Energia nucleară este precum zborul cu avionul. Numărul morţilor datorat energiei nucleare este infinit mai mic decât al celorlalte surse convenţionale de energie dar când se întâmplă ceva e o ştire.
Nimeni nu bagă în seamă un accident de maşină cu câţiva morţi pe un drum obscur, în afara familiilor implicate, bineînţeles. Dar o aterizare ratată fără victime e o ştire.
Aşa acum şi cu japonezii. Nişte condiţii absolut speciale, o situaţie imposibilă care a condus la situaţia actuală şi gata, au apărut toţi ecologiştii cu agenda lor iresponsabilă de a se renunţa la energia nucleară că nu e sută la sută sigură. Şi să faci focul în sobă nu e sigur că poate să-ţi ia foc coşul sau monoxidul de carbon te poate ucide.
La avioane, imediat după un accident major avioanele de tipul respectiv sunt reţinute la sol şi sunt verificate dacă au un defect structural sau a fost o situaţie specială, după remedierea situaţiei şi eventuala schimbare a sistemelor cu probleme îşi reiau zborul. Exact asta este situaţia şi pentru centralele nucleare. Sunt verificate şi apoi repornesc. Dacă sunt depăşite tehnologic sau uzate fizic se opresc.
Până acum centralele nucleare din Japonia nu au provocat nicio victimă civilă. Isteria media, agenda ecologistă şi prostia manifestă au făcut dintr-o situaţie specială, complicată şi periculoasă o adevărată psihoză mondială.
Şi să trecem la cifre. Numărul morţilor pentru un TWh produs în funcţie de sursă.
Energy Source - Death Rate (deaths per TWh)
Coal – world average 161 (26% of world energy, 50% of electricity)
Coal – China 278
Coal – USA 15
Oil - 36 (36% of world energy)
Natural Gas - 4 (21% of world energy)
Biofuel/Biomass - 12
Peat - 12
Solar (rooftop) - 0.44 (less than 0.1% of world energy)
Wind 0.15 - (less than 1% of world energy)
Hydro - 0.10 (europe death rate, 2.2% of world energy)
Hydro (world including Banqiao) - 1.4 (about 2500 TWh/yr and 171,000 Banqiao dead)
Nuclear - 0.04 (5.9% of world energy)
De aici.
Sunt incluse şi morţile din cauza poluării provocate de sursa de energie respectivă. Care e sursa de energie sigură? Ştiu că e urât să iei isteria de la gura ecologistului.
vineri, 18 martie 2011
luni, 14 martie 2011
Câteva clarificări despre situaţia din Japonia
Cine vrea să înţeleagă ce se petrece cu centralele nucleare din Japonia găseşte aici. Situaţia este oarecum disperată.
Sunt 2 centrale nucleare Fukushima I şi Fukushima II la câţiva kilometri una de alta, prima are 6 reactoare, a doua 4. La prima sunt probleme de răcire la reactoarele 1,2 şi 3. La Fukushima II sunt probleme de răcire la reactoarele 1,2 şi 4.
Detaliile tehnice sunt în articol. Să sperăm că o să se descurce. Alte detalii aici.
Live TV : Ustream
Sunt 2 centrale nucleare Fukushima I şi Fukushima II la câţiva kilometri una de alta, prima are 6 reactoare, a doua 4. La prima sunt probleme de răcire la reactoarele 1,2 şi 3. La Fukushima II sunt probleme de răcire la reactoarele 1,2 şi 4.
Detaliile tehnice sunt în articol. Să sperăm că o să se descurce. Alte detalii aici.
Live TV : Ustream
sâmbătă, 12 martie 2011
Muncă sau eficienţă economică
Nu munca ne va aduce bunăstare, ci folosirea muncii în vederea obţinerii profitului. Dacă munca ne-ar aduce bunăstare ar fi foarte simplu. Jumătate din populaţie ar săpa şanţuri iar cealaltă jumătate le-ar astupa. Am rezolva din prima toate problemele economiei româneşti, şi şomajul, şi creşterea PIB-ului, şi deficitul, totul ar fi minunat. Din păcate nu e aşa.
De ce românii care pleacă dincolo se descurcă bine iar aici mureau de foame? Pentru că aici munca nu le aduce nimic. În România munca nu valorează nimic. Este suprataxată şi nu mai rămâne aproape nimic pentru cei care o prestează. Noul Cod al Muncii o să conducă la un nou exod. Cei care nu muncesc nu o să muncească în continuare, cei care munceau o să plece şi mai abitir. Nemţii deja se plâng că nu mai găsesc personal calificat.
