miercuri, 15 iulie 2009

O problemă de morală sau una financiară

Până unde un ziarist ascultă de ordinele patronului şi de unde calcă deontologia? Presa este o afacere privată, place sau nu place, singura alternativă este presa finanţată guvernamental.

Presa trebuie doar să informeze o să spună mulţi. Ok. Poate exista financiar o presă care doar informează şi nu face niciun comentariu. Asta lăsând la o parte că şi din informare, sau lipsa acesteia, se poate manipula. Dar, să zicem, că informează corect.

Interviurile o să fie de genul "Cum comentaţi ştirea X?". Moderatorii o să dea cuvântul sau o să-l ia şi atât. Investigaţiile de presă nu-şi au rostul pentru că atacă pe cineva şi imediat apare acuzaţia de părtinire. Rezistă financiar o asemenea presă? Părerea mea sinceră este că nu.

Şi dacă se introduc comentariile până unde sunt permise? Pentru că sunt făcute de un om care are păreri. Nu există om imparţial, cel mai evident loc este tocmai locul în care este cel mai strigat acest deziderat, în comentariile cititorilor. Sunt de departe cei mai părtinitori, virulenţi, agresivi dar nu permit tocmai celui care scrie, cu mult mai puţină virulenţă, dreptul la o părere. Pentru el e lipsă de deontologie.

Şi, cel puţin în mediul virtual, nu există deosebire între autor şi comentatori, doar că ultimii, de multe ori, sunt anonimi. N-am văzut pe site-urile ziarelor străine asemenea comentarii virulente, în afara subiectului, vădit partizane cum sunt la noi.

De fiecare dată când autorul are o părere care diferă de a unora e clasificat ca vândut. Pentru că-şi câştigă pâinea din scris. Şi atunci trebuie eliminat. Ok. Dar totdeauna o părere o să aibă oponenţi. Nu putem elimina toate părerile pentru că ajungem la presa care nu se susţine financiar.

Suntem într-un cerc vicios din care există o singură ieşire. Piaţa. Să lăsăm piaţa să judece, numai ea poate curăţa presa de lucrurile nedorite. Nu există o altă ieşire. Şi acest fenomen a început să se întâmple, nu morala ci banii şi publicul o să cureţe presa. Asta e valabil şi pentru deontologi şi pentru tonomate.

Jurnaliştii o să moară pe limba lor sau o să satisfacă nevoile publicului, indiferent care sunt acestea. Singurul care poate opri curăţirea presei este Guvernul care poate finanţa, pe ascuns, presa.

Cu curăţarea presei o să înceapă şi curăţarea clasei politice. Care a început şi ea.

E şi criza bună la ceva.

12 comentarii:

Andra spunea...

Ce chestie! Am vazut ca mi-ai dat voie sa comentez din nou Selaru !
Acum cand toata lumea a vazut ce se ascunde sub camuflajul "obiectivitatii" lui Selaru, e tarziu: cred ca TU o sa ai nevoie de mine.

Am vazut ca mi-ai copiat unele idei, te invit s-o faci in continuare, pentru ca STIU ca ai mare nevoie: morga de "obiectiv" se intretine cu greu cand dai tunuri politice cum ai dat tu

Insa pt. asta va trebui sa umbli TU dupa mine. O sa ma vezi comentandu-ti ineptiile fara sa-ti dau numele... :)
Si pe site-uri mai vizibile decat blogul tau politic

Piata regleaza lucrurile numai cand e LIBERA. Cartel de televiziuni private tocmai asta inseamna: ca Piata NU MAI ESTE LIBERA, ci este monopolizata.
Ca marii jucatori FAC REGULILE JOCULUI.
Adica Ticalosii fac regulile pentru tot restul oamenilor -
De cele mai multe ori atribuindu-si merite "morale", pentru ca PUTEREA singura nu le mai e de ajuns si nici de folos.

Mai inseamna ca piata este dominata, nu libera.
E ca si cum eu, un mic RAFO romanesc, as vrea sa intru sa fac sa fac regulile si concurentza Mamutzilor OMV si MOL: adica RTV si Antena, adica PSD si PNL.
E ca si cum eu, un om obisnuit, as avea vreo putere sa-ti cer tie sa nu ma bannezi, pe un blog al unui site PUBLIC de presa, doar pentru ca respect regulile mele de “om mic” si nu insult


Iata deci cum functioneaza si pentru ce banneaza activismul… :)))

Dan Selaru spunea...

