5 noiembrie

Bună seara, Londra! În primul rând, îmi cer scuze pentru întrerupere. Ca mulţi dintre voi, apreciez confortul rutinei zilnice, siguranţa lucrurilor familiare, liniştea repetiţiei.

Îmi plac ca oricui altcuiva. Dar în spiritul comemorării..., evenimentelor importante din trecut, asociate de obicei cu moartea cuiva sau cu finalul unei lupte oribile, sunt zile de sărbătoare.

Eu m-am gândit să marcăm acest 5 noiembrie, o zi care nu mai e rememorată, din păcate, făcându-ne timp pentru o discuţie.

Sunt oameni care nu vor să vorbim, desigur. Chiar acum se dau ordine prin telefon şi oameni înarmaţi vin încoace.

De ce? Pentru că, deşi bastonul poate fi folosit în locul conversaţiei, cuvintele rămân mai puternice.

Cuvintele oferă înţeles şi, pentru cei care le ascultă, spun adevărul. Adevărul e că în ţara asta se întâmplă ceva groaznic, nu?

Cruzime, nedreptate, intoleranţă, oprimare.

Înainte aveaţi libertatea de a obiecta, de a spune ce credeţi, dar acum sunt cenzori şi sisteme de supraveghere, care vă includ în conformitate şi vă supun.

Cum s-a ajuns aici?
Cine e de vină?

Unii sunt mai responsabili decât alţii şi vor fi traşi la socoteală, dar adevărul e că, dacă îi căutaţi pe vinovaţi, trebuie să priviţi în oglindă.

Ştiu de ce aţi făcut-o. Ştiu că vă temeţi. Cine nu s-ar teme? Război, teroare, boli.

Multe probleme v-au corupt raţiunea şi v-au răpit bunul-simţ. Teama v-a învins şi, speriaţi, aţi apelat la înaltul cancelar, Adam Sutler. El v-a promis ordine, pace.

A cerut ca în schimb să vă supuneţi în tăcere. Aseară, am vrut să pun capăt acestei tăceri. Am distrus Old Bailey pentru a aminti acestei ţări ce uitase.

Acum peste 400 de ani, un mare cetăţean a dorit ca 5 noiembrie să ne rămână veşnic în memorie.

Spera să amintească lumii că dreptatea, justiţia şi libertatea nu sunt doar cuvinte, ci şi perspective.

Dacă n-aţi văzut nimic, dacă crimele acestui guvern vă sunt necunoscute, vă sugerez să lăsaţi ca 5 noiembrie să treacă neobservat.

Dar dacă vedeţi ce văd şi eu, dacă simţiţi ce simt şi eu, dacă vreţi ce vreau şi eu,
staţi alături de mine, peste exact un an, la porţile Parlamentului.

Împreună, le vom oferi un 5 noiembrie ce nu va fi uitat niciodată.



Pentru cei care nu ştiu ce s-a întâmplat pe 5 noiembrie, aveţi aici istoria.