duminică, 18 octombrie 2009

Autocraţie electorală

Definiţia 1. Tiranie - dictatura unei singure persoane.
Definiţia 2. Autocraţie - dictatura unui grup de persoane. (o clică)

Într-o autocraţie un grup de persoane se condiţionează unele pe altele în exercitarea puterii. Regulile guvernării nu se pot schimba prin voinţa liderului fără un suport al unei părţi din membrii grupului care formează elita.

Cel mai comun model este cel în care liderul împarte o parte din putere cu cei din grupul conducător. Acest aranjament are la bază două instituţii, un legislativ şi alegeri. Poartă numele de autocraţie electorală.

Legislativul are rolul de a monitoriza dacă liderul îşi respectă obligaţiile faţă de grupul conducător şi de a retrage sprijinul dacă nu sunt respectate aceste obligaţii. De asemenea în legislativ se coordonează retragerea sprijinului.

Alegerile au scopul de a-i arăta liderului dacă liderii locali mai au sau nu sprijin la nivel local şi să-şi asigure o coaliţie care să nu-i pună în pericol poziţia.

Aveţi aici un articol ştiinţific, cu formule, în care mecanismele sunt descrise. Cel mai important lucru din toată această poveste este raportul între resursele disponibile şi asigurarea unei majorităţi care să păstreze liderul.

Ce se petrece pe scena politică în acest moment este rezultatul lipsei resurselor, criza a condus la imposibilitatea asigurării resurselor pentru cei din teritoriu, de asta nu s-a discutat decât despre bugetari. Prin aceştia are loc influenţa în teritoriu.

Coalizarea tuturor forţelor împotriva lui Băsescu şi a PDL are ca motiv nerespectarea cutumelor acestui tip de autocraţie electorală în care trăim. Votul nostru nu a avut rostul de a ne alege reprezentanţii ci de a da algoritmul după care se împarte puterea între partide (clica aflată la putere după 1989), proporţiile.

Ca să sintetizăm. Nu trăim într-o democraţie, asta e o iluzie. Votul dă numai modul cum se împarte puterea. Traian Băsescu nu reformează sistemul, vrea să-şi asigure o parte mai mare din puţinele resurse rămase (de aici schimbarea tipului de vot şi reducerea numărului de parlamentari). Celelalte partide s-au unit nu pentru că Traian Băsescu este un tiran ci pentru că nu şi-a respectat obligaţiile faţă de clica politică şi încearcă, fără sprijinul majorităţii, să rărească câinii pentru că s-a micşorat ciolanul.

Autocraţia electorală este un sistem politic care a făcut ravagii prin tot felul de state, Mexic, America de Sud, etc.

PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.

22 de comentarii:

Anonim spunea...

interesant articol, nu l-am parcurs pe tot însă o voi face cât de repede. în ceea ce privește lupta pentru resursele rămase, mai mari sau mai mici, de acord. la noi coalițiile (cei 322 sau actuala PSD-PNL-UDMR) nu se realizează niciodată cu scop reformator/pentru a face ceva constructiv, ci doar pentru apărarea unor interese sau menținerea status quo-ului. pe de altă parte, nici t. băsescu nu este cu nimic mai breaz, plecând de la girul acordat unui prim-min incompetent, chiar dacă - eventual - bine intenționat (emil boc), și terminând scandalurile de corupție din sânul propriului partid (PDL). în concluzie, prea puține speranțe a orizont. iar schimbarea orizontului (emigrarea) devine o soluție tot mai tentantă

vala spunea...

propuneri ? ... solutii ...?

DanBruma spunea...

Vala, daca tu ai propuneri sau solutii ar fi chiar foarte indicat sa nu te abtii.

Dan Mihu spunea...

Oare daca se termina ciolanul, mor si "autocratii"?

Stefan A. spunea...

Exista si partitocratie!
Ce inseamna ?
1- partide fara prea multi membri cotizanti care obtin rezultate mari la alegeri prin demagogie .
2 - conducerea acestor partide se recicleaza permanet si toata nomenclatura se mentine in functii de conducere pe zeci de ani .
3- fac si desfac aleante doar in baza intereselor grupului de conducere.
4- conteaza in principal finantarea obtinuta din partea "mogulilor" "baietilor destepti".
Sistemul face ravagii prin tari tip Italia , Romania .

Dan Selaru spunea...

Tot aia e.

Pongo spunea...

