marți, 23 noiembrie 2010

Coreea de Nord. De ce acum?

Avem "războiul valutelor", inflaţia din China, metrul pătrat construit la Beijing a ajuns şi la 17000 de dolari, balamucul financiar din Irlanda, ameninţările lui Roubini. Colac peste pupăză, nu ştiu de unde vine expresia dar e genială, Coreea de Nord atacă Coreea de Sud sub pretextul exerciţiilor militare pe care le desfăşoară cea din urmă. Vinovaţii sunt ca de obicei cei din Sud în viziunea Nordului şi cei din Nord în viziunea Sudului. Este foarte probabil ca Nordul să fi tras primul.

Săptămâna trecută Coreea de Nord s-a lăudat, pur şi simplu, cu facilităţi moderne de îmbogăţire a uraniului de care nimeni nu ştia. În acelaşi timp are loc în Nord un proces de transfer de putere, dinastic, dar care are oponenţi în rândul generalilor. Plus faptul că ONU a descoperit metodele prin care cei din Nord exportă ilegal arme.

Care sunt scopurile atacului? Întărirea unităţii naţionale în jurul noului lider Kim Jong Un. Şantajarea Statelor Unite şi a Sudului pentru revenirea la masa tratativelor şi, eventual, ridicarea sancţiunilor economice impuse după cel de-al doilea test nuclear Nord Coreean. Descoperirea facilităţilor ultramoderne din Coreea de Nord a condus la cererea Sudului adresată Statelor Unite de a aduce arme nucleare în peninsulă, cerere trecută cu vederea de Statele Unite.

Reacţiile internaţionale au fost prompte. Rusia a cerut oprirea focului de către ambele părţi, Statele Unite au cerut oprirea focului de către Coreea de Nord şi, bineînţeles, a "condamnat" deschiderea focului de către Nord, China a adus vorba despre menţinerea păcii.

Bursele asiatice au cam căzut, dolarul s-a întărit, aurul a avut şi el un salt dar a revenit la normal. Situaţia, deşi tensionată, nu a condus la mişcări economice majore. Dacă evenimentul se rezumă la ce a fost este doar încă o provocare dintr-un lung şir. Nu începe al treilea război mondial, baba bulgăroaică ratează evenimentul.

Dacă însă Coreea de Nord continuă, puţin probabil, avem toate şansele unor mişcări majore pe burse şi atât, China nu se află în poziţia de a apăra un guvern iresponsabil pentru că nu are niciun interes. E mult prea devreme pentru a provoca militar Statele Unite.

Coreea de Nord şi-a jucat cartea, urmează Statele Unite şi Coreea de Sud. Un rezumat din:

Los Angeles Times,
Wall Street Journal,
Fox News,
Time CNN,
Financial Times,
Asia Times,
Bloomberg,
Business Insider,
BBC.
Şi cel mai interesant The Cavalier Daily.
Oricum, este încă un motiv de haos pe care nu-şi puteau nord-coreenii permite să-l rateze.

18 comentarii:

explorish spunea...

"e prea devreme pentru a provoca militar statele unite". un gand care da fiori reci pe sira spinarii.

Dan Selaru spunea...

S-ar putea sa murim noi si sa nu apara momentul, dar o sa vina.

alex@formidabilii.org spunea...

Frictiuni intre China si SUA.

Sunt prea mari ca sa se ia la tranta direct asa ca isi trimit "aghiotantii" intr-un sumo demonstrativ "in Huntington style".

Dan Selaru spunea...

Cam asa ceva, dar aia din Nord au propria lor agenda aiuristica, cred ca daca se dau mari conving revenirea la tratative, sa vedem. Obama e cam strans cu usa.

alex@formidabilii.org spunea...

E un conflict tipic de "buffer zone".

Cel mai mare pericol e implicarea directa a marilor puteri. Huntington a explicat destul de bine cum are loc escaladarea acestor conflicte si cum are loc rezolvarea lor (prin negocieri separate ale marilor puteri). Deci se va ajunge tot la China vs USA si va intra la pachet cu celelalte discutii (despre devalorizarea yuanului, despre relatiile comerciale samd). Nu stiu daca USA e intr-o pozitie slaba, nu am toate datele.

Strict "la rece" urmatoarea mutare ar fi sa auzim cate ceva si despre Taiwan.

E pacat totusi ca trebuie sa moara oameni pt asta :(

Dan Selaru spunea...

E haos inca, bine ca s-au oprit, se pare. Aia din Nord incearca sa-si rezolve problemele interne pe spatele situatiei externe. Tipic. Ca mor oameni nevinovati e pacat, dar razboiul e doar suspendat de aproape 60 de ani. Si nici nu se prea vad semne de pace.

