Libertatea de exprimare

De câteva săptămâni toate posturile mele se termină cu "Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment."

Scopul era şi este acela de a transforma înjurătura în argument, sentimentele în raţiune, mârlănia în civilizaţie şi aşa mai departe. Pare utopic.

Spre surprinderea mea experimentul a funcţionat. Am fost nevoit să şterg vreo trei atacuri la persoană, două la adresa mea şi unul la adresa lui Băsescu, două reclame şi două comentarii fără legătură cu subiectul. Am fost acuzat o singură dată, în glumă, de cenzură.

Nu mi-a luat mai mult timp ca până acum supravegherea comentariilor, de fapt n-am făcut nimic în plus decât a pune la căpătul textului fraza de la început.

Să tragem nişte concluzii. Discursul în spaţiul public trecut prin filtrul unui regulament nu înseamnă un discurs cenzurat aşa cum regulile de circulaţie nu înseamnă interzicerea deplasării.

Libertatea de expresie nu înseamnă că poţi să începi un discurs cu "băi ţărane..." sau "eşti vândut lui...", ambele sunt atacuri la persoană, înseamnă că poţi să spui într-un mod decent lucruri care pot să fie în contradicţie cu opinia comună sau particulară a cuiva. Libertatea de expresie dă dreptul de a nu fi de acord cu părerea cuiva, asta nu înseamnă că respectivul trebuie suprimat sau agresat. De asemenea, a apăra o anumită poziţie nu înseamnă că ai dreptul să ataci o anumită persoană, înseamnă că poţi să critici acţiunile unor persoane. Dacă eu spun că "acest articol al lui Dan Şelaru este slab, fără argumente şi manipulează" şi demonstrez asta e ok. Dacă numai spun nu înseamnă nimic.

De-a lungul timpului asupra anumitor subiecte au avut dreptate în opinia mea şi Ion Iliescu şi Adrian Năstase şi Dinu Patriciu şi Sorin Ovidiu Vântu, de asemenea au greşit şi CTP şi Pleşu şi Traian Băsescu, dar asta e valabil numai în opinia mea şi asupra unui anumit subiect la un moment dat. Dacă fac din asta o regulă înseamnă că greşesc. Nimeni nu are totdeauna dreptate în orice circumstanţe.

Experimentul meu, aşa şchiop cum a fost, mi-a spus însă ceva. Că presa, ziarele permit comentariile ieşite din reguli pentru trafic. Se cred presă de calitate dar permit manelizarea comentariilor de frica scăderii traficului, nu au curajul de a se transforma în tabloid dar permit tabloidizarea sub scuza că "ăştia sunt cititorii". E ipocrit şi fals, cititorii nu sunt aşa dar atâta vreme cât mediul este toxic majoritatea cititorilor preferă să nu spună nimic pentru a nu fi bălăcăriţi fără puterea de a se apăra. Impunerea unor reguli de discuţie civilizată dă libertate majorităţii şi exclude agresivitatea. Aşa a apărut civilizaţia. Prin excluderea agresorilor din societate.

Cum puterea mea în spaţiul public se rezumă la moderarea comentariilor de pe acest blog nu pot decât să rămân consecvent şi să cer public ca presa să adopte acest tip de moderare. Libertate absolută dar în limita unor reguli de dispută stabilite de aproape 120 de ani.

PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment.