A venit, în sfârşit, criza

Nu s-a prăbuşit leul. Să ne păstrăm calmul, ce fac televiziunile acum este inducerea panicii şi, în consecinţă, o cerere masivă de Euro din partea populaţiei şi, mai trist, din partea investitorilor.

Dar exact pentru asemenea situaţii avem ditamai rezerva la BNR, aşa că n-o să fie un dezastru, cel puţin pe moment. O să intervină BNR şi o să se liniştească situaţia. Dar o să mai cadă, asta e plata pentru incapabilitatea Guvernului de a lua vreo măsură.

Dramatică este creşterea deficitului bugetar.

"Conform datelor provizorii, veniturile incasate la bugetul general consolidat au fost in suma de 64,2 miliarde de lei, cu 1,6% mai reduse fata de realizarile perioadei corespunzatoare din anul precedent."

"Totodata, cheltuielile au fost in suma de 80,9 miliarde de lei, in crestere, in termeni nominali, cu 5,7% fata de aceeasi perioada a anului precedent, dar s-au redus cu 0,6 puncte procentuale, ca procent din PIB." de aici.

Dacă socotim mecanic, nu stăm departe de ţinta de 6,8 procente din PIB deficit. Numai că lucrurile nu stau aşa. Totdeauna partea a doua a anului aduce adevăratul deficit bugetar. Am furat de la Khris poza.



Anul trecut aveam 2 procente deficit în mai, acum avem 3, o creştere cu 50 de procente.

Cum am spus de vreo 5 ori, tot 32 de procente din PIB se strâng la Buget. Aşa că rămân două soluţii, creşterea PIB sau scăderea cheltuielilor. Guvernul nu a luat nicio măsură pentru creşterea PIB, adică scăderea cotei unice. Dacă se impozitau toate pensiile cu cota unică şi se modifica la 12-14 procente aceasta se aducea o relaxare pe piaţa muncii şi se strângeau şi banii, tot 32 de procente. Dar exista posibilitatea să crească PIB-ul sau măcar să nu mai scadă. Şi nici nu creştea TVA şi se trecea şi de CCR. N-a fost să fie.

Până una alta nu au scăzut cheltuielile. Şi o să vedem până când. Războiul politic nu s-a sfârşit. Dacă datoria Opoziţiei e să conteste hotărârile Puterii, Puterea trebuie să-şi facă datoria şi să-şi aplice hotărârile. Din păcate Guvernul pare incapabil să pună în practică orice hotărâre. Plătim impotenţa guvernamentală care durează de 1 an şi jumătate.

Eu zic să nu ne îngrijorăm, încă. E esenţial ca Guvernul să pună nişte măsuri în aplicare. Când Vlădescu ne spune că e supărat sau trist sau dezamăgit îi comunic că sentimentele sunt nefolositoare şi că există instituţia demisiei. Valabil şi pentru Boc. Dacă mai este "de facto" Prim Ministru, sau dacă a fost vreodată.

De următoarele luni, 2 sau 3, depinde viitorul României. Clasa politică, în totalitatea ei, dă faliment. Nu prea ştiu care este soluţia.