O să vină investitori? O să vină dacă o să aibă avantaje. O legislaţie stabilă, nu avem. Taxe mici, comparativ cu vecinii ale noastre sunt mari. Mână de lucru calificată, am avut. Stabilitate politică, o glumă.
Nu despre muncă trebuie vorbit ci despre eficienţă economică.
Productivitatea este o măsură a abilităţii de a crea bunuri şi servicii folosind o combinaţie de muncă, materii prime, capital, teren, cunoştiinţe într-o anumită perioadă de timp. Nivelul de productivitate al unei ţări în producţia de bunuri şi servicii ne arată eficienţa economică a unei ţări.
Când productivitatea creşte, în general creşte şi nivelul de bunăstare dar în vremuri de criză productivitatea creşte fără a conduce la creşterea bunăstării. Scade numărul de locuri de muncă şi afacerile devin mai eficiente. Resursele sunt alocate mai bine.
A privi creşterea productivităţii doar prin creşterea numărului de ore muncă este o viziune economică de dinaintea Revoluţiei Industriale. Folosirea tehnologiei moderne, deci capitalul, poate să conducă la creşterea productivităţii într-un mod exploziv.
La aceşti doi factori, capitalul şi munca, se mai adaugă nivelul de inovaţie, priceperea managerială şi norocul. Zilele acestea atât de triste pentru Japonia ne arată că norocul este un factor important.
Cea mai bună măsură a productivităţii muncii este cantitatea de bunuri şi servicii produse într-o oră de muncă. Un mod de a creşte productivitatea la nivel naţional este creşterea abilităţilor profesionale ale "oamenilor muncii" prin cursuri profesionale şi educaţie continuă şi mai ales printr-un învăţământ de calitate. Şi faptul că după 1989 prăbuşirea calităţii sistemului de învăţământ a condus în prezent la lipsa specialiştilor este evidentă.
O altă problemă este existenţa capabilităţilor forţei de muncă adaptate la afacerile existente. Viitorilor disponibilizaţi din minele din Valea Jiului li se propune recalificarea ca frizeri sau cofetari. Absurd.
Atâta vreme cât nu am fost în UE managementul după ureche a funcţionat, acum când suntem pe o piaţă concurenţială "managerii" noştri şi-au dovedit lipsa de eficienţă. Laptele nostru e mai scump decât laptele lor, carnea noastră e mai scumpă decât carnea lor.
Folosirea inovaţiei, investiţiile în cercetare în economia românească sunt sublime dar lipsesc cu desăvârşire. Cele câteva firme, mai ales IT, care au folosit inteligenţa au avut succes. Mult prea puţin.
Şi ultimul factor, investiţiile. Cât capital este investit pentru fiecare oră de muncă prestată? Şi aici este vorba despre investiţiile productive nu despre construcţia de mall-uri sau investiţiile speculative. Care este investiţia în agricultură la hectar? Infimă. De asta avem terenuri pârloagă, nu pentru că Moş Vasile nu munceşte.
Lazărul lui Botiş nu o să se ridice să muncească în România. Poate în altă ţară. Cât timp o să se vorbească despre muncă şi nu despre eficienţă economică suntem pe un drum greşit. Inovaţie, management, investiţii productive, muncitori calificaţi şi muncă eficientă. Plus noroc.
De ce românii care pleacă dincolo se descurcă bine iar aici mureau de foame? Pentru că aici munca nu le aduce nimic. În România munca nu valorează nimic. Este suprataxată şi nu mai rămâne aproape nimic pentru cei care o prestează. Noul Cod al Muncii o să conducă la un nou exod. Cei care nu muncesc nu o să muncească în continuare, cei care munceau o să plece şi mai abitir. Nemţii deja se plâng că nu mai găsesc personal calificat.
O să vină investitori? O să vină dacă o să aibă avantaje. O legislaţie stabilă, nu avem. Taxe mici, comparativ cu vecinii ale noastre sunt mari. Mână de lucru calificată, am avut. Stabilitate politică, o glumă.
Nu despre muncă trebuie vorbit ci despre eficienţă economică.
Productivitatea este o măsură a abilităţii de a crea bunuri şi servicii folosind o combinaţie de muncă, materii prime, capital, teren, cunoştiinţe într-o anumită perioadă de timp. Nivelul de productivitate al unei ţări în producţia de bunuri şi servicii ne arată eficienţa economică a unei ţări.
Când productivitatea creşte, în general creşte şi nivelul de bunăstare dar în vremuri de criză productivitatea creşte fără a conduce la creşterea bunăstării. Scade numărul de locuri de muncă şi afacerile devin mai eficiente. Resursele sunt alocate mai bine.