Andra, ti-am dat voie acolo, nu aici. Daca iar faci trolling iar te sterg. Nu te-am copiat ca nu te citesc.

Generatia EMO spunea...

politică de gaşcă, de trib se reflectă şi în societate unde apare din stradă şi până la nivel de profesie, găşti, caste! Iar cireasa de pe tort este Mass-Media care in functie de gasca pe care o serveste vine si inabusa orice tendinta de renastere culturala si spiritualitate adevarata, intretine necontenit haosul, cocoata nulitatile, hotii si vagabonzii pe spatele vlaguit al natiunii , pentru a provoca permanent zazanie , pentru a goli tara de oamenii valorosi care fug de atata scarba!
Totodată, trebuie amintit, şi de o mie de ori dacă este nevoie (a făcut-o, spre onoarea lui, primul în această împrejurare, Andrei Pleşu), că oamenii pot fi judecaţi doar individual. Culpabilizarea unor categorii, aminteşte înfricoşător atât de ura de rasă, cât şi de ura de clasă.

Lupta pentru Romania! PENTRU O ROMANIE DE VULTURI, NU DE STRUTI!

B spunea...

Corect, traiasca criza. Acum cand a ajuns cutitul la osul jurnalistului incep sa iasa toate dudele pana acum ingropate contracte de la institutiile de stat. Acum ca sunt mai putini bani jurnalistii isi arata coltii si cauta finantare, rating din muscarea mainii care pana acum i-a hranit, ceea ce nu este chiar rau. Este, daca vreti, o ironie a sortii.

Anonim spunea...

Motivatia "sa lasam piata..." este un non-sens. Aici nu vorbim de cartofi, aici vorbim de adevar, de constiinte, de morala, de educatie, cultura, etc.
La limita, ipotetic, daca piata (sa zicem 60% dintre consumatori) vor manele, ar insemna ca cel mai profitabil ar fi sa se difuzeze numai manele, niciodata alta muzica.
Nu vreau sa intru in exemple reale (si mult mai sordide)...

Anonim spunea...

Vezi dumneata, problema e ca presa se da virgina pana in noaptea nuntii. Isi aroga un drept de putere in stat, isi permite sa ceara inlesniri pentru a putea informa mai bine, dar cand sunt impinsi in colt spun ca ei functioneaza normal dupa regulile pietei. Adica Basescu nu are dreptul sa ii dea un branci in sant angajatului lui Vantu, fiindca el reprezinta dreptul la informare al cetateanului.

cosmin spunea...

problematic. e corect a spune ca orice opinie are pareri contrare ce, in-extremis, duc la acuze de aservire politica. doar ca jurnalismul presupune si asumarea unor opinii, precum si a unor erori.
un exemplu concret: un oarecare padurean scrie azi in romania libera un material despre similitudinile intre rachitele/boc si cornu/nastase, prin prisma faptului ca in rachitele, in conditii de criza, se face un drum cu nustiucate milioane de euro. ok. problema e ca drumul e facut pe bani europeni, pe un proiect clar, deci demersul jurnalistic e penibil, daca nu chiar hilar. si acum conditia juranlistului: el ori stie asta si totusi scrie, deci in mod clar are un interes si merita oprobiul public, ori nu stie, caz in care, dupa ce afla, vine cu scuzele de rigoare. scuze pe care, sincer, niciunul dintre noi nu le-am vazut aproape niciodata in presa politica. si atunci devine inevitabila situatia in care orice juranlist e acuzat ca reprezinta interese.

Dan Selaru spunea...

Am si eu o intrebare. Cine se erijeaza in judecator moral? Trebuie un criteriu exterior. Intotdeauna ceva n-o sa placa cuiva. Nu poti sa-i multumesti pe toti. Daca publicul vrea manele, manele o sa aiba, exista si altceva, VH1 sau MTV sau Taraf. Cum spuneam si ieri, cu cat sunt mai multe optiuni cu atat piata discerne mai repede.

niku_elektriku spunea...

vai ce dreptate are dom' dan ! in canada, poate...
si practiciu vrea sa cumpere guvernu', tot in virtutea pietzii libere, ce daca nu totz 'ntzeleg ca e vorba doar de cladire, nu ?
da' practiciu 'ntzelege ?

