miercuri, 21 octombrie 2009

Mihai Eminescu

“De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.

Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.

Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cumcă o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.

Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.

Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii… Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie…

Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.

Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.

Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării… Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie.”

Mihai Eminescu pe la 1870-1889 - via Andreea Vass

Să-l punem pe bloguri să vadă că ştim.

14 comentarii:

Anonim spunea...

Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...

Mihai Eminescu - Scrisoarea III

Florin spunea...

D-le Selaru, blogul d-voastra a ajuns unul din putinele pe care le citesc permanent cu placere. Felicitari !

camilstoenescu spunea...

eh, n-au trecât „decât” 100 și ceva de ani de atunci...

Anonim spunea...

Dan, multumesc pentru post, desi mi-a stricat ziua. Uite si una de la mine: http://scienceblogs.com/goodmath/2009/10/back_to_chaos_bifurcation_and.php?utm_source=nytwidget
M-a uns pe suflet.

Anonim spunea...

@camilstoenescu
au trecut 100, si-au trecut degeaba. comunismul a fost doar o pauza de la "democratie"

Deceneu spunea...

Am postat si eu pe blog materialul, care poate fi un punct de plecare al unei dezbateri si analize.

Situatia s-a conservat. Intrebarea este de ce a fost posibil?.
Urmatoare intrebare fireasca: ce-i de facut?

Daca sarim de la un subiect la altul si nu ne oprim sa cautam raspuns la toate intrebarile, daca nu cautam solutii la probleme si nu incercam sa le aplicam, ne lamentam inutil.

Anonim spunea...

I'm coming now, I'm coming to reward them...

nora damian spunea...

Dan Selaru,

o postare binevenita careia tare bine i-ar sta si un popas in "Gradina", cu specificatiile de rigoare! Multumesc :)

camilstoenescu spunea...

@ Anonim, asta era si ideea ;)

Anonim spunea...

@Deceneu. Observam un pattern. O situatie tipica gazda-parazit. Cine este de vina? Gazda sau parazitul? Eu cred ca este gazda. Avem ceva ce permite aparitia acestor paraziti, aparitia repetata a acestui pattern.
De acord cu tine, trebuie sa incetam sa schimbam subiectele.

Anonim spunea...

Din nefericire aceasta stare de lucruri este normala pentru ORICE democratie tanara. Luati orice stat din lumea asta, cititi istoria inceputurilor de democratie parlamentara si veti aceleasi povesti de groaza si coruptie. Avem nevoie de stabilitate politica pentru o perioada lunga de timp si de taria de caracter de a rezista cinismului si deznadejdii. Pana la urma institutiile se consolideaza si poporul isi dezvolta cultura si intelepciunea politica astfel incat coruptia sa ajunga sub control (nu a disparut si va dispare nciodata complet nicaieri in lume). Pentru moment avem un ragaz istoric. Caci nu putem sa ne plangem fata de generatiile anterioare care au trecut prin doua razboaie mondiale devastatoare si prin comunism. Ramane sa vedem ce vom face cu acest ragaz.

Dan Selaru spunea...

Bine spus.

Anonim spunea...

In cazul asta comunismul nu a fost o pauza. A fost doar o resetare a evolutiei politice de la ~1850 la ~1938. Concluzia? Peste ~50 de ani, daca nu mai apar "intreruperi" vom avea o clasa/viata politica mai aproape de normal.

Viorica spunea...

Gata. L-am pus pe blog cu eticheta Scrisoare deschisa.