Sistemul de pensii

Un comentariu de Alex Nicolin la un text al Andreei Paul (ex. Vass) despre pensii, apărut pe site-ul Centrului pentru Economie şi Libertate.

"Dupa parerea mea, sistemul PAYG (cel actual din Romania) este complet nesustentabil, pentru ca se bazeaza pe o situatie demografica care nu mai este de actualitate in majoritate statelor, si anume cresterea continua a populatiei active in raport cu pensionarii. Aplicarea acestui sistem nu este insa deloc surptinzatoare in contextul politicilor monetare inflationiste aplicate de majoritatea guvernelor. Astfel, daca fondul individual de pensie ar fi fost constituit la fel ca un depozit bancar, valoarea reala (raportata la puterea de cumparare) a acestuia ar scadea in timp, avand in vedere ca domanda este mult sub rata inflatiei. Sistemul PAYG nu numai ca nu este sustentabil pe termen lung, dar masurile prin care se incearca resuscitarea acestuia sunt sortite din start esecului. Varsta de pensionare nu poate creste la infinit, cu scopul de a include in randul pensionarilor un procent constant al populatiei, deoarece durata de viata a individului, si mai ales durata de viata activa sunt strict limitate din punct de vedere biologic. De exemplu, cresterea varstei de pensionare la 70 de ani nu este eficienta, pentru ca majoritatea celor ajunsi la aceasta varsta nu vor mai fi capabili sa munceasca, chiar si in conditiile in care speranta medie de viata se apropie de 90 de ani. Apare astfel problema batranilor inactivi, de multe ori afectati de boli cronice in ciuda tuturor cuceririlor medicinei. Pana la urma apare intrebarea fireasca: "Este moral sa tii in viata artificial, folosind tehnici medicale avansate, pe cineva care nici nu se mai poate bucura de propria viata, si nici nu mai poate oferi ceva societatii?" Aceasta este o intrebare fireasca, legata de demnitatea umana, si in niciun caz o apologie a geronticidului.

O alta problema, pe care putini au avut curajul s-o abordeze este efectul pe care sistemul de pensii il are asupra natalitatii. In soceitatile mai putin avansate, copii reprezentau garantia unei batraneti linistite, pentru ca puteau folosi surplusul lor de productivitate pentru a-si intretine parintii ajunsi la varsta senectutii. Odata cu aparitia sistemului de pensii, acest concept s-a pierdut, prin inlocuirea unui concept bine ancorat in realitate, cu unul abstract, inaccesibil majoritatii observatorilor. Problema de fond nu s-a schimbat, ci doar perceptia asupra ei, pentru ca, intr-un sistem de tip PAYG, tot surplusul de productivitate al generatiei active asigura resursele necesare intretinerii batranilor. Cu timpul, au aparut si programe conexe, legate de subventionarea ingrijirii medicale (si sociale) a batranilor. Un sistem similar a fost aplicat si in cazul generatiei tinere, a copiilor - invatamantul obligatoriu si gratuit, subventionarea asistentei medicale si interzicerea participarii lor pe piata muncii sub pretextul ca "trebuie sa isi traiasca copilaria". Aceste masuri, initiate de statul asisitential, au dus la creerea unei perceptii false asupra mecanismelor economice care guverneaza o societate, dar si o scadere treptata a responsabilitatii generatiei active atat fata de batrini, cat si fata de copii, mai ales in contextul pierderii insemnatatii economice pentru ambele categorii. Nu este deci surpinzator "conflictul intre generatii" prezent in socitatea moderna, dar si scaderea natalitatii, precum si a responsabilitatii fata de batrani. Scaderea natalitatii este cauza principala care va duce la prabusirea sistemului, pentru ca in viitor nu vor mai exista suficienti membri activi pentru a asigura un standard de viata decent celor inactivi. Imigratia nu face decat sa amane si chiar sa amplifice fenomenul pe termen lung, deoarece imigrantii vor fi tentati sa adopte modelul social deja existent in societatea respectiva.Iata cum statul existential a creat un sistem cu autoditrugere programata, cu suferinte enorme pentru toti cei implicati.

