Aici este referinţa pentru unul din motivele pentru care oamenii judecă greşit comportamentul altora.
Pe scurt, oamenii atribuie mult prea mult comportamentul unei persoane într-o situaţie dată caracterului persoanei nu circumstanţelor.
Unul din motivele de apariţie a acestei greşeli de apreciere este credinţa greşită că "au ce merită şi merită ce au". Manifestarea comună este de a neglija situaţia victimelor unui eveniment cu replici de genul "Ce căuta acolo?" sau "A făcut el ceva de a ajuns în situaţia asta!", "O merită!".
De asemenea avem tendinţa greşită să atribuim o situaţie cauzelor care ne atrag atenţia iar cele mai evidente par să vină de la personajele participante. Pot exista cauze obiective dar implicit noi le preferăm, indiferent de importanţă, pe cele umane.
Lipsa de efort în punerea "în pielea personajului".
Cum se combate această greşeală de interpretare?
- dacă mai multe persoane se comportă la fel în aceeaşi situaţie atunci sunt mai importante circumstanţele decât persoanele;
- autoîntrebarea "Cum mă comportam eu?";
- căutarea de cauze obiective mai puţin vizibile.
Pentru o deplină lămurire a principalelor motive pentru care apreciem greşit situaţii, oameni, comportamente:
http://en.wikipedia.org/wiki/Pluralistic_ignorance
http://en.wikipedia.org/wiki/False_consensus_effect
http://en.wikipedia.org/wiki/Groupthink
http://en.wikipedia.org/wiki/Conformity
http://en.wikipedia.org/wiki/Abilene_Paradox
http://en.wikipedia.org/wiki/Group_polarization
http://en.wikipedia.org/wiki/Fundamental_attribution_error
http://en.wikipedia.org/wiki/Locus_of_control
Deşi demersul meu e inutil sper, în naivitatea mea, să aduc puţină obiectivitate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
4 comentarii:
O argumentatie bine construita. As adauga si faptul ca unii dintre noi alunecam preponderent in heteroatribuire (consideram ca lucrurile ni se intampla, cauza este mereu in exteriorul nostru), altii merg majoritat pe autoatribuire (considera ca ei fac lucrurile sa se intample, sunt convinsi ca isi pot atrage/favoriza norocul sau problemele, se pun in centrul cauzalitatii evenimentelor care ii ating).
interesant subiect, insa usor cam sumar tratat si prea abstract
am impresia ca e un draft doar, merita detaliat
oh, degeaba imi pun problemele astea, din moment ce, cel mai adesea, am de a face cu insi care fac ce fac ca sa gaseasca solutii de acoperire a matrapazlacurilor.
adica, daca EL face ce face doar pentru comisioane, cum sa fac ca sa ma pun in pielea lui?
(ok, ok, sunt putin furios, dar asa arata administraatia din jurul meu)
Ati cazut in acelasi "pacat" al generalizarii pe care il criticati. Uneori chiar asa e, suporti consecintele propriilor fapte, alteori nu.
Cu siguranta ca sunt cazuri in care nici nu ne dam seama cum unele alegeri din trecut ne-au influentat.
"Pe scurt, oamenii atribuie mult prea mult comportamentul unei persoane într-o situaţie dată caracterului persoanei nu circumstanţelor."
Pana la urma ce e caracterul? Caracterul este dat tocmai de modul in care reactionezi in fata circumstantelor nefavorabile. Nu poti sa spui de cineva "are un caracter nobil, dar din cauza circumstantelor s-a purtat ca un dobitoc". Nobletea, bunatatea (de ex.) se evidentiaza cand in ciuda circumstantelor nefavorabile, ai un comportament altruist, principial.
"- daca mai multe persoane se comporta la fel in aceeasi situatie atunci sunt mai importante circumstantele decat persoanele;"
Foarte... profunda... generalizare... De multe ori asta inseamna ca "turma" face ceea ce este mai usor si mai convenabil, adica ceea ce este mai rau. "Normalitatea" nu e data intotdeauna de majoritate.
"- autointrebarea "Cum ma comportam eu?";'
E o intrebare necesara, dar daca eu as fi facut la fel nu inseamna ca e bine. Sau rau. Poate insemna doar ca eu nu sunt mai bun.
Binele si raul nu trebuie judecat in functie de persoane, ci in functie de principii, si fata de un cod moral, care sa slujeasca drept reper.
Trimiteți un comentariu