joi, 17 decembrie 2009

"Revoluţia" ridicolă

Eram în cămin, în Grozăveşti, acum 20 de ani, în Căminul D. Am aflat pe 16 că la Timişoara a început ceva, de la un coleg care mai făcea şi el ceva trafic cu blugi. Din momentul ăla am creat o "celulă de criză" într-o cameră unde era un aparat de radio care prindea Europa Liberă. Tot timpul asculta cineva.

Cred că pe 19 ne-am hotărât să facem şi noi ceva. S-a creat, în mare taină, un atelier de scris afişe anticomuniste. Cât de ridicol pare acum.

S-a făcut întâi o şedinţă organizatorică. Ce să scriem? Cred că am scris "Jos Ceauşescu!", apoi cum să le scriem şi cum să le distribuim.

S-au apucat doi să scrie, cu mănuşi, nu râdeţi, era vorba de amprente, eram matematicieni, ne gândeam la toate variantele, şi cu linia ca să nu fie recunoscut scrisul. Şi s-au scris.

Apoi ceilalţi 4, în două echipe, unul stătea de şase şi unul lipea, le-am lipit prin cămin într-o atmosferă conspirativă de parcă plănuiam atacarea CC al PCR. Au fost ceva aventuri dar nesemnificative, nu ne-a văzut nimeni sau, mai bine zis, noi n-am văzut pe nimeni.

După asta ne-am strâns toţi şi am simţit, ridicol, că am făcut şi noi ceva. Din aceeaşi categorie cu cei care, n-am văzut doar am auzit, au legat nişte pere într-un plop.

Afişele noastre nu cred că au rezistat o oră. Cred că mai puţin. Până am "sărbătorit" noi finalizarea acţiunii, dispăruseră.

Un singur lucru mai e de spus, unul din cei şase era turnător la Securitate, nu eu. Am aflat după.

Am să povestesc şi despre lucrurile serioase, nu că astea nu ne păreau serioase atunci. Acum...

PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.

27 de comentarii:

PATRICKdan spunea...

cred ca demersul inceput de Alex Marin poate fi completat si cu postarea dvs aici :

http://renastere.wordpress.com/

Vasile D spunea...

si cu toate acestea ai pus stampila pe fiul unui fost general de securitate,cu un IQ inferior celulalt candidat,purtator de stafeta de la cel mai "rosu" partid din RO si toate aceste dintr-un sentiment de comoditate sau o iluzie de stabilitate.Acel turnator doar vroia "stabilitate" ...

Marius Ogrean spunea...

Exagerezi.....jurnalistic.

Ceea ce ati facut voi a fost foarte tare: ati incercat sa faceti ceva.

Vroiati schimbarea!

Dan Selaru spunea...

@Vasile D
Fiecare cu securistii lui.

Dan Selaru spunea...

A fost ridicol.

RaduBT spunea...

N-a fost ridicol deloc. Asa se nasc marii campioni.

:D

Pongo spunea...

N-a fost ridicol! Mama ne-a povestit acasa ca niste studenti au pus mere in plopi de ex. Era o chestie de solidaritate.

vera spunea...

Dan - NU a fost ridicol. Sigur ca in absolut nu ati atacat CC-PCR cu miinile goale, in piatza publica, DAR in lumea aia, din vremea aia, ce ati facut voi ERA UN MARE GEST DE CURAJ. Nu e cazul sa fii atit de critic, chiar a fost un gest de curaj, intr-o tzara de lashi si turnatori. Al meu este fost ambasador si currently Director General in MAE - Gheorghe Magheru.
Stiu ce spun; mi-ar place sa aud si alte povesti adevarate despre mici-mari gesturi ca al vostru.

B spunea...

Acum la varsta si blazarea ta cand vezi ce s-a ales dupa 20 de ani de la lovilutie ti se pare ridicol si poate chiar este.
Dar niste oameni au murit atunci pentru ca erau prea tineri sau prea idealisti si isi doreau ceva mai bun. Ce a iesit dupa e alta problema... Eu as fi ales in '90 noul guvern din rudele celor morti, aceia sigur nu si-ar fi batut joc de noi ceilalti... (ca idee la revolutie aveam 11 ani si bunica ma tinea departe de fereastra acoperita cu paturi, banuia ca e o manipulare si asa a fost pana la urma).

explorish spunea...

de ce spui "ridicol"? v-ati riscat libertatea atunci. cu tot ce inseamna asta. a fost nevoie de mult curaj si da, ceva inconstienta. curaj pe care eu nu cred ca l-as fi avut.

