De final

Am plecat în 1989 plini de speranţe, fără datorii, cu o balanţă comercială excedentară. Părea că avem un viitor.

După 21 de ani suntem datori vânduţi, am pierdut peste trei milioane de cetăţeni, capitalul românesc este nesemnificativ în comparaţie cu cel Occidental.

Pe scurt, ne-am vândut ţara. Şi ne-am vândut şi cetăţenii.

Avem avantajele că suntem în UE şi în NATO, avantaje temporare. În contextul actual devin din ce în ce mai iluzorii. Oricând există posibilitatea plecării investiţiilor străine. Care deja pleacă şi s-au subţiat semnificativ.

Se vorbeşte despre exporturi, făcute de firme cu capital străin. Cu repatrierea profiturilor prin paradisuri fiscale.

Se vorbeşte despre consum ca motor al creşterii, cu creşterea deficitului comercial. Pentru că majoritatea consumului este din import.

Vorbim despre investiţiile Statului. Toţi banii investiţi de Stat sunt din buzunarul altora. Există investiţii necesare, mai ales autostrăzi. Dar bisericile, patinoarele, sălile de sport făcute cu bani de la Bugetul central sunt aberaţii.

Iar autostrăzi nu suntem în stare să facem. Motivele le ştim sau bănuim toţi. Pentru cei 17 kilometri ai centurii Sibiului s-a lucrat timp de 7 ani. Din vremea lui Năstase.

Singura lege care a avut efecte economice pozitive în cei 21 de ani a fost cea care a favorizat IT-ul, şi aia de pe vremea lui Năstase. Este singurul domeniu care a excelat, în limitele posibilităţilor, în România.

Ce vrem de la viitor? Nu cred că putem răspunde foarte clar. Dar un lucru este absolut sigur, fără cetăţeni educaţi şi sănătoşi nu vom reuşi niciodată. O ţară nu poate fi bogată fără clasă de mijloc. Toate limuzinele de lux de pe stradă nu înseamnă bogăţie. Majoritatea sunt făcute în urma contractelor cu Statul.

Ne îndreptăm spre imaginea statelor Americii de Sud din anii 70-80. O majoritate săracă sau foarte săracă şi o "elită" foarte bogată.

Se vorbeşte despre muncă şi despre productivitate. Că în România în condiţii similare se obţin rezultate similare prin muncă se vede din rezultatele multinaţionalelor. Lipsa de productivitate vine din lipsa capitalului, cum să compari agricultura de subzistenţă cu agricultura industrială?

Ne lăudăm cu şomajul scăzut, e scăzut pentru că au plecat atâţia din ţară şi pentru că se lucrează la negru.

Am intrat în afacerea asta, capitalism, fără capital şi fără ştiinţă de carte. Începând cu Ion Iliescu şi terminând cu Emil Boc nu ne-a condus nicio minte luminată, am avut grijă să nu alegem niciun om care ştia pe ce lume suntem.

Mă gândesc, după 20 de ani şi jumătate, ce s-ar fi întâmplat dacă-l alegeam pe Ion Raţiu în 90? Ca să nu spunem că nu am avut nicio şansă. A fost singura. Am ratat-o!



Mă alătur domnului Ştefan Vlaston. Ce înseamnă modernizarea României? Ce se întâmplă acum e necesar, cum se întâmplă e haotic. Criza acum începe. Şi nu e una economică, e morală, e o criză a valorilor. A lipsei de speranţă.



La mulţi ani!

Indexul democraţiei

Economist Intelligence Unit, din doi în doi ani, ne prezintă raportul asupra Indexului Democraţiei.

Din 2008 până în 2010 am regresat 6 locuri, de la poziţia 50 în 2008 la poziţia 56 anul acesta. Trendul scăderii democraţiei este general. Acesta este corelat cu libertatea economică.

Cel mai rău stăm la cultura politică. Lipsa dialogului şi împărţirea în tabere ireconciliabile au efecte. Din Europa doar Ucraina şi Bosnia au căzut mai mult ca noi, 12, respectiv 8 locuri.