A privi creşterea productivităţii doar prin creşterea numărului de ore muncă este o viziune economică de dinaintea Revoluţiei Industriale. Folosirea tehnologiei moderne, deci capitalul, poate să conducă la creşterea productivităţii într-un mod exploziv.
La aceşti doi factori, capitalul şi munca, se mai adaugă nivelul de inovaţie, priceperea managerială şi norocul. Zilele acestea atât de triste pentru Japonia ne arată că norocul este un factor important.
Cea mai bună măsură a productivităţii muncii este cantitatea de bunuri şi servicii produse într-o oră de muncă. Un mod de a creşte productivitatea la nivel naţional este creşterea abilităţilor profesionale ale "oamenilor muncii" prin cursuri profesionale şi educaţie continuă şi mai ales printr-un învăţământ de calitate. Şi faptul că după 1989 prăbuşirea calităţii sistemului de învăţământ a condus în prezent la lipsa specialiştilor este evidentă.
O altă problemă este existenţa capabilităţilor forţei de muncă adaptate la afacerile existente. Viitorilor disponibilizaţi din minele din Valea Jiului li se propune recalificarea ca frizeri sau cofetari. Absurd.
Atâta vreme cât nu am fost în UE managementul după ureche a funcţionat, acum când suntem pe o piaţă concurenţială "managerii" noştri şi-au dovedit lipsa de eficienţă. Laptele nostru e mai scump decât laptele lor, carnea noastră e mai scumpă decât carnea lor.
Folosirea inovaţiei, investiţiile în cercetare în economia românească sunt sublime dar lipsesc cu desăvârşire. Cele câteva firme, mai ales IT, care au folosit inteligenţa au avut succes. Mult prea puţin.
Şi ultimul factor, investiţiile. Cât capital este investit pentru fiecare oră de muncă prestată? Şi aici este vorba despre investiţiile productive nu despre construcţia de mall-uri sau investiţiile speculative. Care este investiţia în agricultură la hectar? Infimă. De asta avem terenuri pârloagă, nu pentru că Moş Vasile nu munceşte.
Lazărul lui Botiş nu o să se ridice să muncească în România. Poate în altă ţară. Cât timp o să se vorbească despre muncă şi nu despre eficienţă economică suntem pe un drum greşit. Inovaţie, management, investiţii productive, muncitori calificaţi şi muncă eficientă. Plus noroc.
joi, 3 martie 2011
Botiş, prima declaraţie reală
Sistemul de pensii din România este un sistem de tip piramidal atât timp cât sunt 10 milioane de persoane active din care doar 5,6 milioane contribuie la fondul de pensii de stat, a declarat Ioan Botiş, ministrul Muncii.
Perfect adevărat. Cei de vârsta mea, adică peste 40 de ani,dacă se aşteaptă la ceva de la Stat la pensie sunt fraieri.
Demografia a făcut din sistemul de pensii o schemă Ponzi. Ce nu e clar? Este prima dată când Guvernul spune adevărul.
În rest ne aflăm în treabă, pensionarii actuali o să aibă pensia tăiată, pensionarii viitori nu o să fie niciodată pensionari. O să muncească până mor.
Ăsta-i adevărul. Nu vă aşteptaţi la
Perfect adevărat. Cei de vârsta mea, adică peste 40 de ani,dacă se aşteaptă la ceva de la Stat la pensie sunt fraieri.
Demografia a făcut din sistemul de pensii o schemă Ponzi. Ce nu e clar? Este prima dată când Guvernul spune adevărul.
În rest ne aflăm în treabă, pensionarii actuali o să aibă pensia tăiată, pensionarii viitori nu o să fie niciodată pensionari. O să muncească până mor.
Ăsta-i adevărul. Nu vă aşteptaţi la
marți, 1 martie 2011
Peste 1430 de dolari uncia de aur
Acum, când scriu, aurul a ajuns peste 1430 de dolari uncia. În termeni nominali e cel mai mare preţ, în termeni reali, ca putere de cumpărare, mai avem până la un record. Calm. Aici e evoluţia.
Pe la jumătatea lui martie o să fie o adunare la BNR cu un vorbitor de la Harvard. Care o să ne spună despre rolul băncilor centrale. Din punctul de vedere libertarian. O contradicţie de locaţie. Că din punctul ăsta de vedere trebuie desfiinţate, băncile centrale. Am de gând să vă spun cum se termină povestea asta.
Pe la jumătatea lui martie o să fie o adunare la BNR cu un vorbitor de la Harvard. Care o să ne spună despre rolul băncilor centrale. Din punctul de vedere libertarian. O contradicţie de locaţie. Că din punctul ăsta de vedere trebuie desfiinţate, băncile centrale. Am de gând să vă spun cum se termină povestea asta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