Anonim spunea...

Nu esti singurul care a facut ceva ridicol.
Eu scrijeleam pe monedele de 5 lei ( de aluminiu daca va aduceti aminte) aceeasi lozinca.
Nu stiu daca folosea la ceva dar acum pare asa penibil...

Codruta spunea...

:)
Sigur ca n-a fost "ridicol", Dan - o buna parte din noi au facut chestii din astea, unii inainte, altii in timpul, altii dupa Revolutie, nu este de "judecat" firea oamenilor si spre ce fel de "implicare" ii indeamna aceasta, important este ce simt ei ATUNCI... :)
"Ridicol" este, d.ex., ca in orasul in care eram eu pe vremea aceea (si unde n-a fost PIC de "revolutie", in afara de faptul ca primarul a fugit pe geamul din spate si ca s-a dat foc la niste carti ale lui Ceashka - asta in seara lui 21, dupa ce el fugise), to'arashul Blaga Vasile a primit certificat de "revolutionar" si nu oricum ci "cu merite deosebite"!
ASTA e "ridicol" - nu sufletele unor tineri care frematau in jurul unui post de radio inca interzis in 16 decembrie 89 !!!

Multumesc pentru postarea de ieri, care a declansat alte postari pe care le-am citit cu o stare de spirit "speciala" - poate la un moment dat iti voi trimite o carte scrisa de mama mea (fosta detinuta, deportata samd.) unde are o "colectie" de astfel de "povesti", unele traite chiar de ea (sau poate chiar am sa adaug eu o poveste scurta, de a ei)! Le multumesc si celor care au raspuns postarii tale de ieri! :)

Dan Selaru spunea...

Ar trebui adunate povestile astea. Multumesc.

Anonim spunea...

Doar cei care nu au trait acea perioada pot crede ca a fost ridicol.. Pt asa ceva puteai sa iei 10 ani de parnaie si sa fii urmarit toata viata .Da, privind de azi acele momente, nu pare mare lucru... dar citi ar risca macar o zi de parnaie azi, pt convingerile lor ?

RaduBT spunea...

Eu eram pustan, 12 13 ani parca, habar nu aveam. Stiam totusi de acasa ca ceva se intampla, eram foarte curajos si "revolutionar" (mai ales ca taica;meu fusese arestat cu cativa ani din cauza ca nu vroia sa fie cu "ei" samd).

Pe 22 eram pe strada, in balconul teatrului din Botosani fluturand steagul, dupa aceea la scoala tin minte ca reusisem sa scot lacatul de pe un panou unde erau afisate diverse chestii cu partidul/conducatorul iubit (era chiar in fata clasei mele) ca sa le inlocuiesc cu diverse caricaturi si expresii de neuitat.

A fost senzatie, incepuse toata scoala si liceul de arta (erau clase I-XII) sa vina zilnic sa vada ce se mai "publica" la avizier. Dupa o vreme, unii mai constiinciosi incepusera sa-si pregateasca mesajele cu o zi inainte, de acasa, revista incepuse sa ia proportii ca se umpluse locul de taieturi din ziar si diverse alte desene sau proclamatii.

Totul a fost foarte frumos pana s-a saturat profesoara de RUSA (ce coincidenta) si l-a pus pe director sa curete tot, motivand ca e galagie pe hol si nu poate sa-si tina orele. Evident ca a urmat o mica revolutie (unde am cerut sa nu mai invatam limba rusa pentru ca oricum nu ne trebuia - sa vina americanii, filmele ET si The Driver, primele difuzate pe TVR, erau mult mai misto) insa toata chestia a fost inabusita in sange, aproape la fel cu ce a urmat in Bucuresti la cateva luni.

