sâmbătă, 29 octombrie 2011

Complexitate şi istorie

"Institutions that fail to solve problems lose legitimacy and support, as many governments (such as that of the former Soviet Union) have learned." - Joseph Tainter

Teoria lui Tainter spune aşa: că şi în cazul complexităţii unei societăţi funcţionează legea randamentelor descrescânde (law of diminishing returns), care ne spune că până la un punct creşterea unui factor de producţie, în cazul de faţă complexitatea, conduce la creşterea producţie, după trecerea acelui punct creşterea conduce la reducerea producţiei. Mai pe scurt, ce e prea mult strică. În cazul societăţilor, complexitatea.

În primul rând complexitatea este o fenomenală consumatoare de resurse, mai ales financiare şi energetice. Când acestea lipsesc sau problemele încep să se acumuleze, din varii motive, complexitatea creşte pentru că, aşa cum bine spune Tainter, instituţiile care definesc o societate şi care nu reuşesc să rezolve problemele îşi pierd legitimitatea. Şi atunci instituţiile cresc complexitatea pentru a rezolva problemele, unele dintre ele generate chiar de complexitate. Şi se intră într-un cerc vicios.

Mulţi cred că ideea e o chestiune teoretică, e foarte practică şi ţin să le reamintesc faptul că aproape tot ce am scris în articolul anterior s-a întâmplat deja în timpul vieţii lor cu sistemul socialist (cei mai tineri să mă ierte). Şi mai trebuie amintit că "peak oil" pentru regimul socialist, de fapt pentru URSS, a fost la jumătatea anilor '80.



Imperiul Roman a fost în pragul colapsului când a ajuns împărat Diocleţian. Ce a făcut? Politic a mărit înfiorător complexitatea prin creşterea birocraţiei, a trecut sistemul spre autocraţie, a centralizat sistemul. Economic a făcut un dezastru încercând să supună piaţa forţând preţuri fixe. Şi, ca orice dictator, a găsit nişte duşmani exteriori, creştinii. Deja complexitatea era prea mare. Ruperea Imperiului în Est şi Vest a permis supravieţuirea Imperiului Bizantin.

Şi acesta, Imperiul Bizantin, a avut momentul său de cădere dar a evitat colapsul reducându-şi voluntar complexitatea. Constans II, un împărat relativ obscur a început acest proces. Merită citit articolul. Simplificarea a dat impresia bunăstării, oamenii nu au învăţat nimic şi au reluat procesul complexificării şi extinderii conducând la colapsul din 1453.

Imperiul Britanic în secolul XVIII, în goana după oţel, şi-a consumat la propriu pădurile (metropola). Moment în care a fost pus în faţa folosirii cărbunelui ca sursă de energie, de aici Revoluţia Industrială. Ştiinţa, mai curând ingineria, a salvat Imperiul, societatea s-a adaptat la noua sursă de energie crescând complexitatea, a fost începutul societăţii occidentale pe care o ştim.

Există exemple de societăţi care au ales în mod voluntar austeritatea. Lipsa unor surse alternative de energie, lipsa energiei necesare dezvoltării ştiinţifice şi controlul strict al populaţiei, dar şi un mod raţional de a gândi, au permis stabilitatea pe perioade de mii de ani. Un exemplu este insula Tikopia. Pe la 1600 au renunţat voluntar la porci pentru că din punct de vedere energetic aceştia nu erau "rentabili". Japonia şogunatului este un alt exemplu de societate stabilă timp de sute de ani.



Istoria ne-a lăsat 4 exemple de drumuri de parcurs. Plus un drum iraţional de tip Insula Paştelui în care şi-au tăiat iraţional orice şansă în aşteptarea unei salvări venite de undeva de la orizont. Totul s-a terminat într-o baie de sânge şi o mizerie de nedescris. Amatorii de astfel de soluţii nu şi-au găsit locul aici.

Complexitatea se păstrează cu energie. Suntem pe un platou al producţiei de energie per capita de peste 30 de ani, maximul a fost în 1979.



Avem soluţia cea mai plăcută, o nouă sursă de energie, soluţii miraculoase bazate pe ştiinţă. Nu cred că avem timp şi soluţii să hrănim 7 miliarde de oameni pentru multă vreme fără petrol ieftin. Ca să ai eficienţa agriculturii americane trebuie să consumi anual pentru fiecare hectar 1000 de litri de echivalent petrol (petrol şi gaze). Dependenţa de petrol e legată direct de hrană şi transport.

