca principala putere economica si imperiala.
Din punct de vedere strict economic, politicile de iesire din criza prin stimularea consumului public, au esuat in Germania, unde la sfirsitul anilor '30 nivelul de trai nu crescuse fata de 1933, scaderea masiva a somajului fiind compensata de o scadere a puterii reale de cumparare a salariilor. Nici SUA din 1939 nu o ducea mai bine decit cea din 1933.
Nu voi sustine ca momentul, modalitatile si tapii ispasitori actualei crize sint aleatori. Chiar daca nu este vorba de un complot in sensul "Protocoalelor Sionului", lumea promiscua politico-financiara este una mica, in care rolurile de victima si de calau se atribuie cu viteza din orice mafie sau politbiro.
Se poate arguenta ca criza din anii treizeci a intirziat aparitia si raspindirea computerelor, care au fost nevoite sa astepte nevoile unui razboi pentru a se dezvolta. Televiziunea, lansata cu pompa la Olimpiada din 1936, nu a reusit sa se raspindeasca pina la sfirsitul razboiului. Mai grav, dupa ce energia nucleara a fost folosita in scopuri militare, evolutia ei civila a fost frinata grav, inclusiv in statele nucleare, de mobilizarea resurselor pentru obtinerea de plutoniu aproape exclusiv petnru armanentul nuclear.
Este mult mai probabil ca actuala criza sa fie folosita pentru a scoate tot ceea ce este mai rau si mai distructiv in noi, asa cum s-a intimplat si in trecut: inchiderea frontierelor (imigrantii care iau locurile de munca localnicilor), protectionismul care creste preturile in folosul celor putin si cu suma negativa, si in final razboiul ca ultim mijloc de transare a disputelor nascute de masurile egoiste si anti-economice.
Trimiteți un comentariu