"L' humour est la politesse du désespoir." Pierre Desproges
vineri, 5 noiembrie 2010
Un om pe nişte scări
Când moartea nu poate opri propaganda înseamnă că suntem bolnavi. Un om mort e un om mort, o cantitate de substanţă care se transformă în îngrăşământ, nimic mai mult. Toţi suntem oameni pe nişte scări. Doar că scările unora nu există. Ei sunt goi şi cu bani în mână înjurând la ordin normalitatea. Care ne spune că "Despre morţi numai de bine!", restul e demagogie.
Nu i-am fost niciodată fan dar nici nu l-am judecat ca fiind un om comun, era ieşit din rând. Iar cei din rând, ca mine, pot doar să-şi ridice pălăria în faţa poetului, sau versificatorului câteodată, sau să-l judece ideologic. Cel care-l judecă ideologic arată cât de mic este.
Când te vinzi pe puţin eşti penibil, Adrian Păunescu s-a vândut pe mult mai mult decât scribălăii de azi.
Pe cât de hulit, pe atât adorat, plătit regeşte să întreţină „Flacăra” speranţei preţ de aproape două generaţii într-o Românie comunistă, Păunescu a fost printre puţinii - dacă nu singurul scriitor contemporan- care nu şi-a trădat idealurile după ce toţi ceilalţi proletcultişti s-au lepădat de Ceauşescu. Ca să scutim epigonii şi criticii literari de iminentele recursuri la morală post scriptum şi post mortem, amintim că, încă în vână, dar măcinat pesemne de-o repetabilă povară, Maestrul a avut puterea să-şi execute singur epitaful, decretând:
"Nu mai sunt deloc parale, casierii, trişti, Astăzi dau autografe, nu bani la artişti. S-au născut prea mulţi pragmatici ...." Cantecul lui Charlie Chaplin
PS: sa judeci ideologic sentimentele unor vii pentru un mort "recent" nu te face mic sau mare ci doar "hingher ideologic" (cum zicea azi un simbrias crezand ca sintagma lui vorbeste doar despre ceilalti)
4 comentarii:
Pe cât de hulit, pe atât adorat, plătit regeşte să întreţină „Flacăra” speranţei preţ de aproape două generaţii într-o Românie comunistă, Păunescu a fost printre puţinii - dacă nu singurul scriitor contemporan- care nu şi-a trădat idealurile după ce toţi ceilalţi proletcultişti s-au lepădat de Ceauşescu. Ca să scutim epigonii şi criticii literari de iminentele recursuri la morală post scriptum şi post mortem, amintim că, încă în vână, dar măcinat pesemne de-o repetabilă povară, Maestrul a avut puterea să-şi execute singur epitaful, decretând:
http://sirimie.blogspot.com/2010/11/oameni-buni-adrian-paunescu.html
Intrebarea e daca cineva a reusit cu adevarat sa-l cumpere :)
Un talent imens.
Aia cu acelasi talent ar trebui sa dea cu piatra primii...
"Nu mai sunt deloc parale, casierii, trişti,
Astăzi dau autografe, nu bani la artişti.
S-au născut prea mulţi pragmatici ...."
Cantecul lui Charlie Chaplin
PS: sa judeci ideologic sentimentele unor vii pentru un mort "recent" nu te face mic sau mare ci doar "hingher ideologic" (cum zicea azi un simbrias crezand ca sintagma lui vorbeste doar despre ceilalti)
Trimiteți un comentariu