Soluţii pe termen mediu

Pe 30 mai am socotit cum în 30 de ani o firmă cu o cifră de afaceri de 100,000 de Euro şi o creştere de 10 procente pe an ajunge una cu o cifră de afaceri de 1,000,000 şi o creştere de 2 procente pe an. Doar că din punct de vedere economic nu e suficient.

Cine crede că timp de 30 de ani firma cea mare nu observă concurenţa e naiv, o să scadă preţurile şi o să scoată de pe piaţă firma cea mică. Tendinţa spre monopol e naturală, cei mai vechi, mai capitalizaţi şi mai productivi scot de pe piaţă firmele noi dacă segmentul de piaţă este comun şi cel mic nu are alte avantaje.

Care este soluţia. Noi produse, noi tehnologii având ca scop produse finite. Nu componente, nu lohn, doar produse finite care incorporează inteligenţă. Să zicem că avem o firmă care produce componente auto, pleacă firma care produce maşini, producătorul nostru de componente moare. La producătorul de componente sunt folosiţi băieţi inteligenţi dar aceştia nu incorporează nicio inteligenţă proprie în munca lor. Totul e de-a gata.

Avem nevoie de inteligenţă locală şi de facilităţi. Facilităţile vin de la sistemul fiscal, inteligenţa vine din sistemul de educaţie. Capital propriu nu prea avem aşa că trebuie să-l suplinim cu inteligenţă. Asta n-a priceput nimeni niciodată din toată clasa noastră politică. Cu o excepţie, Varujan Pambuccian.

Şi ce avem de făcut? Sprijinul prin măsuri fiscale oferit pentru toate firmele care produc produse finite, încurajarea inovaţiei şi cercetării dar nu ca acum. La noi sunt sute de proiecte care se finalizează cu tot felul de hartii dar niciodată cu produse finite. Transferul tehnologic este absolut inexistent, avem sute, dacă nu mii, de produse finite deştepte dar nu avem capitalul să le aducem pe piaţă.

Atât de hulita cercetare românească nu e atât de proastă pe cât pare, numai că i se cere un lucru pe care nu e capabilă să-l facă, să devină productivă comercial. Aici e vorba de Stat, de transfer tehnologic, de protejarea rezultatelor cercetării româneşti. Niciun institut nu-şi permite să plătească patente internaţionale.

Prin educaţie, cercetare şi inteligenţă guvernamentală ieşim din situaţia în care ne aflăm. Astea sunt soluţii pe termen mediu.

E ceva utopic? Japonia, Singapore, Coreea de Sud, Taiwan sunt exemple că nu. Dacă vrem se poate. Nu cu sistemul actual de învăţământ, nu cu cel de cercetare actual, nu cu actualul Guvern, nu fără manageri şcoliţi în Occident, nu cu actuala clasă politică.

Avem o singură şansă, produse finite cu inteligenţă incorporată. Restul sunt palavre. Bani nu avem.