Pongo spunea...

...Sau de foame, neicushorule, de foame.

Pongo spunea...

"Coreea de Nord a semnat marti, la cateva ore dupa ce artileria sa a atacat o baza militara a tarii vecine, un tratat economic si comercial cu singurul sau aliat major, China, anunta Reuters, care citeaza o informatie publicata de agentia chineza de stat Xinhua." - Hotnews
Gata. Vine papa s-au linistit amaratzii aia.

Dan Selaru spunea...

Gata, pacat de oameni.

Mr. X spunea...

Dacă am înțeles eu bine, textul ăsta are pretenția unei explicații. Din păcate, simulează doar o explicație și o suplinește fie prin aluzii, fie prin predicții neargumentate, fie cu descrieri și glumițe nesărate de tipul ăleia cu bulgăroaica. Deci, de ce acum? Sau mai bine hăhăim?

Dan Selaru spunea...

Întărirea unităţii naţionale în jurul noului lider Kim Jong Un. Şantajarea Statelor Unite şi a Sudului pentru revenirea la masa tratativelor şi, eventual, ridicarea sancţiunilor economice impuse după cel de-al doilea test nuclear Nord Coreean. Descoperirea facilităţilor ultramoderne din Coreea de Nord a condus la cererea Sudului adresată Statelor Unite de a aduce arme nucleare în peninsulă, cerere trecută cu vederea de Statele Unite.

Felix Tudoriu spunea...

Nu e nici macar un rezumat competent.

Comentatorii care se pricep (in general sunt chinezi) leaga evenimentele de miscarile de succesiune crae nu este foarte clara. Kin Jong Un este un individ scolit in Elvetia care a preluat sefia unui comitet militar foarte important in structura de putere din Nord (modelul chinez unde comitetul revolutionar militar este pepiniera viitorilor presedinti ai Chinei), si care il recomanda ca posibil succesor la sefia tarii. Totusi el este un strain fata de clanurile de la putere. Pozitia sa este concurata de o matusa (deh, puterea se transmite doar in familie) care are o gramada de functii extrem de importante prin care controleaza nomenclatura de partid. matusa se pare ca e mai bine vazuta de structura de Partid,Kim Jong Un fiind vazut ca prea occidental educat si un pericol pentru pozitia nomenclaturii.Nervozitatea Nordistilor este explicata prin posibila dorinta de a ralia mai puternic cadrele in jurul structurii militare si a sefului ei, subminind pozitia concurentei.

Dan Selaru spunea...

Stratfor o da pe nemultumirile din armata. E atat de plina de secretomanie tara aia ca de fapt toti isi dau cu parerea.

Flavian spunea...

Avem "războiul valutelor", inflaţia din China, balamucul financiar din Irlanda, ameninţările lui Roubini. Colac peste pupăză, Coreea de Nord atacă Coreea de Sud...

Ampresia tot mai clara ca robotzeii avusera dreptate... ;)

Mr. X spunea...

Mda, da, din păcate, nu avem decît să ne dăm cu părerea, în lipsa unor informații credibile despre băieții ăia din nord.
Cred că întrebarea de ce acum pune accentul prea tare pe așteptările Occidentului, iar răspunsurile sînt prea ancorate în conjuctural ca să surprindă realele cauze ale comportamentului nord-coreean. Adică, strîngere a rîndurilor în jurul lui Kim Jong Il sau demonstrație de forță adresată juniorului? Sau poate băiețelul recent numit general a dorit să demonstreze că are sînge în instalație etc. etc.
Mie mi se pare că ăia au atît de puțin de pierdut și atît de mult de cîștigat din fiecare act violent, încît mă întreb de ce nu o fac mai des decît o fac de fapt.

Dan Selaru spunea...

O fac csm o data pe an, acum i-au convins pe chinezi sa le dea de mancare.

Dan Postoveanu spunea...

:)
În trecut, pupăză se mai numea o mică prajitură din categoria colacilor (în sudul Moldovei, posibil și în alte regiuni), mucenicilor (sfinților) ce era facută într-o formă ce amintea de conturul unei pupeze. Se împărțeau atunci când se dădea de pomană; de aici provine expresia "colac peste pupăză", expimând ceva ce nu mai e necesar, un surplus, un exces.
sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pup%C4%83z%C4%83

Eugen Popp spunea...

Razboiul din Corea ar putea fi singura forma de raspuns pe care o mai poate da America la expansiunea economica a Chinei, mai multe am scris aici. Deasemenea un conflict chiar si moderat ar putea fi folosit ca o perdea de fum de la adevaratul razboi economic purtat intre SUA, UE si China.