MORATÓRIU, -IE, moratorii, s. n., adj. 1. S. n. Amânare pe o anumită perioadă a plății datoriilor unui debitor, acordată de o instanță judecătorească înainte sau după ajungerea lui în stare de faliment; amânare a plății datoriilor publice și particulare scadente, stabilită prin lege, pe un anumit timp. 2. Adj. Care ține de moratoriu (1), privitor la un moratoriu; care acordă un termen de plată (amânat). ◊ Dobânzi moratorii = dobânzile pe care urmează să le plătească cineva de la data acordării moratoriului până la achitarea datoriilor. Daune moratorii = despăgubiri care se acordă creditorului în caz de întârziere de plată a unei obligații și care se calculează din momentul trimiterii somației. – Din it. moratorio, lat. moratorium, germ. Moratorium. - din DEX
Ce a vrut Preşedintele să spună ieri? Cred că a vrut să spună armistiţiu. Că altfel ajungem la moratoriu. Dar a sărit direct la concluzii.
Postări
Radu Crăciun / Pregătiți-vă de impact !
Acum 24 de minute
5 comentarii:
Gura pacatosului...
http://en.wikipedia.org/wiki/Moratorium_%28law%29
Despre pesti zici? Asta e posibil :-)
Dane salut :)
Dragule nu stiu ce scrie unde. Iti spun eu ca este vorba de suspendarea unei activitati (de orice gen) pentru o perioada impusa de lege sau de o intelegere amibila.
Si suspendarea activitatilor militare in caz beligeranta (exemplu perioada Craciunului din 1918 in primul Razboi Mondial) s-a numit Moratorium Cristus!
Saut. In limba romana, oficial, inseamna ce spune Dex. Ca aveti dreptate stiu, dar asta e o lipsa de seriozitate in folosirea termenilor, boala generalizata de care chiar eu sufar. Asa ca nu exista nicio problema si nicio scuza, mai ales in cazul personajului in cauza.
Trimiteți un comentariu