Avem soluţia Diocleţian - SUE, birocraţie sporită, limitarea drepturilor, devalorizare a monedei. China şi Islamul sunt deja la poartă. Nu ne prăbuşim acum, mai amânăm, dar finalul este pecetluit. O să avem parte de un dezastru economic dat de inflaţie.

Varianta bizantină este cea care ar presupune o masivă descentralizare, transmiterea responsabilităţilor la un nivel cât mai de jos. Câtă vreme Angela Merkel şi alţii ameninţă cu războiul nu cred că va fi considerată o soluţie. O descentralizare masivă presupune costuri şi pierderi sociale pe care clasa politică nu şi le permite. Plus creşterea pericolului conflictelor.

Varianta austerităţii voluntare e destul de greu de abordat atâta vreme cât sistemul îşi doreşte creştere economică. Principala problemă este că fără creştere economică nu se pot plăti datoriile. Vezi Grecia. Şi e doar începutul.

Despre informaţie ca reducere a entropiei şi creştere a eficienţei am vorbit. Este soluţia cu care am reuşit să evoluăm de trei decenii. Doar o parte a reuşit, partea Occidentală, regimul sovietic a blocat informaţia şi nu a supravieţuit peak-oil.

Se pare că mergem pe direcţia lui Diocleţian. Clasa politică nu mai poate spune că nu există nicio problemă dar ne vinde soluţia Imperiului Britanic şi nu face nicicum legătura cu energia. Reducerea drepturilor cetăţeneşti şi centralizarea ne duc spre Diocleţian chiar dacă ni se spune că sunt spre binele nostru.

Soluţia aleasă mai depinde încă de noi. Sunt unii care spun că nu. Eu cred că da, încă.

PS Cam lung. Marea Britanie iese de pe direcţia Diocleţian.

32 de comentarii:

Moromitic spunea...

Excelenta postare. Multam'!

Dan Selaru spunea...

Sa fim seriosi :-). Fara Bianca si Basescu, caini fara stapan sau moaste e fara speranta. Cu placere.

Ștefan A. spunea...

Eliminam in un mod sau altul 4 miliarde de locuitori si atunci tot devine excelent . :)
Mai eficient din punct de vedere financiar daca se decide sa eliminam pe toti care au depasit virsta de 60 de ani . Cu derogare pentru politicieni care vin "neutralizati " fizic in momentul in care depasesc virsta de 30 de ani . :)
Deci , pina la urma care este cifra optima de locuitori pentru a nu influenta echilibrele complexe a societatii , naturii ?

Ontelus Dan Gabriel spunea...

Aveti dreptate, varianta Diocletian este cea mai probabila. Varianta bizantina, astazi, cand interdependentele sunt atat de complexe, ele insele, este greu de imaginat. In plus, entuziasmul pentru solutii democratice ,,la firul ierbii" scade continuu, ireversibil. Iar varianta austeritatii generalizate ar fi, teoretic, dezirabila, dar inertiile trecutului sunt, inca, prea puternice.

Dan Selaru spunea...

@Stefan, stai linistit ca am inceput in Somalia. Care e cifra nu stiu decat baietii care stiu cifrele exacte.

@Dan nu uita datoriile care trebuiesc platite

Dan Selaru spunea...

...the Earth's carrying capacity in terms of energy resources is about 0.5 billion, relying only on firewood (and other biomass) and human and animal labor; but without the use of significant quantities of fossil fuels (i.e., coal, oil, etc.). According to Campbell, coal use currently supports an dditional 2 billion people – raising the total carrying capacity to approximately 2.5 billion, the equivalent of the estimated global population at the start of the
Green Revolution in 1950. The introduction of large-scale oil use in the early 20th Century, and
especially since the start of the Green Revolution, currently supports another 2.5 billion – raising carrying capacity to about 5 billion people. The use of natural gas roughly supports another 1.5 billion people – which brings the carrying capacity up to about 6.5 billion people. Unconventional oil, nuclear,
and renewable energy resources support an additional 0.5 billion.

Rational Idealist spunea...

Interesant... Am scris si eu ceva foarte asemanator luna trecuta: http://rational-idealist.blogspot.com/2011/09/structure-vs-entropy-and-eus-slow.html.
Totusi, argumentul cu limitarea productiei de energie nu ma convinge 100% - mai avem destul pana sa acoperim Sahara cu panouri solare si Siberia cu turbine eoliene... si vorbim inca de tehnologia actuala, nu de cea viitoare. Deci limitarea complexitatii nu cred ca e impusa neaparat de energie (da, sunt de acord, complexitatea e energofaga), cat de factori politico-societali.

