marți, 12 mai 2009

Viaţa la ţară


Aici am citit un interviu despre viaţa la ţară. O viaţă la ţară la 25 de km de Bucureşti. Nu e chiar la ţară dar nici departe.

Ca de obicei pe Hotnews interesante sunt comentariile. De la opărit frustrate la ideologic ecologice.

Majoritatea habar n-au despre ce vorbesc, fie confundă Băneasa cu viaţa la ţară fie scot în evidenţă un sat de acum 100 de ani, replica hotărâtoare fiind WC-ul în curte.

Să vorbim despre realitate. La 250 de km de Bucureşti, 45 de km de Târgu Jiu. Chiar la ţară. N-am gaze, singurul lucru care-mi lipseşte din "civilizaţia" urbană. Centrul de butelii e la 40 de metri de casă. O să bage şi gaze primarul că se vrea reales. Dar trebuie aduse de la 30 de km.

E asfaltat totul mai puţin drumul judeţean pe care primarul doar l-a cârpit. Uliţele "pline de praf" nu există. Asfaltul a luat tot "farmecul rural". Sunt mai bine asfaltate uliţele decât Berceniul sau Pantelimonul. Pe banii UE.

Cofetăria are produse "ca la mama acasă" cu frişcă adevărată nu din tub. Nu discut despre brânză şi ţuică La magazin plăteşti cu cardul, dacă vrei. Am cumpărat un frigider şi cu aerele mele cosmopolite am întrebat dacă-l aduce acasă. S-a uitat la mine ca la un idiot şi mi-a spus, pe un ton superior, că bineînţeles. A venit şi m-a ajutat să bag frigiderul în casă, am vrut să-i dau nişte bani, mi-a spus că aia e treaba lui şi nu i-a luat. Mi-a fost ruşine de mine.

Toată lumea are antene de satelit şi internet. Într-o dimineaţă am ascultat o discuţie care m-a lăsat mut, o tanti cu broboadă explica, în mod corect, dar cu un stil inimitabil, suntem în Oltenia, cum se montează camera video la calculator.

Eram la benzinăria din sat să iau cărbuni de grătar când o tanti cu broboadă, alta decât cea din paragraful anterior, a venit pe scuter să bage benzină. Mă uitam prostit, a băgat benzină în cel mai natural mod cu putinţă, a plătit, s-a suit pe scuter şi a plecat. În afara mea nu era nimeni surprins.

Există sală de sport, şcoala e renovată, profesorii tineri. Nu ştiu cât de buni dar directorul, inginer ca meserie, a avut de angajat o profesoară de română şi a întrebat-o cine făcea parte din Şcoala Ardeleană, n-a ştiut, n-a angajat-o.

Primarul accesează fonduri UE de ani de zile, nu aşteaptă să vină cineva să-i spună s-o facă. Ca dovadă că se poate. Am avut treabă pe la Primărie, nu seamănă cu suma de feţe acre de prin Bucureşti, oamenii chiar vor să te ajute. Serviciul de salubritate costă 20 de lei pe an. Trece marţea şi ia gunoiul, proiect tot pe banii Uniunii, sper să nu greşesc.

Am călcat într-un cui, m-am dus la dispensar, şi ăsta renovat, mi-au făcut antitetanos imediat. În Bucureşti trebuie să baţi 5 spitale să-ţi facă o amărâtă de injecţie. Un prieten şi-a tăiat rău un deget, rău, cam atârna. S-a dus la dispensar, l-au bandajat şi l-au trimis la spitalul de la 9 km. Acolo a dat peste Ahmed, medic sudanez, l-a cârpit şi a reuşit să-i pună degetul la loc. Peste 2 luni în Bucureşti, la Colţea, i-au spus că mai bine nu-l puteau face nici ei.

De 1 Mai un prieten a vrut să facă o excursie în zonă, n-a găsit loc la pensiuni, totul era de mult ocupat. De fapt totul e ocupat cam tot timpul.

Cel mai important lucru sunt oamenii, mai calmi şi mult mai apropiaţi, majoritatea dintre noi habar n-avem cine stă pe palier cu noi. Acolo vecinii fac parte dintr-o comunitate. Râzi cu ei, plângi cu ei, cu bunele şi cu relele lor.

Nu e o lume idilică, sunt nenumărate lucruri de făcut. Dar se fac. Şi acolo şomajul face ravagii, oamenii au probleme, drame, nu există o egalitate reală de şanse cu cei din oraşele mari. Dar de fiecare dată când mă duc descopăr că s-a mai schimbat ceva în bine.

