Şcoala, de la industrie la agricultură

Am auzit atâtea vorbe despre sistemul de învăţământ şi reformă că se pare că totul s-a spus. De fapt tot ce s-a spus sunt viziuni de secol XIX, şcoala ca o fabrică, nici copiii, nici profesorii nu sunt trataţi ca oameni, ca fiinţe, sunt trataţi ca obiecte ale reformei, un copil de 6 ani intră într-un sistem şi dacă este un rebut este aruncat din sistem după 9 clase sau după 12 iar dacă este un succes termină o facultate. În marea majoritate a cazurilor ca să ajungă un şomer cu diplomă.

La noi totul are o conotaţie financiară, unii, profesorii, sunt nişte bugetari nesimţiţi iar ceilalţi, copiii, nişte hoţi care încearcă să păcălească sistemul. Iar reforma constă în a-i pune cu botul pe labe şi pe unii şi pe alţii. Şi reforma o să aibă succes, o să facă din ei nişte nesimţiţi şi nişte hoţi. Aşa au fost trataţi şi aşa se comportă, sistemul e mai puternic.

Ce ne spune nenea ăsta de mai jos, Sir Ken Robinson, este să schimbăm modul de a gândi, să transformăm şcoala dintr-o fabrică într-un loc în care talentele şi abilităţile înnăscute ale copiilor să înflorească. Să transformăm şcoala dintr-o corvoadă într-o bucurie. Cum? Asta e altă poveste.



De la TED.