Rational Idealist spunea...

Revin cu link-ul corect, scuze: http://rational-idealist.blogspot.com/2011/09/structure-vs-entropy-and-eus-slow.html

Dan Selaru spunea...

Si pe aia care pun panouri prin Sahara cu cei hranesti, cu electricitate?

Rational Idealist spunea...

Vorbim de lucruri usor diferite. Aveam impresia ca te referi la complexitate societala vs resurse totale (in primul rand energie), nu pur si simplu la numarul populatiei vs rezerve de hrana. Partea din urma are si ea raspunsuri (e.g. incalzirea globala deschide noi teritorii vaste pt agricultura, putem ajunge toti sa mancam culturi mai eficiente nutritiv etc... in plus, cresterea populatiei este deja in incetinire). Nu zic ca nu e o problema, doar ca nu mi se pare a fi neaparat principala problema (sau este principala problema in anumite locuri, dar nu la centrul sistemului).
Revin la ce am spus mai sus - nu cred ca epuizarea resurselor este principala limitare, avem probleme chiar mai urgente decat asta; dar, sigur, toate se leaga intre ele.

Pongo spunea...

Eu zic cata vreme ne este frica de razboi, nu ca Merkel amentinta cu razboiul. Descentralizarea pe modelul oraselor independente italiene ( btw nici alea nu au fost vreodata nesustenabile sau cucerite de cineva, exista vile in italia in care statul nu a calcat in viata lui de ex) duce inevitabil la beligerantza, ademeneste rechinii de la periferie. Simplificarea statului poate sa elibereze resurse, ce e drept. Numai ca nu se elimina cauza primordiala care a creiat complexitatea in ze first place.

Chiar si aberatiile anticapitaliste de gen bailout isi au originea in cauza primara.

Omul sta la baza problemelor. Sau mai bine zis "calitatea" omului. Omul vrea o masina mai rapida, mai fancy, mai nu stiu cum, o casa mai albastra, haine pentru o zi, gadgeturi mai bune ca ale prietenilor ( aici e de notat fenomenul Iphone si avalansa de "iphoane" care au urmat, produse ale complexitatii izvorate din fudulia umana- teribil Jobs asta, cum a stiut el sa faca un device bun si pentru miliardar si pentru un elev de liceu..) samd.
Dorinta de putere trecand peste orice compasiune fata de semeni a creiat monstruozitatea "bailout", omorand si bruma de ordine pe care capitalismul o putea aduce prin mecanismele intrinseci, gen faliment.

Asa incat Dane, o solutie altfel decat aducand la ganduri mai bune rasa umana nu o vad.

Anonim spunea...

Dupa cutremurul de la japonezi GErmania anunta ca vor inchide nu stiu cate centrale nucleare si ca or sa renunte la sursa asta de energie electrica intr-un viitor apropiat.
Prin prisma articolelor tale din ultima vreme cred ca a fost doar "vrajeala" pt alegatori :-D

alex@formidabilii.org spunea...

Complexitatea este si un indicator al unor nevoi in crestere. Cresterea presiunii poate fi cantitativa (cresterea populatiei) sau calitativa ("sofisticarea" nevoilor).

Voi porniti de la presupunerea ca nevoile sunt prin definitie stabile sau in crestere.

Insa daca omul revine in mod voluntar la satisfacerea nevoilor de baza (mancare+acoperis deasupra capului in principal) e destul pentru toti.

Insa aspectul psihologic e greu de controlat. Cum determini oamenii sa se multumeasca doar cu satisfacerea unor nevoi minimale, fara televizor, internet samd? Ceausescu a incercat prin forta, si a iesit ce a iesit. Birocratia, forta- nu sunt solutii.

PS: si nevoia de a rambursa credite tot o nevoie e...

Dan Selaru spunea...

:-)

Quintus Marcius spunea...

Este prea onoranta comparatia cu Diocletian pentru maruntii criptomarxisti de la Bruxelles.In analiza ta ar trebui sa tii cont de FACTORUL IDEOLOGIC care submineaza orice evolutie in Europa de pe la 1789 incoace.Sunt prea multe imperii care n-au murit de moarte buna,asa cum s-a intamplat cu gloriosul lor stramos roman.Si din pacate toate Leviatanurile pe care le-au pus in loc baietii astia subversivi(stiu,suna a teoria conspiratiei) nu prea rezista.Asa ca iti propun sa mai analizezi o cale ,cu totul si cu totul moderna,fara egal in istoria lumii,CALEA FALSELOR IMPERII.
Toate cele bune,
Q.