Cam asta e viaţa la ţară. Şi mai e un lucru de spus. Oamenii ăia n-au fost niciodată colectivizaţi şi asta cred că are importanţă. Pot să vă mai povestesc multe dar cred că e semnificativ. Şi comuna se cheamă Baia de Fier.

Poza e obţinută prin curtoazia vacii verzi.

19 comentarii:

Tom spunea...

Ma faci sa plang... Vreau si eu acolo!

Anonim spunea...

man, am avut aceeasi reactie: mai sa plang. E drept ca oamenii aceia n-au fost niciodata pervertiti de colectivizarea comunista si de-asta probabil ca au un spirit gospodaresc mai dezvoltat.

Sa dea Domnul sa fie tot mai multe sate/comune asa.

zărzărica spunea...

Ai pus cireasa pe tort: oamenii nu au fost colectivizati. Este un amanunt care se mai observa in putine locuri din Romania (Bistrita, unele zone din Suceava), dar care a facut minuni in modul de gandire al locuitorilor. Acolo, oamenii s-au obisnuit sa faca singuri ceva pentru ei.

Anonim spunea...

Mai puteti adauga un sat la categoria asta. Nu e departe de Baia de Fier, e in Valcea, se numeste Prundeni.
In plus fata de Baia de Fier exista si gaze si chiar televiziune locala.
Acolo a fost si colectivizare.

Anonim spunea...

Eu zic ca exista multe astfel locuri in Romania dar cei care au facut comentarii rautacioase unde a aparut articolul initial, sunt cei care in weekenduri blocheaza DN1 in promenada spre "munte" la Sinaia sau Poiana Brasov. Adevarata Romanie este alta, si putini o vad. Respect pentru autoarea articolului initial si pentru autorul acestui articol.

sictireanu spunea...

Daca stiti vreo comuna de genul asta mai aproape de bucuresti spune-ti si la altii :)))

sictireanu spunea...

...cu scuzele de rigoare pentru greseala gramaticala :((( "spuneti"

Monika spunea...

Imi vine greu sa cred ca exista si astfel de locuri in Romania dar ma bucur enorm ca descoperim si lucruri frumoase. Acest loc poate fi o destinatie pefecta pentru cateva zile de concediu, departe de toata mitocania care exista in orasele mari.

Unknown spunea...

Este perfect adevarat! Eu am stat cu un grup de studenti la o pensiune din Baia de Fier! Nu spun ce placinti am mancat acolo, ce ospitalitate deosebita in a ne oferi produse traditionale, ce sezatori frumoase in livada, ce competitie de fotbal cu baietii de acolo, pe un stadion foarte bine intretinut (pe o fosta platforma miniera)...Primarul de acolo este un om gospodar, stie sa atraga investitorii si sa scrie proiecte pt. a castiga bani europeni! Ar trebui sa le dea lectii si altora! Ma folosesc si de aceasta ocazie ca sa recomand Baia de Fier tuturor celor care vor sa cunoasca Oltenia de sub munte, cu toate pesterile, peisajele montane si traditiile locurilor, fara sa fie imbacsite de acei "turisti de weekend" de care m-am saturat pe litoral!!!!!.

Lucica Tofan, profesor la facultatea de Stiinte ale Naturii- Universitatea Ovidius Constanta

Anonim spunea...

Nu a spus nimeni inca, din cei care comenteaza, nici tu Dan, ca peisajul feeric descris este posibil dintr-un singur considerent ... oamenii se respecta intre ei. Nu am nimic impotriva vietii la tara cum nu am nimic impotriva vietii la oras. Ceea ce am este impotriva lipsei de bun simt, a lipsei de educatie, a egoismului.
Ca sa dau un exemplu. Stau in centru - zona Piata Romana si am un vecin care isi scoate seara gunoiul in fata usii (usii de aprtament). Usa de la ghena este la nici 5 metrii. Pe asta sper sa-l civilizez. Un altul (nu l-am identificat inca) arunca pe geam bradul/florile/petul de bere/pungi/etc. Stau pe canapea si vad cum trec prin fata ferestrei. Are zilele numarate.
Cred ca daca am invata, pentru ca trebuie sa invatam, sa ne respectam, viata ar fi mult mai frumoasa iar insuportabilul s-ar transforma, incet incet, in suportabil.

Anonim spunea...

Am citit comentariile de pana acum si as face cateva observatii:

1. Colectivizarea: e adevarat ca simtul proprietatii te face mai responsabil insa nu colectivizarea e cuvantul cheie (asa cum se spunea in unele comentarii) ci oamenii si educatia pe care au stiut s-o transmita copiilor.

