duminică, 25 octombrie 2009

Puţină istorie duminicală, Unirea Principatelor

În 988 Vladimir I a adoptat pentru Rusia Kieviană religia Imperiului Roman de Răsărit, ortodoxia. În 1448 Biserica Rusă devine independentă de Patriarhul Constantinopolelui. După căderea Constantinopolelui în 1453 Ivan al III-lea, căsătorit cu Sophia Paleologu, nepoată a ultimului împărat bizantin, proclamă Moscova ca A Treia Romă, moştenitoarea oficială a Imperiului Roman de Răsărit. De aici denumirea de Ţar (Cezar) pentru conducătorii Imperiului Rus.

În vremea asta Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolelui, se proclamă la rândul lui Cezar al Romanilor, Kayser-i Rum. Şi Soliman Magnificul s-a considerat Împărat al Romei. De menţionat rămâne faptul că Ţara Sfântă şi Ierusalismul sunt sub dominaţia Imperiului Otoman. Importanţa Ierusalimului pentru cele trei mari religii monoteiste nu mai trebuie amintită.

Ierusalimul a intrat sub dominaţie arabă în 638. Trecem peste Cruciade şi ajungem în 1517 când intră sub tutela Imperiului Otoman.

Războaiele ruso-otomane încep în secolul XVI. Un punct care priveşte România este Tratatul de Pace de la Kuciuk-Kainargi din 1774 când, printre multe altele, Imperiul Ţarist primeşte dreptul de proteja creştinii ortodocşi din Imperiul Otoman, cu referire la Principatele Danubiene, Valahia şi Moldova. Pentru creştinii catolici din Imperiul Otoman protectoare era Franţa din 1740. Reglementările privind drepturile de pelerinaj la Ierusalim erau reglementate foarte strict şi clar de către imperiul Otoman din 1757.

Influenţa pelerinilor ortodocşi asupra Locurilor Sfinte creşte continuu în detrimentul celei catolice. În 1852 conflictul devine deschis. "Totuşi, pentru câţiva ani, călugării catolici şi cei ortodocşi şi-au disputat dreptul de posesiune asupra Bisericii naşterii Domnului din Betleem şi asupra Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim. Cele două părţi au făcut cereri pe care sultanul nu avea cum să le satisfacă simultan. În 1853, sultanul a dat satisfacţie francezilor, în ciuda protestelor vehemente ale călugărilor ortodocşi."

Ţarul Nicolae I trece la represalii şi începe Războiul Crimeii. Imperiul Ţarist intră în Moldova şi Valahia ca apărător al ortodoxiei având ca pretext problema pelerinajelor de la Ierusalim. Anglia şi Franţa dau un ultimatum privind retragerea din Principate, neglijat de Rusia. Cele două puteri intră în război. Rusia pierde războiul şi prin Tratatul de Pace de la Paris din 1856 privilegiile Rusiei asupra Principatelor sunt transferate Marilor Puteri.

Principatele, deşi rămase sub suzeranitate otomană, primesc dreptul de a organiza adunări ad-hoc şi Moldova primeşte controlul asupra Gurilor Dunării. Populaţia Principatelor se pronunţă pentru unire. Apărarea drepturilor ortodocşilor din Imperiul Otoman revine Franţei.

Cele două Divanuri, folosindu-se de scăparea juridică a faptului că nu era stipulat ca domnitorul să nu fie acelaşi, îl aleg de două ori pe Alexandru Ioan Cuza. Era stipulat să fie aleşi doi domnitori dar nu era precizat să fie două persoane diferite. Aşa are loc Unirea Mică.

PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.

10 comentarii:

Anonim spunea...

cu alte cuvinte, "libertatea" adusa cu tancul de URSS dupa 1944 nu a fost decat o continuare - pe linii pretins ideologice - a unei vechi traditii imperiale ruse.

Dan Selaru spunea...

Asta e realitatea, bataile pe cheile de la o biserica ne-au adus ceva independenta.