Gabi spunea...

This is part 1 of 7 of a keynote talk delivered to the 2010 International Conference on Sustainability: Energy, Economy, and Environment organized by Local Future nonprofit and directed by Aaron Wissner.

http://www.youtube.com/watch?v=ddmQhIiVM48&feature=related

http://europe.theoildrum.com/node/5528

http://www.sublimeoblivion.com/2009/04/09/notes-tainter/

Dan Selaru spunea...

Eu mi-am dat toate sursele. Si-l citez pe Tainter de doua ori. Asa ca nu vad care-i problema.

Gabi spunea...

Pai nu-i problema... e un link si e o completare (a tot ce e scris mai sus de dvs). Prezentarea de pe youtube a Dr. Joseph Tainter cred ca trebuie vizionata ca sa intelegem mai bine "Why Societies Collapse - and What it Means for Us"

"The collapse of complex societies of the past can inform the present on the risks of collapse. Dr. Joseph Tainter, author of the book The Collapse of Complex societies,"

Dan Selaru spunea...

Lui Tainter ii cam lipseste partea fizica a situatiei, termodinamica. Interesant este Cheng, am scris pe undeva si de el.

Ugo Bardi e interesant, e in blogroll, samd.

Gamma spunea...

Acum a mai ramas doar un singur lucru de stabilit . Timeline-ul . Personal cred ca in 5 ani problema o sa devina evidenta ( de parca nu ar fi chiar si azi daca ne uitam la relatia europa-rusia in privinta gazelor naturale si pretul petrolului in timp ). Dar sunt oameni care se trezesc doar vazand ceva cozi / rationalizare . Dupa 2020 mi-e frica sa ma uit ca apare treaba aia cu miliardele ce scad la numar .

Gabi spunea...

In showul Jerry Seinfeld e un dialog:
"You know, one of these days, something terrible is going to happen to you. It has to!" Jerry simply replies, "No, I'm going to be just fine."

In 1945 cineva spunea... si undeva pe la sfarsitul citatului este un "BUT"... nu din acela cu doi de tt :).
"Advances in science when put to practical use mean more jobs, higher wages, shorter hours, more abundant crops, more leisure for recreation, for study, for learning how to live without the deadening drudgery which has been the burden of the common man for ages past. Advances in science will also bring higher standards of living, will lead to the prevention or cure of diseases, will promote conservation of our limited national resources, and will assure means of defense against aggression. But to achieve these objectives - to secure a high level of employment, to maintain a position of world leadership - the flow of new scientific knowledge must be both continuous and substantial."

Oare cum stau lucrurile acum? Ne salveaza stiinta, optimismul sau optimismul ca stiinta ne salveaza.

Sau poate asta... (Humanity is in a period exactly like 1938-9, he explains, when "we all knew something terrible was going to happen, but didn't know what to do about it". But once the second world war was under way, "everyone got excited, they loved the things they could do, it was one long holiday ... so when I think of the impending crisis now, I think in those terms. A sense of purpose - that's what people want.")
James Lovelock

Dan Selaru spunea...

Nimeni nu-i profet, dar cifrele de obicei nu mint.

Ratiunea e pierduta, resursele si banii sunt aruncati pe cai verzi pe pereti, nu exista solutie globala, doar solutii locale.

Gabi spunea...

Asa e... "Ratiunea e pierduta, resursele si banii sunt aruncati pe cai verzi pe pereti...".

Cei din clasa politica merg pe principiul "ce poti face astazi, lasa pe maine ca se rezolva de la sine". In alta parte, altundeva, se rezolva...

Si ce e culmea, ei, clasa politica cred ca stiinta si inovatia vin de la sine, doar trebuie asteptat indeajuns, pe principiul
"Ce poţi face azi, nu lăsa pe mâine, lasă pe poimâine, poate se rezolvă de la sine."
Weird science when politics rules...cam asta e prezentul, cam asta a fost si trecutul

Deceneu spunea...