Pai Johannis este o solutie in aceasta lumina. Sau poate fi. Ce ne lipseste este o impartire a resurselor la nivel local dupa legi altele decat ale algoritmului politic. Si probabil ca Johannis a trait asta pe pielea lui. Tot vorbim despre autonomie locala si totul ramane la nivel de vorbe goale. Este clar ca actuala clasa politica nu este capabila sa realizeze asta, baronii locali nu vor fi ever de acord sa nu aiba nimic de castigat din victoria in alegerile generale. Cu o sustinere puternica (eventual transfrontaliera..) omul asta AR PUTEA sa fie o solutie.

Anonim spunea...

observatie: acest tip de conducere mafiota poate functiona doar in anumite tari! de ce nu si in Norvegia, sau Anglia, sau Germania, etc? precum natia si clasa politica, un adevar de cand lumea...

B spunea...

Mie idea imi surade cu rarirea cainilor pt ca si asa nu am parte de ciolan si cand cainii se inhaita isi mai rup gatul unul altuia iar cei neafiliati nu au decat de castigat de acea imi place aceasta initiativa si o sustin.

Constantin Gheorghe spunea...

Păi, Dane, de la enunţarea principiului separaţiei puterilor în stat tot despre împărţirea puterii este vorba. Politica este un joc de putere. Democraţia este un joc de putere. Nu văd nimic ruşinos şi periculos în aceste jocuri, dacă ele nu ignoră interesul public. La noi marea problemă este tocmai ignorarea interesului public în aceste jocuri.

Deceneu spunea...

Asa este, eu ma consum cu tendintele descrise si promovate de mass-media romaneasca.
Am idei putine si fixe care ar putea fi privite ca un program de solutii, e adevarat dezordonate.

Trebuie sa ne transformam din locuitori in cetateni ai Romaniei, sa schimbam democratia non-democratica in una agregativa sau deliberativa, sa inlocuim politica luptei pentru putere cu competitia de masuri in beneficiul cetateanului.

Anonim spunea...

Directorul 'autocratiei' stiintifice, recte presedintele neamului, iese din frontul imaginat de dumneata si tradeaza principiul colaborarii exclusive intre membri puterii asa cum ati descris'o dumneavoastra si isi permite sa consulte si populatia in legatura chiar cu o chestiune ce tine de dimensiunea institutionala a 'clicii', adica pe romaneste: sa propuna, curat constitutional nea fanica, un referendum. Faza la care mataluta si ceeilalti corifei si cascadori ai jelitului si bocitului va inarmati pana'n dinti si iesiti in piata publica virtuala sa impuscati neuronii oamenilor s'asa zapaciti de atata 'stiinta' varata cu ghiotura de activistii cu acte ai clicii si cloacei. Domnule, daca te numesti jurnalist si vrei sa ramai asa in ochii nostri ar trebui sa'ti aduci aminte ca esti in slujba cetatenilor si ca ceea ce sustii de multe ori nu este deloc in favoarea unei democratii plebiscitare si ca nu prea dai semne ca ai fi in favoarea exercitarii dreptului constitutional al referendumului prin care cetateanul isi poate exprima macar o data pe cincinal opinia si vointa politica.

Dan Selaru spunea...

Ultimului anonim. Nici macar n-ai citit pana la capat. Daca nu era politizarea tuturor structurilor, inclusiv a celor sportive poate meritai un raspuns mai amplu.

In acelasi timp legea PDL+PSD de politizare a tuturor sustine exact ceea ce spun.

Si referendumul nu schimba nimic din structura, numai dimensiunile.

Deceneu spunea...

@Anonim 19.25

Drepturile noastre nu sunt respectate in totalitate.
Nu avem dreptul sa votam impotriva tuturor, legea ne obliga sa votam pentru un candidat, sau sa ne abtinem prin absenteism sau prin vot alb.

Votul nul/alb sau un patrulater cu “impotriva” ar trebui sa fie luate in considerare, sa aiba ca efect locurilor vacante in Parlament sau consilile locale, corespunzator voturilor albe/nule/contra.

Ideea asta ar obliga partidele sa renunte la a provoca votul negativ adversarilor, sa munceasca pentru votul pozitiv, si ar reduce si numarul de parlamentari sau consilieri locali.

De ce sa nu se faca un referendum in care sa optam pentru una din cele doua variante de reducere a parlamentarilor?

Solutia propusa de mine are mai multe efecte pozitive decat cea sustinuta de prezident.

vala spunea...

