marți, 30 iunie 2009

Moguli şi bani

Mogulii Vântu şi Voiculescu, prin intermediari, au încasat, legal sau nu, câteva sute de mii de euro pe cele 300 de ştiri în care a apărut Monica Iacob Ridzi în zilele de 1 şi 2 mai.

Scandalul a început de la un angajat al mogulului Voiculescu şi durează de o lună aproape. De atunci Monica Iacob Ridzi a apărut de alte sute de ori, în emisiuni, ştiri, talk-showuri, pe crawl, în analize, înfierări, în direct şi în reluare.

Mogulii au făcut alte sute de mii de euro din scandalul Monica Iacob Ridzi. Să apari de 300 de ori în 2 zile este cultul personalităţii. Să apari, ca subiect negativ, o lună, în fiecare zi, este linşaj media. Monica Iacob Ridzi e un borcan cu miere mediatic pentru moguli, pe care aceştia-l golesc cu o viteză ameţitoare şi care se umple la fel de repede. Doar două zile, uitate de public în neantul fumului grătarelor, au adus mogulilor o lună de subiecte prime-time. Dacă primele două zile au fost pe bani publici restul au fost pe banii lor.

Banii nu au miros, încrengătura PDL Vântu Voiculescu dă măsura faptului că mâna, chiar a mogulilor, media spală mâna partidelor indiferent de aparentele disensiuni. Când e vorba de bani nici partidele, nici media nu au probleme de conştiinţă. Aşa cum la guvernare PDL se aliază cu mult hulitul PSD la fel media ticăloşită a mogulilor este foarte bună în promovarea imaginii membrilor marcanţi de partid, şi nu numai.

Doar că, după evenimentul foarte darnic răsplătit de PDL, media a descoperit că e vârâtă într-o afacere dubioasă, în care ea doar a încasat bani publici. Şi scandalul faptului că au luat bani publici aiurea a finanţat afacerea, de data asta cinstită, a prezentării scandalului şi a linşării, binemeritate sau nu, a Ministrului Tineretului. Din care, încă o dată, au făcut foarte mulţi bani. Cu omisiunea propriei participări.

Aşa s-a construit "capitalismul" românesc, cel de bună calitate. Afaceri dubioase cu Statul urmate de afaceri cinstite. Cel de proastă calitate a rămas la afacerile dubioase cu Statul. De ce cuplul mult hulit de moguli şi-a permis să facă dintr-o afacere dubioasă la care au participat plenar un tămbălău care a cuprins toate instituţiile Statului? Pentru că ştiu că atâta vreme cât Monica Iacob Ridzi e intangibilă sau cinstită şi ei sunt intangibili sau cinstiţi. Şi cum nu o să aflăm niciodată cum e Monica Iacob Ridzi aşa n-o să aflăm niciodată dacă Realitatea şi Antena3 au făcut afaceri cinstite sau necinstite. Ei oricum au încasat banii.

PDL-ul susţine că există o campanie împotriva membrilor săi, fals. Monica Iacob Ridzi a dovedit că se poate ajunge la cultul personalităţii în favoarea membrilor săi dacă sunt bani.

2 comentarii:

Tino spunea...

Asemanarile cu "Epoca de Aur" a guvernarii Nastase sunt mai mult decat evidente.
Unde o vom gasi pe Monica Iacob Ridzi peste, sa zicem, 5 - 6 ani?
Nu discutam de numarul caselor, fermelor, tablourilor, bunurilor acumulate/mostenite de la matusi, veri, frati, cuscre, afini sau alte persoane "apropiate", ci la pozitia ocupata in media platita de ea din banii publici. Nastase a platit, a fost pe sticla si in presa si cu plusuri si cu minusuri, insa acum parca e ocrotit nitel de stiri linsajele media. Apare pe ici, pe colo, victima a regimului si a lui Basescu mai ales, dar nimeni nu mai discuta de contractele de publicitate incheiate cu Ringier, Intact, MediaPro, etc.

Băşcăliosul spunea...

Pentru că ştiu că atâta vreme cât Monica Iacob Ridzi e intangibilă sau cinstită şi ei sunt intangibili sau cinstiţi.”?
Dacă acesta se poate numi un raţionament al mogulilor, asociaţi (uneori) şi cu „băieţii deştepţi”, înseamnă că eu tre să-mi pun neapărat la cap un deşteptător ca lumea.

Mă îndoiesc că ei trag din toate poziţiile în madam Ridzi şi „JosBăsescu!”, dar , în acelaşi timp ar avea vreo logică de admirat, cât timp ar miza pe etalarea cinstei lor intangibile, fie prin lipsa constatărilor ulterioare de natură infracţională şi faţă palidă-morală, fie prin dezvăluirea lor dovedită,.dar automat atrăgătoare de de consecinţe nefavorabile lor în ceea ce priveşte perpetuarea practicilor similare (suprarentabile până acum şi păguboase în viitor... prin pierdere directă).
Mai explicabile pot fi lăcomia, lipsa de scrupule şi de luciditate ale scumpilor mogulaşi, duse până la miza maximă-prioritară, şi anume că victoria finală-deplină le va parveni doar odată cu „JosBăsescu!”. Mogulicii trebuie să fie cel puţin tâmpiţi, dacă creează condiţiile înţărcatului de la ugerul mugetar al vacii de muls şi să nu le pese de rezultatul concentrării de forţe proprii pe (în)conjurata Ridzi sau să mai spere că în final nu vor înregistra o pierdere reală, fără să aibă o altă miză mai mare, dar cel puţin la fel de sigură.

Aici e dilema majoră:
-Au ei toate elementele de siguranţă că Băsescu va pierde, iar laptele de (s)muls până acum va fi asortat în viitor cu miere curgătoare?

Nu au, în schimb le dau pe toate pe una, or această unică direcţie e chiar explicaţia rămasă de atribuit lor :
-Şi-au pus deşteptătorul la repezeală, cu mintea întunecată de ură, panică, sete de victorie sîngeroasă, lipsa alternativelor de a-şi rezolva crizele, inclusiv cea de isterie.

Nu le pasă de altceva, chiar ar vrea s-o vadă pe colaboratoarea pedelistă şi mătrăşită şi cu banii luaţi. Doar nu-ţi imaginezi că sunt invadaţi de mustrări de conştiinţă legate de sumele câştigate prin intermediul ei şi , implicit, de soarta ei... ca a lor.

Moguliştii debusolaţi merg pe soluţia orbecăită a tăiatului crăcilor de sub propriul aşezământ, fără să mai aibă resurse adecvate să-şi evalueze şi înalţimea căderii libere a corpurilor-etaloane de presă la pământ.

Dau din Guşă într-un ridicol ieşit din comun, trag de mersul preşedintelui singur la cumparaturi de duminică, doar-doar s-ar potrivi cu mersul lui Putin într-o gloată de serviciu la reduceri de preţuri, îşi etalează aceiaşi zombi-prezenţi obositori, ipocriţi dornici să discute despre ipocrizie, înlemniţi la limbă, relicve şi puţoi neterminaţi, încă neresuscitaţi politic şi nici din starea infantilismului ireversibil.

N-are cu ce să mai mire demonstraţia belicoasă legată de subiectul Ridzi, când obsesia “JosBăsescu!” le-a luat minţile şi le-a lăsat singura lor „raţiune” de a supravieţui la standardul scontat: dezorientarea sigură.