Eu nu as fi utilizat termenul de complexitate.
Cred ca viata/societatea este complexa si asistam la un fenomene de concentrare a administrarii si de simplificare/ingustare a decizilor.
Simplificarea si alocarea subiectiva a resurselor duce la scaderea randamentelor. Cand sistemul devenit prea mare in raport cu capacitatea conducatorilor sa-l guverneze nu mai poate fi condus, se produce colapsul, spre o forma stabila de administrare.
Sigur solutia ar fi descentralizarea, dar conducatorii vor sa aiba tot mai multa putere si toate actiunile lor sunt indreptate spre centralizare.
Descentralizarea se produce prin revolte sau razboaie, pentru ca nimeni nu cedeaza puterea de bunavoie.
Centralizarea deciziei sau cresterea sistemului de tipul celui UE nu-i o crestere a complexitatii este o crestere a centralizarii peste nivelul natural.
Societile s-au concentrat de la triburi la natiuni si la state federale, dar societata inca nu-i suficent de dezvoltata sa suporte o centralizare de nivel continental.
Poate o sa vina si vremurile respective.

Flavian spunea...

De hranit, e simplu. Trecem pe vegetarian si sporim eficienta de cel putin zece ori. Cate dealuri cu pasune si cat timp iti ia sa cresti animalul ala ce devine friptura de vita pe care o papi in cateva minute ?

Iar la energie, noutati calde: 1 MW E-Cat Cold Fusion Device Test Successful

Dan Selaru spunea...

@Flavian mai vorbim despre aiureala asta. Eu stiu ca ar fi frumos, din pacate nu e real. :-(

joness spunea...

Am recitit acum toate postarile tale despre subiect. Mi se pare ca neglijezi sau eviti un factor ce schimba intreaga discutie: eficienta energetica. In urma cu 50 de ani era nevoie de 40l de benzina pentru a merge 100 de km, astazi o poti face cu 3l. Complexitatea unei societati nu evolueaza liniar in functie de energia produsa sau consumata pe capita. Uiti de tehnologie.

Dan Selaru spunea...

@joness Pai tocmai aia e informatia care contribuie la scaderea entropiei, si am spus-o de la inceput.

Stiinta si dezvoltarea tehnologica este tradusa in informatie. Aceasta face sa mergem din eficienta nu din cresterea productiei per capita.

"Cum producţia de energi este constantă cam din 2006 păstrarea complexităţii societăţii s-a făcut în ultima vreme prin creşterea accesului la informaţie. Explozia mijloacelor mobile, viteza de transmitere, a făcut ca entropia să nu crească."

E din primul post pe subiectul asta.

Gabi spunea...

Un articol interesant "Science in America: Decline and fall"... ceva in genul "inteligenta ramane constanta. populatia creste…"... asa ca de ce ne miram!!! Cred ca are legatura cu o mare crestere a entropiei.

http://www.newscientist.com/article/mg21228361.500-science-in-america-decline-and-fall.html?DCMP=OTC-rss&nsref=online-news

"Judging from Congress, the answer may be no. Less than 2 per cent of its 535 members have professional backgrounds in science. In contrast, there are 222 lawyers, whom one suspects largely avoided science classes in college. Lawyers are trained to win arguments, and as any trial lawyer will tell you, that means using facts selectively for the purposes of winning, not to establish the truth. No wonder ideology and rhetoric have come to dominate policy discussion, often bearing little relationship to factual reality."

Angry Toopse spunea...

As spune ca societatile pe care le exemplifici ca societati stabile ar trebui mai degraba numite societati stagnante. Aceste societati supravietuiesc in ele insele, dar in ultima instanta, intrucit progresul tehnologic si stiintific de obicei le lipseste devin vulnerabile la factori externi suficient de puternici. Acesti factori pot fi de la factori climatici la factori biologici (boli ale populatiei sau ale biosistemului ce le asigura supravietuirea) sau factori sociali (invazii, etc).
In ultima instanta cele mai mari progrese sociale si stiintifice au provenit de la "societatile complexe", nu de la cele care au stagnat in austeritate. Chiar si din punct de vedere al evolutiei si supravietuirii urmasii "societatilor complexe" sint mult mult mai numerosi in vreme ce societatile stabile au stagnat atit dpdv social cit si dpdv numeric.

