luni, 21 septembrie 2009

Şi cu asta ce-am făcut?

"Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cît am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem noua guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicînd nu s-a văzut,
Scoatem totul la vînzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a cîştiga o pîine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte?
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicînd nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii.
Şi cu asta ce-am făcut?"

L-a readus printre noi pe Constantin Tănase prietena mea Nora Damian. Cam asta e importanţa alegerilor care-or să vină. După ele o să spunem în cor "Şi cu asta ce-am făcut?". Dar cu ultimii 70 de ani? Textul e scris în 1939. Se vede că e adevărată vorba că istoria se repetă. Ce-a mai fost după 1939?


PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment.

11 comentarii:

nora damian spunea...

Dane, multumesc!

Eu totusi sper in "change factor" nu numai cu privire la alegerile de peste doua luni ci si la alegerile din viata noastra obisnuita a potrivelii dintre ceea ce spunem si facem. Aici cred ca sunt multe de revizuit...

camilstoenescu spunea...

lucrurile se schimbă, dar foarte lent. mereu am fost ultimii din fostul bloc estic care au aplicat reforme sau au operat schimbări. nu mai suntem chiar ca în 1990, deși la nivel societal nu stăm cu mult mai bine. însă schimbarea respectivă trebuie să vină de la fiecare dintre noi, cum spunea si comentariul de mai sus. una din principalele probleme ale româniei actuale este slăbiciunea societății civile

Flavian spunea...

Ziceai ceva de un "think tank" pe blogul lui Mihai marcu.

Poti detalia ? :)

Dan Selaru spunea...

Aha, esti interesat? Da-mi un email.

pamflezistul spunea...

Scriu si io la pamflezie,
Ochii-nchisi sa ii destup,
Mi-au dat morti stafeta mie,
Si cu asta ce-am facut?

Dan Selaru spunea...

Hahahahhahahaahhaah

Ozzi spunea...

Asta s-ar putea numi 'Din dezamagirile unei revolutii.'

Intr-adevar nu poti spune dintr-odata gata, schimbam, facem, dregem si sa te astepti dupa aia la miracole.

Dupa cum spunea si camilstoenescu, schimbarile se fac progresiv (prea incet pentru unii).

Eu inca mai astept.

bilbophile spunea...

In 1939, Romania era in plina dictatura regala. Sa inteleg ca esti de parere ca alegerile de la toamna au ca miza instaurarea unei dictaturi a sefului statului, intarita prin plebiscit si schimbarea constitutiei? Ar fi interesant sa ne spui pe ce te bazezi...

Pentru ca altminteri, cupletul lui Tanase da seama de perceptiile, de atitudinea romanilor (in principal din patura mijlocie urbana si din cea superioara) de la acea vreme, nu de problemele obiective ale vremii, nu are cum, pentru ca Tanase scria pentru cei care ii cumparau biletele, nu pentru politologi sau istorici.

Dan Selaru spunea...

Asta e proces de intentie. Si cel putin la nivelul perceptiei mele si nu numai situatia are toate sansele sa se indrepte spre un regim autoritar mascat de existenta unui Parlament decorativ, cum e cel actual, de un guvern aservit, cum e acum si de o singura voce care are dreptate. Impreuna cu incidente care cer o mana de fier avem tot tacamul.

Dar tot ce spun eu este tot proces de intentie.

Dedalus spunea...

In 1939 Romania urma calea dictaturilor din Germania si Italia. Evident, cu specific mioritic...

Oricat de greu ii este unei natiuni, va reusi sa evolueze daca perceptia sociala este de existenta a unei perspective pozitive.

Este cazul Germaniei post-naziste, de exemplu.

Dimpotriva, daca perceptia sociala este de inutilitate (vezi pamfletul postat) - masele se vor dori doar "bine conduse" vorba lui Antonescu (Maresalul...).

Parerea mea sincera este ca neglijam in mod criminal situatia catastrofala din tara, deoarece ne asteptam la o inrautatire progresiva si prin urmare, controlabila.

Istoria insa ne arata ca inrautatirile majore au fost toate "peste noapte".

Simplu spus, ne asteapta un nou Decembrie "89...si asta curand de tot.

bilbophile spunea...

Imi cer scuze daca a parut proces de intentie, era o intrebare sincera in fond, chiar daca malitioasa in forma.

Probabil ca nu am eu simtul pamfletului, dar chiar raportat la 1939, textul lui Tanase mi se pare de o stupiditate inspaimintatoare: Cine a luptat "cu mic cu mare" pentru dictatura regala? A, ca dupa ce s-a instaurat, toti, inclusiv politicienii din partidele eliminate au aplaudat, e altceva. Cu o singura corectie - inlocuirea cresterii salariului brut cu conversiunea (injumatatirea) datoriilor taranimii - textul ar fi fost mai actual cu 8-10 ani inainte de anul declarat al lansarii sale, pe vremea taranistilor si a spectaculoasei veniri pe tron a lui al Carol II-lea. Vremurile de atunci si de acum nu sint similare, problemele sociale sint fundamental diferite: atunci o mare taranime la un pas de a rata intrarea in capitalism, o tinara intelectualitate supra/rau dimensionata picata in adoratia moralei si gesturilor absolute; acum, o populatie imbatrinita, fara spirit gospodaresc, la un pas de a rata integrarea europeana. Faptul ca textul este acum simtit ca actual da marturie nu de timpuri ci de raportarea la ele: entuziasme post festum urmate de "inteleapta" intrebare refren: "Şi cu asta ce-am făcut?"

Tanase crea pentru cei din paturile urbane cu pretentii, burghezie mica si mijlocie, echivalenta cu genul de lume care acum intra pe net in Romania. Pe vremea aceea erau procentual mult mai putin din populatia tarii, le ajungea un Tanase plus citiva epigoni in pauzele de la cinematograf. Veneau la spectacol pentru a gasi principialitatea si morala cind era vorba de cei mai sus decit ei, erau revoltati de coruptia care nu ii implica si pe ei, de taxe si accize cind veniturile lor nu (mai) erau amenintate de curbe de sacrificiu, de vinzarea bunurilor publice la care nu aveau partea lor. Asta pentru ca adoua zi sa se duca racoriti si cu subiect de conversatie la serviciile lor ori la micile afaceri, la relatiile si la micile invirteli necesare supravietuirii.

"Situatiunea" a descris-o deja Caragiale in 1901, cind recolta catastrofala de rapita impunea cu necesitate "o tiranie ca in Rusia" intens dezbatuta prin berarii, in asteptarea momentului cind nevasta avea sa termine de nascut. In 1939, Tanase constata ca, cu toata aceasta agitatie a oamenilor cinstiti, "Şi cu asta ce-am făcut?" In copilaria mea era si alternativa, legata de izbucnirile anti-totalitare din Polonia, Cehoslovacia, Ungaria "Şi cu asta ce-au făcut?". Acum, la peste un veac de la Caragiale (ca sa nu merg pina la "Miorita" si "Ciinele si catelul"), receptia ecoul de care inca se bucura acest text - uzat din 1939 - ar trebui sa ne alarmeze. Poate ca macar in acest secol opozitia politica nu ar trebui sa fie doar berarie si varieteu.

Cred si eu, ca si Dedalus ca ne paste un nou Decembrie '89 si, daca nu vrem sa intrebam inca 20 de ani "cine a tras in noi" (un fel de "si cu asta ce-am facut") s-ar impune o schimbare de abordare.