Suntem ultimii din UE. Poate că aşa înţelegem mai bine de ce suntem priviţi aşa cum suntem.

Speranţa e un lucru bun

Sărbători fericite! Şi speranţă!

Ce ne aşteaptă

Anul viitor o să fie mult mai greu decât 2010. Aşa cum oricărui român cu scaun la cap îi e clar că nici actuala Putere, nici actuala Opoziţie nu au nicio idee despre ce se petrece economic, nu au nicio soluţie reală şi nici măcar nu înţeleg că ne apropiem de dezastru, tot aşa încrederea în clasa politică de aici sau aiurea o să se prăbuşească.

Anul viitor o să fie anul prăbuşirilor economice răsunătoare. O să se prăbuşească State sau bănci sau o combinaţie a acestora. Şi o să tragă după ele firme şi cetăţeni. Războiul monetar o să continue asezonat cu bariere economice şi protecţionism. Ce a făcut Franţa şi Germania cu noi e doar un mic amănunt în acest context.

Anul viitor factura crizei o să fie plătită de contribuabili, noi tăieri de venituri, alte taxe şi impozite. Odiseea Ordonanţei 50 este semnificativă, totul o să rămână în spatele populaţiei.

E evident că ritmul violenţei o să crească. În contextul slăbirii Statului numărul infracţiunilor o să crească exponenţial. Răspunsul o să fie o limitare a drepturilor cetăţeneşti. Să nu uităm că pentru tăierea salariilor s-a folosit starea de urgenţă.

Merită ilustrat cu un film finlandez. E absolut genial.



Şi terminăm, via Turambar, cu o mică urare de sezon, o carpetă în versuri.

Pe pereţi, în veselie,
Mare mare bucurie:
Cerbul şi cu căprioara
Se uneşte-n astă seară.

Căprioara, mai sfioasă,
Lasă geana cât mai joasă.
Cerbul, însă, mai semeţ,
Cheamă în plus şi-un mistreţ.

Lângă ei, ca un sperjur,
Moşul nostru, Moş Crăciun
Ne aduce ce-i mai bun:
Funia şi un săpun.

Vă pupă moşul. :-)

Titulescu despre Schengen

"Dacă vreţi o politică externă bună, daţi-mi o politică internă bună!" - Nicolae Titulescu

Să luptăm cu inflaţia

SĂ zicem că Guvernatorul Isărescu are de "sterilizat" un miliard de RON. O uncie de argint costă puţin peste 95 de RON. Să zicem că BNR vinde uncia la 105 RON. Asta înseamnă intrarea pe piaţă a puţin peste 9,5 milioane de uncii de argint.

Acestea nu ar fi monede ci un mod de stocare a valorii. Nu ar genera inflaţie pentru că legea lui Gresham ar intra imediat în funcţiune şi investitorii ar economisi respectiva cantitate de argint.

Stocarea argintului ar conduce la o austeritate voluntară. Asta nu ar presupune creşterea dobânzii de referinţă cum este în cazul banilor de hârtie când se încearcă forţarea economisirii. Ar exista doar reducerea masei monetare şi, de aici, scăderea inflaţiei fără creşterea dobânzilor. Plus nişte bani pentru BNR.

"Monedele" emise nu ar trebui să aibă nicio valoare nominală, doar greutatea şi sigla BNR. În funcţie de evoluţia preţului pe piaţa internaţională şi de necesităţi BNR ar putea avea o politică de răscumpărare a argintului.

Accesul la respectivul argint nu trebuie să fie fizic, dacă eu vreau pot să mi-l iau acasă dar o bancă sau fond de investiţii o să aibă nevoie doar de o hârtie. Totul este ca întreaga cantitate să fie garantată de BNR.

Toată povestea mea e una cu zâne, presupune imaginaţie şi ieşirea din canoane.

