Haosul ca instituţie

În 2009 am început, teoretic, cu o creştere economică de 2,5 procente din PIB, deficit de 2,5 procente din PIB. Realitatea ne-a adus la o scădere de 7 procente din PIB şi un deficit de peste 7 procente.

Anul ăsta am început cu o creştere prognozată de 1 procent şi un deficit de 5,9 procente, acum, după 6 luni, suntem la un deficit de 6,9 şi o scădere de 2,5 până la 3 procente.

S-a mărit CAS-ul cu 3 procente anul trecut în februarie. Apoi a fost impus impozitul forfetar. S-au închis mii de firme, numărul de şomeri din sistemul privat a fost de pesrte 300 de mii. Fondul de şomaj necesar s-a dublat.

Am luat un credit mamut de 20 de miliarde de Euro. Nimeni nu ştie la ce a fost folosit, o parte din bani s-au dus la Guvern, i-a folosit la plata pensiilor şi salariilor, restul au ajuns la BNR pentru susţinerea cursului, BNR are sume exorbitante, cursul nu pare în pericol, Mugur Isărescu aduce cu Hagi Tudose, strânge bani. Şi la ce ne folosesc?

A urmat circul cu tăierea pensiilor şi salariilor. Toată lumea cu ceva scaun la cap ştia că n-o să poată tăia pensiile. Au ţinut-o pe a lor şi nu le-a mers. Într-o zi au hotărât mărirea TVA cu 5 procente. Toată lumea a privit consternată şi a acceptat.

Vine apoi Preşedintele Băsescu care trece la represalii şi nu e de acord, vrea impozitarea pensiilor şi revenirea la vechiul nivel al TVA. Guvernul se dă cu fundul de pământ şi face planuri să renunţe la mărirea TVA.

Mai trec trei zile. Ministrul Vlădescu vrea impozit progresiv şi vrea să crească salariul minim cu 30 de procente. Boc se întoarce şi-i spune lui Vlădescu să se liniştească.

Peste asta se adaugă palavrele lui Şeitan care spunea că e posibilă scăderea cu 70 de procente a pensiilor.

Poate că ar trebui să plece tot Guvernul. Să vină Stolojan. Şi Băsescu să nu mai spună nimic despre economie. Cum să faci un plan de afaceri în asemenea condiţii?

Tot ce trăim e haos.