Motiv extrem de intemeiat pentru ca eu sa refuz vehement in a mai invata rusa si sa fac prima absenta din educatia mea. :)

ps: prin trimestrul trei cucoana respectiva se apucase de latina. :)

Mircea spunea...

dupa discursul de la miting, ceausescu a spus ceva de genul "se vor mari salariile muncitorilor cu 100 de lei si bursele studentilor cu 10 lei" .
Apoi, tot la radio, ca inca eram la cursuri (!) l-am auzit zicand ceva de genul ca "o sa se intample ce vor agenturili straine cand o face plopul pere si rachita micsunele".
In noaptea aia, dupa discurs, cativa caministi foarte curajosi, in caminele din Tei, de la Constructii, au legat pere in copacii desfrunziti...si a facut plopul pere!
Ca urmare, rectoratul si intreaga clasa de politruci a inchis cursurile si i-a gonit pe toti caministii din provincie acasa pentru a inchide caminele!
Asa, fara voia noastra, am intrat cu o zi mai devreme in vacanta de iarna, iar cine nu a mai apucat sa plece acasa de la Gara de Nord a participat activ la evenimentele din 22 decembrie.
Deja fusesera omorati copii mai tineri ca noi la Inter si spre Romana, fie de tancuri calcati, fie de lunetisti izolati impuscati!
La spargerea si imprastierea care incotro a studentilor din Tei, studentii de la constructii, s-au format gasti de cate trei-patru studenti care veneau independent spre centru. Plus multi care plecau urgent cu taxiurile catre Gara...si prin centru vedeam sange pe jos si oameni maturi plangandu-si copii morti ori disparuti...Cei disparuti fusesera saltati cu dubele de militie si dusi la Jilava! Unii au fost eliberati in cateva ore, altii in cateva zile, unii nu s-au mai intors deloc!
Iar in urmatoarele zile, am vazut cu ochii mei cum se impuscau intre ei diferiti oameni pe strada: unii aveau doua trei salopete una peste alta, altii erau de la garzile patriotice, iar altora li se impartisera la liber akm-uri cu gloante adevarate. Din frica, prostie, dezinformare (unora li se spunea sa apere nu-sh'ce depozit de arme, altora li se spunea ca securistii si teroristii au ocupat depozitele si fura armele), din proasta manuire a armelor (am vazut cazuri in care se impuscau din greseala din 2-3 metri oameni care se cunosteau de mult si atunci primisera pe mana prima oara o arma incarcata!), fie din razbunare (am avut vecini care au fugit de acasa cateva saptamani, sa nu fie omorati de colegii de serviciu!!!), fie au aparat Televiziunea si metrioul de teroristi nevazuti-dar care ii lichidau in rafale...asa au murit multi oamnei in Bucuresti! Eu va spun ce am vazut atunci, pe strada, cu ochii mei. Nu stiam ca sunt sau nu teroristi adevarati, copii fara parinti obligati securitatii si lui ceausescu, sau studenti arabi veniti la noi pentru "studii". Zvonurile astea au aparut din ianuarie 1990 cand deja fiecare incerca sa inteleaga cine conduce, cine e iliescu si cine e roman, daca se mai duc oamenii la serviciu sau la facultate ori e pauza - s-a vorbit de inghetarea anului universitar, de desfintarea unor cursuri, de schimbarea programei, de indepartarea politrucilor si a securistilor si, mai apoi am format sindicatul liber...dar asta e deja istorie.
Sanatate si numai bine celor ce au trait pe viu clipele de acum 20 de ani, din Bucuresti si alte orase cu martiri.

Anonim spunea...

Cine era domnule turnatorul?
Macar atata lucru sa aflam si noi.
Ca revolutia in Bucuresti nu a fost de fapt decat o chestie organizata de securisti sa poata pune mana pe putere am vazut. Macar in anul 2100 poate aflam nume si ce a facut fiecare, unul cate unul, putin cate putin.
Este un interes evident din partea tuturor mafiotilor care ne conduc acum sa nu se afle mare lucru, sau daca se afla ceva sa fie atat de incalcit incat sa nu mai fie credibil.

Dan Selaru spunea...

Un coleg de grupa care statea in camin. Si in care aveam toti incredere din moment ce l-am luat la actiune. N-o să-i dau numele, a suferit suficient.