PS E vorba de argint pentru că este accesibil şi populaţiei. Hai să mă dau bine pe lângă francezi. :-)

Vremea răzbunării

Până la Războaiele Opiului China era o economie închisă. Exista un singur port, Canton, deschis pentru comerţul cu ţările din Occident. Mărfurile chinezeşti, ceai, porţelan şi mătase, erau vândute contra argintului, singura formă de plată acceptată de chinezi.

Dar Imperiul Britanic a găsit o breşă în închistarea Chinei, consumul de opiu. Între 1816 şi 1836 exporturile de opiu din India, colonie britanică, spre China au crescut de nouă ori.

Astfel, direcţia banilor s-a schimbat. China a interzis consumul şi importurile de opiu. Imperiul Britanic a declarat război, armata chineză prost echipată şi drogată, la propriu, a pierdut ruşinos şi China a fost nevoită să deschidă alte cinci porturi, a cedat Hong Kong şi a permis importurile de orice fel. China a devenit producătoare de opiu (după cel de-al doilea război din 1856-1860) şi şi-a pierdut mult din suveranitate.

În faţa mărfurilor ieftine din import producţia chineză s-a prăbuşit, a generat şomaj, prăbuşirea monedei şi introducerea banilor de hărtie. Intelectualii chinezi au ajuns la concluzia că trebuie să înveţe de la Occident ca să-l poată învingă. Atunci, dependenţa populaţiei pentru opiu a dus China la dezastru.

Ne mutăm 150 de ani mai târziu. Schimbăm China cu Statele Unite şi dorinţa chineză pentru opiu cu consumerismul american. Imperiul Britanic îl schimbăm tot cu China. Aceasta din urmă nu cucereşte ci cumpără facilităţi portuare în Long Beach - SUA, Vancouver - Canada, porturi din Mexic şi Brazilia, Pireu - Grecia.

China cumpără datoriile statelor UE pentru a intra agresiv şi pe aceste pieţe, aur, petrol din Golf, terenuri agricole în Africa. În acelaşi timp începe să excludă dolarul din relaţiile sale comerciale, până acum are parteneriate cu Brazilia, Turcia, Malaezia şi Rusia. Yuan-ul îşi crează propria sferă economică. Ce face China acum, pe larg, aici.

A venit vremea răzbunării.



PS N-am găsit un chinez să ilustreze muzical. :-)

Ştirea zilei

"Anul acesta s-au transferat spitalele la administraţiile locale. Anul viitor se începe procesul de închidere a spitalelor neperformante, care nu pot asigura asistenţă medicală corespunzătoare. Odată cu acest proces, cadrele medicale, medicii merg în spitalele care rămân deschise, pentru că este un deficit de medici, de asistente medicale",

"Iată discuţia de la coaliţie şi cu MApN-ul. SMURD şi Ministerul de Interne au deja acum o capacitate destul de mare. Se vor mai achiziţiona elicoptere care vor fi utilizate pentru acest scop din Facilitatea Schengen. Ne-au mai rămas nişte bani la dispoziţie".

"Şi de asemenea, Armata dispune de elicoptere pe care le va transforma în elicoptere sanitare, în aşa fel încât să nu stea numai gata de război, ci să facă şi un lucru util pe timp de pace, ceea ce duce şi la antrenarea piloţilor şi la utilizarea unui parc de elicoptere suficient pentru a înlesni intervenţia rapidă legată de bolnavi. Deci armata îşi va dezvolta propriul ei SMURD" -

Mediafax citându-l pe Preşedintele Traian Băsescu

Follow the money

Nu judec oportunitatea ajutorului pentru mame. Dar guvern după guvern a tot schimbat legea, a introdus procente, a impus sume minime, plafoane maxime. A tăiat plafoanele maxime dar nu sumele minime. A schimbat perioadele de acordare.

Acum Guvernul, după ce a emis nenumărate variante, a pus la cale o nouă aberaţie. Cea cu cele două variante, cea de azi. Mâine e posibil să nu mai fie valabilă.