2. Respectul: nu e vorba ca se respecta intre ei; respecta orice om, orice este viu (flori, copaci, animale). Le respecta pentru ca le iubesc (parerea mea). Pun suflet in tot ce fac. Nu conteaza daca vita pe care o adapa e a lor sau a vecinului pentru ca acea vita e o vietate care are nevoie de apa. Stiu sa ajute fara sa li se ceara; stiu sa daruiasca.
Exista un echilibru pe care oamenii il simt, il au.
Asta s-a pierdut (dupa parerea mea) acolo unde tehnologia a devenit idolul oamenilor. Majoritatea am devenit fascinati, hiptnotizati de betoanele, asfaltul, fierul si sticla din orase, vitrinele stralucitoare, masinile pe care le folosim zilnic, serviciile pe care le platim. Comoditatea pe care ne-o ofera progresul tehnologic ne inrobeste pe zi ce trece. Suntem din ce in ce mai ocupati cu confortul propriu incat, incet-incet, pierdem licarirea de viata adevarata din noi.

Anonimul Maical.

Anonim spunea...

Cred ca si mie mi s-au umezit ochii citind articolul.

Oaresum insa dintr-un alt sens. Va sciu din Dublin unde se pare ca oamenii de aici pretuiesc foarte mult "verdele".

Intotdeauna mi-am dorit sa transpun macar o parte din tipul asta de atitudine in dimensiunea romaneasca (cu acele comunitati mici, in care oamenii sunt mult mai apropiati, interactioneaza mult mai mult si mai variat, relatiile inter-umane sunt mult mai calde, oamenii iubesc si respecta natura etc.).

Citind articolul am simtit ca o parte din asta traieste si in Romania... Si m-am bucurat.

Tino spunea...

S-a mai vorbit de Baia de Fier. Si tot aici. E adevarat ca e o diferenta intre postarea de acum si cea de atunci. Insa e o diferenta si intre realitatea de atunci si cea de acum. Primarul s-a dus la judet, a batut cu pumnul in masa si a obtinut fonduri ca sa asfalteze si judetenele: va incepe pe directa Poienari - Pestera Muierilor (si e logic - pe aici intra turistii cei mai multi). Au facut deja marcajele de drumuiri si nivelment. Au cumparat (Primaria) si un teren pentru construirea unei statii de epurare - pentru canalizare. Momentan o sa deserveasca aceeasi artera - acu' fac caietul de sarcini pentru licitatie. Se zvonea de o partie de ski la Ranca, pe terenurile "alocate" primariei din Baia de Fier. Se pare ca va demara si reconsolidarea motelului de la Pestera Muierilor. Trebuie sa recunoastem ca acea cabana construita acolo e destul de "colorata" - cam iese din peisaj.
In rest - numai de bine.

Dan Selaru spunea...

Multumesc celor care au apreciat locul respectiv, eu doar l-am descris. Tino, sa auzim numai de bine. Sper sa asfalteze naiba drumul ala. Acum e macar carpit dar anul trecut era un adevarat dezastru.

robin spunea...

Foarte fain. Iar locuri de astea nu sint putine in tara, trebuie numai sa deschidem ochii, de multe ori trecem pe linga ele nepasatori.

Anonim spunea...

Sorbeam linistit un pahar de vin,la ,,umbra''acestui blog si ce vad!?: frate,o profesoara din Constanta spune ca s-a saturat de turistii de sfarsit de saptamana!!?!?!?-pai,(ma mir eu)daca noi nu mai venim pe litoral si ne ducem prin alte zari de soare pline,pentru dumneavoastra doamna Lucica ,,viata la tara"v-a veni mult mai repede decat credeti...si nu ve-ti mai fi nevoita sa plecati din oras.

gigix spunea...

@last Anonim, Constanta este "la tara", de mult.

am cautat "Baia de Fier" pe net... semi-idilic locul. uof!

Zazuza spunea...

printre munti de gunoaie (inclusiv umane), ma bucur ca exista si locuri atat de curate...

Anonim spunea...

Probabil este unul din putinele cazurile fericite, in care fiecare incearca sa traiasca in armonie cu natura si civilizatia.

Anul trecut la aproape 100km de Bucuresti am gasit o "oaza de liniste". M-am indragostit imediat de locul plin de verdeata si liniste. Exact ca in descrierea de mai sus, ai aproape tot ce-ti trebuie exceptand gazele si WC-ul in casa.

Spui "viata la tara!ahh!! ce incantare!".

Gresit.

Dai acolo peste o lume altfel de cum ai citit si ai auzit.
O lume in care toata lumea se plange ca viata e grea, ca taranul munceste zi lumina.
O lume invidioasa pe cel de la oras, pentru ca oraseanul "are bani".
O lume in care incearca sa-si fure caciula unul altuia.
O lume catre care se varsa subventii nemeritate.