Polonia

Despre trista acum dar totdeauna câştigătoare Polonie s-a scris foarte mult. Cred că ăsta este cel mai reprezentativ text, un comentariu pe blogul lui TRU. Nu ştiu cât de adevărată e povestea, nici nu contează.

"Katyn... De cate ori aud despre Katyn ma simt polonez si prea putin european. Firesc, ar fi fost astazi, dupa 20 de ani, sa nu mai am de ales intre etica hemiplegica a europenilor si semnificatia anticomunista a eroismului polonez. Intre amnezia morala a occidentalilor - cea care organizeaza pelerinaje pioase doar pana la Auschwitz, dar refuza grabita biletul de tren pana la Katyn (via Sighet)- si memoria comunismului. Datoria memoriei e universala sau, daca nu, nu e decat fariseism partizan. A te servi de victimele nazismului ca sa ingropi amintirea victimelor comunismului inseamna sa insulti memoria celor dintai. Refuzul vigilent al echivalarii celor doua orori totalitare e darul incapatzanarii postbelice al Stangii europene. Dar si al seductiei sale. Ei bine, eu ma opun ! Nu vreau sa traiesc amputat ! De aceea prefer cealalta incapatzanare. Incapatzanarea poloneza. Cea care nu va inceta sa marturiseasca si pentru ceilalti; orfanii unei posteritati ingrate. Cei care umplu cu zecile de milioanele gropile uitarii noastre pe tot globul. Am avut dintotdeauna pentru polonezi o iubire geloasa; inca de cand se incapatzanau sa Fie (adica, de pe vremea cand si noi rezistam; dar prin solidaritatea in... aplauze). In '89, cand raspandeam manifeste prin Medias si alte cateva orase apropiate impreuna cu prietenii mei, pe polonezi ii aveam in minte. Pe ei si incapatzanarea lor implacabila. Exemplul polonezilor ne mana. Incapatzanarea lor de-a nu consfintzi, prin cununie si tacere, taina violului comunist si a cozile lor de topor. Cand, spre sfarsitul lui noiembrie, fuseseram dibuiti si "daruiti" din partea Statului Majusculat cu cate o umbra fiecare, ziua sau noaptea, desigur, pe cheltuiala contribuabilului aflat la coada, am simtit cu totii urgentza unei "Cine de Taina" la mine acasa. Ingrijorarea se insinua in incapere odata cu vestile infrigurate si grabite aduse de fiecare prieten sosit. Betia ce a urmat venea de undeva din vecinatatea defularii. In plina noapte, cu geamul larg deschis - nu ne mai ascundeam ! - un prieten, excedat de tacerea amenintatoare de afara, a avut,brusc,initiativa "dialogului" cu cei ramasi la "datorie"... in bezna din jurul casei( de cateva zile reusisera sa-mi sperie si vecinii prin unele "evidentze"). S-a aplecat peste geam si a grait puternic catre Intuneric : "Voi, acolo ! Noi, aici !". Am ras cu totii. Doar pusese, intai si intai, principial "proplema". Inca ne mai aflam la lumina si in mijlocul caldurii prietenesti. Inspirati de exemplul sau, ne-am bulucit cu toti la geam. Odata ordinea restabilita, am preluat fiecare stafeta "dialogului" cu paza de curte : "Jacek Kuron", striga alt prieten pe geam, "Lech Walessa" urma altul, inchinand paharul (catre cine !~ nici azi nu-mi poate explica), "Solidarnosc" am urmat eu (straduindu-ma sa urlu cat mai autentic). Dupa potopul de urale cu care au fost imbaiati baietii de afara a urmat o alta strigare : "Adam Michnik" ... Luati de val, i-am uitat pe ai nostri : Cornea, Goma, Dorin Tudoran. Nevoia imperioasa a solidaritatii celorlalti s-a soldat aproape fara voia noastra cu ... un moment polonez. Nu cred ca intamplator (in vino veritas). Cea a urmat nu mai intereseaza: catuse, anchete si expedierea "coletelor" in capitala... Seara, parasind orasul in duba si cu catusele la maini, am mai retinut o ultima imagine de acasa : o coada anemica, tarzie si inutila ca si manifestele noastre. Polonia se afla pe alt continent...

PS.
Odata cu tragicul accident de azi simt o nesfarsita tritete. Daca ma mai gandesc si la semnificatia calatoriei si la anvergura atat de simbolica a delegatiei poloneze am sentimentul ca istoria i-a mai ingropat odata pe polonezi. Si odata cu ei si pe noi, toti cei care nu ne vom impaca vreodata cu cordonul sanitar de ingaduinta si minciuni de care se mai bucura inca comunismul si germinatiile sale postmoderne."

Iar mai jos aveţi o istorie a Poloniei de 80 de secunde.



Polonia a fost un exemplu pentru noi. Şi este! Dumnezeu să-i ierte, şi pe cei de acum şi pe cei de atunci!