Pentru mamele cu indemnizaţii mai mari e total nedreaptă. Pentru că ele sunt puse să aleagă între 40.800 (3400 x 12) de lei într-un an şi 28.800 (1200 x 24) de lei distribuiţi în 2 ani, asta pentru cele cu indemnizaţie maximă. Ba, mai mult, cuantumul indemnizaţiei creşte anul acesta de la 72,25 la 75 de procente din salariul iniţial.

Cu cât scade însă indemnizaţia cu atât eşti mai avantajat de cea de-a doua variantă. Cele cu suma minimă stau evident 2 ani. Partidul "de dreapta" ia de la bogaţi şi dă la săraci.

Iar tot circul acesta este pentru 100 de milioane RON. Cât costă creşele care se doreşte a fi construite? Sunt 172 de oraşe peste 5000 de locuitori. Deci sunt necesare cam 3-400 de creşe. Făcute repede, deci prost şi scump şi cu posibilele surse de corupţie.

Metoda e simplă. Se generează o falsă problemă care să afecteze cât mai puţini oameni, ca să păstrezi voturi, adică tai la puţini şi dai la mulţi, se găseşte o soluţie generatoare de corupţie, se aplică. Follow the money.

Guvernul actual nu rezolvă o problemă, caută o oportunitate.

PS Nu se generează niciun loc de muncă prin măsura asta. Aici sunt şi alte socoteli. Doamna Vass ne spune că există un program de construcţie de 800 de creşe şi grădiniţe. Din care 200 în 2011.

Ce lipseşte din mesajul lui Dan Popa

Dan Popa a interceptat doar textul mesajului. Eu am interceptat ilustraţia muzicală.

Măsurile economice ale Guvernului (merge, aveţi puţintică răbdare).


Rezultatul măsurilor.


Şi finalul grandios.

Măsura valorii

Faţă de ce măsurăm valoarea lucrurilor? O sticlă de apă în deşert are un alt preţ decât în mod obişnuit. O măsurăm în bani? În 1999 puteai cumpăra un apartament sub 10 mii de dolari, a ajuns la peste 100 de mii, a căzut pe la 70 de mii. Care e valoarea apartamentului? Cât costă dezvăluirile WikiLeaks?

Ce înseamnă 10 lei azi? O sticlă de vin. Sau un creion mecanic. Sau un ziar cu un DVD. Banii sunt cheltuiţi prin comparaţie şi din nevoie.

Când nu înţelegem suma de bani avem o problemă. De aia câştigătorii la Loto pierd banii, nu înţeleg cât au câştigat. Nu sunt înţelese cifrele. Ordinele de mărime. Nu e acelaşi lucru să faci managementul unui miliard cum faci unui milion sau unei sute. Mă distrează oamenii care cred că pot să sară cu un ordin de mărime, în orice domeniu, nu numai în cel financiar, fără consecinţe majore, se vor confrunta cu probleme noi de care nu au habar. Unii o să facă faţă, alţii nu.

Există totuşi o măsură. Valoarea unui lucru, exprimată în ceva, de-a lungul timpului. Funcţionează pe perioade scurte de timp.

Valoarea argintului exprimată în dolari şi euro. Sau invers, valoarea dolarului şi euro exprimate în argint. În funcţie de ce consideră fiecare "bani".





Valoarea aurului exprimată în dolari şi euro. Sau invers.





Valoarea aurului exprimată în argint.



Valoarea aurului exprimată în dolari ajustată cu inflaţia.



Pozele sunt de pe Gold Price.

Se mai pot închipui tot felul de indicatori, Dow Jones exprimat în uncii de aur, barilul de petrol exprimat în aur sau dolari.

Cei mai comuni indicatori sunt preţurile, care în general cresc din cauza inflaţiei, consumul gospodăriei medii, veniturile unei familii, PIB-ul.