Anonim spunea...

Pretentiile Rusiei de a fi a 3-a Roma au fost desarte. Tendinta lor expansionista a prevalat. Ortodocsii nu s-au simiti mai protejati in preajma sau sub stapanirea rusilor.

CP spunea...

@Dan Şelaru: nu ar fi totuşi bine să facem distincţie între cauză şi oportunităţi?

Dan Selaru spunea...

Poate intre motiv si interese.

Anonim spunea...

...sau intre pretexte si interese

nenea cosmos spunea...

Ar mai fi de adaugat ca dupa ce Cuza a fost ales de cele doua Divane primii care ne-au recunoscut au fost francezii, adica Napoleon al III-lea. Francezii aia care cica nu castiga razboaie.

Ca s-au opus turcii si rusii e de inteles, mai ales ca in acea perioada controlau practic impreuna Principatele. Ca s-a opus Austria e de inteles, era un prost exemplu pentru estul imperiului.

Dar de ce oare s-au opus englezii? Controlau ei mai bine importul de grane din Principate sau era ceva mai mult? Trebuia facut in ciuda francezilor? Este vorba despre aceiasi englezi care prin Churchill au cedat tot ce se putea ceda din Romania dupa al doilea razboi mondial. Dupa primul nu mai exista o Rusie, ca ne mai uneam noi din parti, believe it or not. Lenin a facut mai mult pentru Unirea Principatelor cu restul tarii decit coroana britanica careia ii sta in gat si acum faptul ca nu mai exista o Austro Ungarie care sa balanseze Rusia la mijlocul Europei. Anglia care se viseaza un fel de Rusie din Vest cand se raporteaza la Europa.

Care este defapt adevarata schema intre rusi si englezi?

Si de ce dupa primul razboi mondial in 1919 SUA (care in politica europeana a mers in acea perioada pe mana englezilor) nu a recunoscut decizia Basarabiei de a se uni cu Romania motivand ca Rusia nu avea un guvern stabil cu care sa discute subiectul? De ce Romania la intrarea SUA in WWII a simtit nevoia sa declare razboi SUA? Pentru ca in continuare Anglia si SUA respecta drepturile Rusiei in aceasta zona asa cum au ramas ele dupa 1812 si 1821. Restul e vrajeala... Intre toti astia exista acorduri care le apartin doar lor cu privire la accesul Rusiei intr-o forma sau alta spre gurile Dunarii. Chestiune pe care ei o numesc de echilibru. Cine stie cum contrabalanseaza schema asta cu cine stie ce rahat din Pacific sau aiurea? De ce a iesit porcaria aia recenta in Georgia? Pentru ca acolo nu era clar cine ce cand unde...

Nu va mai uitati urat spre rusi si frumos spre licurici. Uitati-va ori urat la toti, ori frumos la toti.

Cind Anglia si SUA isi vor cere scuze oficiale pentru potlogariile facute de la 1800 pina la 1947 ne va fi clara pozitia lor fata de estul Romaniei. Pana atunci ramane cum au stabilit ei demult. Sub o forma sau alta... Ca sa va explic... Nu are nicio valoare ca Bush junior a vazut Marea Neagra de la Constanta. A doua zi s-a dus sa vorbeasca cu Putin la Soci.

Dan Selaru spunea...

Ar trebui sa ne apucam sa scriem istoria mai pe intelesul popular.

Anonim spunea...

@ nenea cosmos
"We have no eternal allies, and we have no perpetual enemies. Our interests are eternal and perpetual, and those interests it is our duty to follow." (Lord Palmerston). este valabil pentru orice star, mare sau mic, oriunde si oricand

Pongo spunea...

Povestea se continua cu marea revolutie din octombrie, dupa care imperiul rasaritean a fost decapitat odata cu tarul Nicolae.In cursul "procesului" lumea era sa se prajeasca definitiv.
Nu confundati Rusia de atunci cu asta de acum.