Pe de alta parte, o societate complexa este mult mai expusa riscurilor si greselilor proprii. Iar complexitatea introdusa intr-un sistem poate fi benefica daca este corect scalata la nivelul suportat de sistemul respectiv. Si nu trebuie neaparat sa apelam la istorie pentru a exemplifica acest lucru - gasim exemple in realitatea economica curenta. Din propria experienta : un agent economic mic (o firma) hotaraste ca pentru a tine pasul cu concurenta si a nu fi depasit de vremuri are nevoie sa isi inlocuiasca un proces intern facut anterior manual cu un proces automatizat oferit de un sistem tehnologic.Factorii de decizie hotarasc sa achizitioneze cel mai avansat sistem tehnologic care implementeaza functia dorita de ei. Sistemul este adus si instalat de vinzator si predat clientului.De aici incolo insa apar problemele : sistemul are costuri de operare foarte mari (costuri reflectate in mentenanta periodica necesara cit si in "know-how" de operare pe care clientul nu il are). In ultima instanta costurile sistemului sugruma clientul, care la rindul sau sfirseste ori prin colaps ori vinzind echipamentul si revenind la vechiul proces manual formindu-si simultan convingerea ca aceste sisteme tehnologice automate sint o prostie - ceea ce probabil il va determina sa stagneze intr-un proces stabil, autosuficient dar care nu-i va aduce crestere economica ci doar il va mentine pe linia de plutire. Daca clientul ar fi ales un sistem tehnologic mai simplu, saltul evolutiv ar fi putut fi obtinut si ar fi fost intr-o postura mult mai buna pentru viitor.
[ ... ]

Angry Toopse spunea...

[...]

Alt exemplu - de data asta anecdotic :) - .Itic, Strul si Bula au fiecare cite o mica bacanie in cartier. Businessul merge binisor,serviciile sint calitativ egale - toti clientii se impart in mod egal intre cei trei. Peste un timp, Strul vrea sa se dezvolte asa ca achizitioneaza spatiul de linga bacania sa, face ceva renovari, investeste putini bani in amenajari precum rafturi de prezentare mai bune, cosuri de cumparaturi, lumini bune si isi extinde afacerea intr-un minimarket de cartier.
Vinzarile lui Strul cresc - lumea prefera sa cumpere dintr-un magazin mai luminos, mai curat si unde are si 1..2 angajati care stau la dispozitia lor printre rafturi sa ii ajute. Investitia nici nu a fost prea mare si Strul are un business infloritor.Bula la rindul sau din aceleasi considerente ca si Strul vrea sa se extinda.
Lui Bula ii plac lucrurile mari, asa ca isi cumpara/inchiriaza cel mai mare spatiu comercial din zona, angajeaza o gramada de personal si echipamente si da
drumul noii afaceri. Numarul de clienti creste insa nu suficient sa compenseze pentru noile cheltuieli operationale si dupa o vreme - nereusind sa isi imbunatateasca
balanta - da faliment.Itic nu face nimic - inca are magazinul sau, inca are citiva clienti fideli dar din ce in ce mai putini . In tot acest timp Strul
a prosperat, veniturile au crescut,profiturile la fel, minimarketul sau are din ce in ce mai multi clienti "furati" atit de la Itic cit si de la Bula.
Itic a stagnat si in timp va deveni irelevant si/sau anacronic, Strul s-a gindit la viitor si s-a extins dar nu a depasit limitele suportate de sistemul sau, iar Bula
s-a gindit si el la viitor dar s-a extins mai mult decit suporta sistemul lui si a colapsat.

Morala povestii este deci NU ca "complexity is bad,mkay" ci ca aceasta complexitate trebuie echilibrata in limitele sistemului pe care il ai la dispozitie.
Partea proasta este ca aparent limitele sistemului nu pot fi depasite decit prin reformarea radicala a sistemului (ori revolutie ori implozie urmata de un
nou ciclu de dezvoltare/reconstructie a unui sistem mai eficient - evenimente in general extrem de dificile si asociate cu perioade istorice sumbre). Cu toate acestea,este un model mai bun (pe termen lung) pentru societate si umanitate decit stagnarea.

p spunea...

Angry Toopse, foarte bine punctat.La factorii enumerati de tine ce ameninta societatile in stagnare (climatici, biologici, sociali)se mai poate adauga o clasa de factori.O clasa de factori de scara spatiala si temporala mare.Si de consecinte cataclismice la nivelul generic al vietii pe Pamant.Factori de scara geologica si cosmica.Au fost nu mai putin de 5 mari extintii ale vietii pe Terra.Cea mai mare dintre extinctii in Permian, cand viata aproape a disparut cu totul pe Pamant.Acuma depinde la ce scara de timp si de spatiu proiectam judecatile.Daca toata omenirea ar atinge o asemenea stabilitate prin stagnare ca oamenii din insula aia, atunci pe termen lung viata inteligenta si poate mai mult, orice forma de viata in Univers ar fi amenintate cu extinctia.