Totul e relativ. Pe la sfărşitul secolului XIX salariul, exprimat în grame de argint, pe zi la Londra, al unui lucrător specializat era de peste 100 de grame. Explorations in Economic History 38, 411–447 (2001)

Dacă socotim că azi, în România, avem un salariu mediu de 1800 de lei şi că preţul gramului de argint este cam 3 lei avem un salariu zilnic pentru 20 de zile lucrate de 30 de grame de argint pe zi. Trăim de trei ori mai rău ca un tâmplar de la Londra din 1890? Aş zice că nu.

Preţul real este cel prin care împărţim preţul obiectului sau serviciului respectiv la preţul "coşului zilnic".

Valoarea unui obiect sau serviciu este raportul între preţul acestuia şi veniturile familiei medii.

A măsura valoarea unui lucru este mult mai complicat decât pare, câteodată e imposibil. A măsura valoarea unei investiţii este şi mai greu. Cât a adus investiţia de 15 milioane de lire sterline din 1860 a Imperiului Britanic în calea ferată Constanţa - Cernavodă? Cât a adus Canalul Dunăre - Marea Neagră? O investiţie de 2 miliarde de euro.

Investiţia britanicilor este undeva între 1 miliard şi 25 de miliarde de lire sterline. 1 miliard faţă de preţurile din vremea respectivă şi 25 de miliarde ca parte din PIB.

Toată povestea asta are ca scop conştientizarea ideii că nu ştim nici preţul, nici valoarea lucrurile în care investim sau pe care le cumpărăm.

Pantalonii aurii (dacă se pot numi aşa) ai lui Kylie Minogue de mai jos au făcut 10 dolari şi au fost cumpăraţi de la piaţă. Chinezul care i-a făcut habar nu avea ce valoare au când i-a făcut.



O dedicaţie miniştrilor Botiş şi Ialomiţianu.

Felia mea de Românie

Despre ce vorbim? Despre bucurie, respect, mândrie? Putem să batem câmpii ditirambic sau să neglijăm realitatea. Nu-mi doresc pentru România decât normalitate şi banalitate. O să fim normali când clasa politică o să ne spună ce se petrece şi o să fim banali când realitatea o să confirme ce ne-au spus.

Ieri m-am văzut cu tot felul de oameni, pe unii i-am văzut pentru prima oară. Oameni normali, foarte normali, Bugetari, angajaţi în mediul privat, patroni, pensionari. Nu ştiu cum se face dar ieri chiar am vorbit sau am văzut foarte mulţi oameni. Ce-am văzut eu nu reprezintă România, reprezintă felia mea de Românie. Oamenii care mă înconjoară. Fiecare avem felia noastră.

Feliei mele de Românie îi doresc să fie sănătoasă şi prosperă, aşa cum doresc fiecărui om din lumea asta. Vorbele mele nu au efect, sunt doar o figură de stil sau ceva politeţe. Dar, realmente, feliei mele de Românie eu chiar doresc prosperitate şi sănătate. Pentru că dacă ei o duc bine aşa o să o duc şi eu.

Ca să o ducem toţi mai bine avem nevoie de încredere, unii în alţii. Ce reprezintă încrederea? Păi eu să ştiu că Ileana, vecina mea, culege strugurii şi face vinul şi ţuica, tanti Doina are grijă de casă şi nea Sărdaru plăteşte la timp facturile. Că vecinii mei au grijă de casă şi ei ştiu că eu o să-mi plătesc la timp toate dările faţă de ei. Unde e Statul aici?

Fiecare dintre noi avem probleme. Dar a crede că doar de unul singur, smulgând de la ceilalţi, putem trece peste necazuri este o prostie. Deşi mulţi cred că este cea mai bună metodă, este de fapt cea mai proastă. Pe termen scurt poate că merge, pe termen lung niciodată. Iar la noi a trecut prea mult timp.

Vă urez să fiţi fericiţi, unii au scris în Constituţie dreptul de a căuta fericirea. Şi urez tuturor să aibă o felie de Românie cât mai mare. Vă urez sănătate. Iar României să nu mai fie o sumă de felii.

La mulţi ani!