Alter Ego Blog spunea...

rolul presei este de mult denaturat...

ITist spunea...

"Până unde un ziarist ascultă de ordinele patronului şi de unde calcă deontologia?"
Pina acolo incit in tarile civilizate si soldatul are dreptul sa refuze ordine, intr-o institutie (armata) ce merge pe ordine. Da-apoi la ziaristi? Insa unde ai vazut discutii deontologice serioase in RO? Din pacate nu se pot da legi impotriva lipsei de moralitate, iar cind asta e generalizata cine sa mai judece pe cine?

"Presa este o afacere privată, place sau nu place, singura alternativă este presa finanţată guvernamental."
Aici discutia este despre deontologie si morala, nicidecum de nationalizare sau interzicerea presei private. Sa pastram discutia in parametrii normali.

"Interviurile o să fie de genul "Cum comentaţi ştirea X?". Moderatorii o să dea cuvântul sau o să-l ia şi atât. Investigaţiile de presă nu-şi au rostul pentru că atacă pe cineva şi imediat apare acuzaţia de părtinire. Rezistă financiar o asemenea presă? Părerea mea sinceră este că nu."
Iti lipsesc lucruri de baza: cind cineva ia un interviu acesta se refera la persoana intervievata, nu la cel care ia interviul. Adica cel care ia interviul ar trebui sa intrebe EXACT ce spui tu aici si in rest sa taca, ca nu el raspunde la intrebari, ci doar pune intrebarile. Iar parerile lui nu conteaza ci doar ale intervievatului, altfel e cel putin lipsa de respect.
In alte tari civilizate rezista foarte bine ziarele cu astfel de investigatii cum le descrii. Parerea ta e nimic in comparatie cu experienta altora care chiar fac asa, iar ziarul respectiv rezista pe piata de foarte multi ani.

"Şi dacă se introduc comentariile până unde sunt permise?"
Pina intr-atit incit sa nu dilueze sau sa disturbe discutia importanta. Ce nu intelegi tu e ca ziaristii buni vor avea grija ca in articolul initial sa aminteasca de opozitie si critici, nu trebuie facuta asta de comentatori. Comentatorii trebuie tinuti la minim, doar cei care au ceva de spus, ce sa reflecte toate punctele de vedere, civilizat. Si e de datoria ziaristilor sa taie tot ce nu se incadreaza in anumite limite, ei trebuie sa-si faca ordine in curtea proprie, nu doar sa dea din umeri cu explicatia "asta vrea piata".

"Piaţa. Să lăsăm piaţa să judece, numai ea poate curăţa presa de lucrurile nedorite. Nu există o altă ieşire."
E din nou gresit, pt. ca unde legifereaza sau reglementeaza piata? Piata regleaza pretul la rosii si cartofi, sau da tonul la muzica din top, insa apoi sint nevoie de institutii specializate pt. a reglementa civilizat. Nimic nu-i lasat la voia intimplarii la alegerile pietei, ci conducerea si verificarea corectitudinii se face prin reprezentanti (alesi sau numiti), nicidecum de mase largi.
Sigur ca piata poate da succesul sau insuccesul unui ziar, poate schimba pe cei pusi sa conduca sau sa verifice, insa inainte de aia sint regulile carora ziarul se supune vegheate de institutii.
Ma uit in jur si vad cum e piata la comentariile ziarelor si dupa mine e jale mare. Iar in ultima vreme jalea a devenit si mai mare odata cu foamea. Foamea doar a accentuat ceva care era acolo, deranjant, de multa vreme.

Alex spunea...

Pai acum e mult mai simplu. Oricine poate face presa pe internet, poate scrie orice, isi poate face un blog, isi poate exprima ideile.

Problema nu e a celor care scriu, ci a celor care citesc. Comoditatea care nu ii face sa caute permanent informatie mai buna, mai precisa, mai morala, mai cum vor ei.