Jean Valjean spunea...

Dan are dreptate, turnatorul trebuie sa fi suferit destul..
In general 'studentii turnatori' erau racolati cand erau intr-un moment dificil si santajati. Nu cred ca se ducea cineva de buna voie..

Jerome LeBanner spunea...

Dan, in ce a constat suferinta colegului turnator? sau nu are legatura cu faptul ca turna?

Dan Selaru spunea...

Ba da. A devenit cumva un paria. Si omul a intrat pentru ca a fost santajat. Eu l-am iertat de atunci. Dar...

Jerome LeBanner spunea...

Pai, asta e. depinde in ce a constat santajul, ce rau a facut efectiv colegilor (nu infantilismele alea scrise de gica popescu) si pe urma vedem daca aruncam piatra

Anonim spunea...

Nimic nu a fost o prostie in zilele acelea.Nici faptul ca alergam prin piata Romana cu fiica mea de 6 ani pentru ca incepusera sa traga cu tutnurile de apa.Magazinele de la Coloane se inchisesera, dar vanzatoarele imi faceau semne disperate sa nu stau cu copilul in strada,ci sa intru. Lumea era agitata.Seara au trecut cu tancurile peste tineri la Dalles.La Cina am stat langa un zid.Dupa citeva saptamani am vazut urmele de gloante.Erau cu cateva palme mai sus.Toti am stat in strada.Ne-au murit cunoscuti.Unul era in casa,alta trecea pe strada incercand sa ajunga la un spital sa-si ofere ajutorul.Ce a fost ridicol in aceste fapte.Faptul ca am dorit cu ardoare schimbarea.?Faptul ca am incercat sa facem ceva pentru asta?E drept ca nu am intrat in CC ca sa ocupam diverse birouri.Dar am vrut sa ajutam,am vrut sa facem scut cu trupurile noastre ca sa aparam ceva nedefinit, probabil o idee.La 6-7 ani de la revolutie mi s-a luat un interviu pe strada.Am fost intrebata daca vreau sa stiu adevarul despre revolutie.Am raspuns ca nu. Ca am adevarul meu, si el spune ca am fost la revolutie,nu la o minciuna.Ca ceea ce s-a intamplat in zilele acelea m-a schimbat.Am capatat curaj,demnitate si cumva constiinta valorii mele ca persoana.Am devenit un om liber,si asa am ramas.Iar cand Iliescu si Magureanu or sa moara, adevarul meu va supravietui prin mine(oricum sunt mai tanara)si prin copiii mei

Codruta spunea...

Dar a "turnat" ce faceati voi atunci? la faza aia?
In caz ca da: ce consecinte a avut "turnatoria" lui?

Ca remarca: Dan, exista ORICAND posibilitatea de a alege si (asa cum spunea un fost presupus amic al meu) "atunci cand decizi trebuie sa fii sigur ca lucrul la care ai renuntat era de c*cat in comparatie cu ceea ce ai ales" (cam asta era sensul "zicerii" D-sale) - era, intr-ADEVAR "obiectul santajului" ATAT de "important" incat sa-ti torni colegii? Parerea mea e ca poti si sa spui: "ok! accept [chestia aia, nu stiu care] ! nu vreau sa torn!"

In fine... cum ziceai si ieri: sunt situatii si situatii, e greu sa judeci (zisei io, din pozitia persoanei care a avut de suferit ca "obiect de santaj" - santaj neacceptat, spre marea mea multumire, de altfel!)

Dan Selaru spunea...

Omul era santajat cu faptul ca tatal sau fugise din tara. Nu pe noi ne turna, e mult mai complicat. Eu chiar cred ca daca nu cadea regimul nu ne turna, poate sunt si acum naiv.

Manole Buican spunea...

Dane,
ca tot vorbisi de Rares (n-are importanta ca-i dau numele), ai perfecta dreptate. A suferit destul si chiar bag mana-n foc ca nu ne-ar fi turnat pe niciunul. Nici nu cred ca a zis vreodata ceva la Secu' despre niciunul dintre noi. Nu esti naiv.

Dan Selaru spunea...

Despre noi nu. Dar despre altii?