@ DanBruma
daca as fi fost mai inteligent as fi simtit ironia ... da' asa o sa ma limitez sa subliniez evidenta : nu am propuneri, caci nu sunt solutii ...
si ca sa ma contrazic pana la capat propun ca presedintele sa fie ales prin tragere la sorti ca si parlamentarii ... nu ar fi nici mai bine nici mai rau da' n'ar exista nici tiranie nici autocratie ... poate mai multe smenuri functie de trasaturile de baza ale acestui popor ...

Dan Selaru spunea...

Exista solutii.

1. Independenta totala a Justitiei.
2. Limitarea numarului de functii politice la cateva sute.
3. Limitarea deficitului bugetar prin lege.
4. Limitarea prin lege a cheltuielilor bugetare.
5. Trecerea unei parti substantiale a averii Statului, resurse, in gestionarea unui fond privat international.

Mai pot cauta dar sunt palavre.

Dragos Popa spunea...

@Dan Selaru. As mai adauga:
8. transparenta totala
9. ranforsarea rolului societatii civile in informarea electoratului si verificarea alesilor

si as renunta la partea cu fondul privat international. nu cred ca e fezabil sa pui mare parte din averea nationala in mainile unei corporatii straine (sper ca nu suna patriotard).

vala spunea...

@ Dan Selaru si Dragos Popa

chiar daca nu mi-ati raspuns mie ... multumesc ...
incercarea de a gasi solutii e practic un inceput de solutie ...

serios vorbind punctele 1-9 nu sunt realiste ... niste oameni ar trebui sa le aplice si vor gasi " solutii " de a le evita ...
cred ca statul minimal ar fi solutia ... dar ar fi prea multe de spus ...

Dragos Popa spunea...

@vala. daca stat minimal = putere catre piete ("markets") atunci mi-e teama de excese mult mai grave.

altminteri cred ca orice vid de putere nu e decat o tranzitie intre doua stari de echilibru, in care puterea este controlata de unul sau altul din grupurile de interese (in varii formule).

Anonim spunea...

Domnule jurnalist, cred ca am fost destul de reverentios in comentariul meu cat sa nu ma desconsiderati in replica dumneavoastra; nu este mai simplu sa nu'mi raspundeti daca nu aveti niciun argument la problema de principiu [constitutional] pe care v'am amintit'o? daca tot aburiti lumea cu 'autocratia' clicii iar cineva vine si va explica frumos ca in sistemul constitutional romanesc este posibila spargerea legala a monopolului politic prin referendum, adica prin introducerea unui veto al comunitatii pe chestiunile politice fundamentale de ce incercati sa ma coborati in ochii pretiosului auditoriu? de ce nu'mi multumiti, asa, din politete, ca'mi irosesc cateva minute ca sa lamuresc cei douj'de cititori pierduti prin blogul dumneavoastra? daca nu va pricepeti la drept constitutional macar aveti bunul simt sa nu mai lasati impresia ca interlocutorii ocazionali nu merita atentia celorlalti cititori. Iar de data asta am ajuns la sfarsit: este ultima replica si ultima lectura acordata acestui blog.

Anonim spunea...

Foarte bun articolul. As corecta cateva dintre solutii:

1. Independenta totala a Justitiei. -tocmai avem dovada ca nu e o solutie buna. devine stat in stat adica un fel de mafie. Justitia (conducerea ei) trebuie aleasa direct de popor ca sa-i poata schimba cand nu le mai reprezinta interesele sau macar indirect de catre alesii poporului. Eventual in aceeasi pondere ca in parlament.
3. Limitarea deficitului bugetar prin lege. - depinde mult de conjunctura... an de crestere economica sau de scadere dramatica cum e acum. Ai putea spune doar ca la o crestere de 8% e stupid sa mai lasi si deficit bugetar... dar la o scadere de 8% e cam nasol.
4. Limitarea prin lege a cheltuielilor bugetare. - nu rezolva nimic. Bugetul este de 180 de miliarde de euro in fiecare an... e destul de furat si fara sa-l depasesti. La atatia bani, merita sa faci orice ca sa fi la ciolan :) Ca sa nu mai aduc aminte de gramada de companii in care statul detine actiuni... si le mai vinde din cand in cand la preturi de lichidare de stoc :)

Bogdan spunea...

Dan, prima data pe blog : absolut genial articolul din link si postul, absolut genial! Ai venit cu cea mai crecta perspectiva in vremurile astea tulburi. Jos palaria! Te mai vizitez!