"Paradoxul Legii unice de salarizare poate consta tocmai in aceea că nemulţumirea tuturor poate arăta că poate fi o lege bună. O lege care mulţumeşte pe unii şi nemulţumeşte pe alţii nu este benefică" - Emil Boc
Las la o parte logica fantasmagorică a Primului Ministru, e cel puţin hilară.
Care e logica în urma căreia un cercetător ştiinţific III, treapta 3 de la Academie are un coeficient de 3,4, din universităţi 3,45 iar unul din altă parte 2,8?
N-am să compar meseriile între ele, aşa consideră Guvernul că merită cercetarea. Treaba lui şi a sindicatelor. Dar vreau de la majoritatea parlamentară sau Guvern criteriul obiectiv pentru care doi oameni cu aceeaşi meserie, aceleaşi studii şi aceeaşi vechime au salariile diferite cu peste 20 de procente.
Totul este o bătaie de joc la adresa tuturor.
Dacă mă apuc să compar încercând să aplic nişte criterii obiective, cele de la punctul 6 din lege, găsesc aberaţii şi mai mari. S-a scos sporul de doctorat, 15 procente, punctul ăsta-l înţeleg, toţi imbecilii din Guvern se luptă pentru titlul ăsta de rahat, mi-e şi ruşine să spun că sunt doctor.
joi, 10 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
păi ce să ne mai mirăm, cercetare a fost mereu bătaia de joc a guvernărilor de până acum. avem cel mai mic procent din PIB alocat pentru cercetare din toate țările UE. un cercetător român valoros ar trebui să fie de-a dreptul imbecil să rămână în România; personal cunosc exemple de persoane care au plecat în afară exact din acest motiv
si problema este de fond, nu doar cu cercetarea. există discrepanțe mari în legea asta (de ex salariile medicilor comparate cu ale funcționarilor din primării)
Guvernul utilizeaza legea salarizarii ca un pretext pentru a reduce cheltuielile cu salarile, sa se incadreze in venituri, in ponderea de 6% din PIB sugerata de FMI, si a gandit legea contabiliceste, ca pe o balanta.
Daca o gandea mangerial nu acorda salarii si sporuri fixe, le acorda functie de rezultate, si ar fi permis la doi cu aceleasi studii si vechime sa castige diferentiat, unul care are rezultate sa ia de 3-4 ori mai mult decat unul incapabil.
Salariu trebuie sa fie motivant, si ca sa fie motivant trebuie corelat cu rezultatele.
Un venit fix e nemotivant indiferent cat de mare este, sau mai corect spus, te motiveaza sa faci orice compromis ca sa nu pierzi postul.
Eu nu sunt de acord cu legea din principiu dar daca tot ai dat-o fă-o rational.
Trimiteți un comentariu