Insa scaderea natalitatii are si alte cauze, care depind atat de factori externi - resurse limitate pentru o popultie in crestere - cat si de factori interni societatii - cresterea productivitatii datorita avansului tehnologic, care duce la scaderea cererii de forta de munca (ex. tranzitia de la societatea agrara la cea industriala). Admitand in acest context si interventia statului, care lucreaza in sensul erodarii valorii monedei prin inflatie, devine clar ca singurul tip de sistem de pensii care poate functiona pe termen lung si se poate adapta la schimbarile economice, sociale si demografice este unul bazat nu doar pe acumulare monetara, ci pe acumulare de capital, deci investitii. Istoria a dovedit ca in general statul nu este capabil de nivelul de gandire economica necesar pentru a demara investitii, fiind lipsit de constrangerile care afecteaza sistemul privat: resurse alocate exculsiv voluntar si nu arbitrar precum si responsabilitate si transparenta fata de investitori - guvernul se schimba la 4 ani iar pisica se arunca in curtea urmatoare. In consecinta singurul sistem de pensii sustentabil este unul exclusiv privat, bazat pe investitii

Ce tip de investitii s-ar preta insa cel mai bine pentru un fond de pensii? Datorita timpilor lungi de acumulare si consum (de ordinul zecilor de ani) este clar ca e nevoie de bunuri de capital cu durata lunga de amortizare, dar si de utilizare. Aici pot include lucrari de infrastructura: autostrazi, poduri, cai ferate, centrale atomice, lucrari hidroenergetice de mare amploare, programe de cercetare spatiala comerciale, dar si bunuri imobiliare, atat din segmentul rezidential cat si industrial sau adminsitrativ. Din motive evidente voi exclude obligatiunile de stat, investitii doar in mod aparent sigure, si care s-ar putea dovedi a nu mai fi necesare prin prisma celor enumerate anterior. Nu este preferabila nici detinerea de produse financiare derivate, a caror valoare reala este foarte greu de estimat. Se observa ca folosind acest model de investitii se rezolva mai multe probleme:

1)Capitalul necesar marilor proiecte private de infrastructura, care vor putea fi duse la capat doar de antreprenori privati, fara interventia statului;

2)Bancile comerciale nu vor mai fi tentate sa cada in capcana imprumuturilor pe termen scurt pentru a finanta imprumuturi pe termen lung;

3)Membrii fondului de pensii vor deveni actionari, nu doar simpli deponenti sau contribuabili, devenind astfel activi prin deciziile pe care le iau;

Sistemul prezinta de asemenea avantaje multiple:

1)Investitia este individuala, deci dividendele asteptate vor fi direct proportionale cu investitia;

2)Se pot face investitii in fonduri multiple - pot exista oricati "piloni";

3)Clientul isi poate retrage sau isi poate redistribui investitiile folosind piata de capital;

3)Varsta de pensionare, modul si durata platii este flexibila, putand fi adaptata fiecarui individ in parte, dupa dorintele sale - varsta de pensionare este abolita;

Sistemul functioneaza deja in multe tari, in forme usor diferite. Ca la orice investitie, exista si riscuri asociate - investitii gresite sau frauda (Madoff). Daca pentru cea de-a doua zona de risc justitia ofera solutia recuperarii (partiale) a creantelor, prima va exista intotdeauna. Singurul mod de a limita erorile de calcul economic este eliminarea factorilor perturbatori ai pietei, incepand cu cel mai important, care este emisiunea monetara discretionara din partea statului, si sfarsind cu altele, mai putin evidente, care au acelasi autor - subventiile, salvarea firmelor(sectoarelor) neperformante, impozitele si taxele vamale preferentiale sau excesive.

Prin prisma celor mentionate mai sus, nu pot decat sa concluzionez ca masurile luate pana acum in Romania sunt echivalente proverbialei frectii la piciorul de lemn, iar ponderea fondurilor de pensii private se afla aproape de dilutiile ...homeopate :)"

Cam asta urmează. Oricum, fiecare o să doarmă aşa cum şi-a aşternut.