Am auzit atâtea vorbe despre sistemul de învăţământ şi reformă că se pare că totul s-a spus. De fapt tot ce s-a spus sunt viziuni de secol XIX, şcoala ca o fabrică, nici copiii, nici profesorii nu sunt trataţi ca oameni, ca fiinţe, sunt trataţi ca obiecte ale reformei, un copil de 6 ani intră într-un sistem şi dacă este un rebut este aruncat din sistem după 9 clase sau după 12 iar dacă este un succes termină o facultate. În marea majoritate a cazurilor ca să ajungă un şomer cu diplomă.
La noi totul are o conotaţie financiară, unii, profesorii, sunt nişte bugetari nesimţiţi iar ceilalţi, copiii, nişte hoţi care încearcă să păcălească sistemul. Iar reforma constă în a-i pune cu botul pe labe şi pe unii şi pe alţii. Şi reforma o să aibă succes, o să facă din ei nişte nesimţiţi şi nişte hoţi. Aşa au fost trataţi şi aşa se comportă, sistemul e mai puternic.
Ce ne spune nenea ăsta de mai jos, Sir Ken Robinson, este să schimbăm modul de a gândi, să transformăm şcoala dintr-o fabrică într-un loc în care talentele şi abilităţile înnăscute ale copiilor să înflorească. Să transformăm şcoala dintr-o corvoadă într-o bucurie. Cum? Asta e altă poveste.
Art. 10(1) Prin derogare de la prevederile art. 6 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, cadrul juridic pentru reglementarea măsurilor în scopul asigurărilor terenurilor necesare desfăşurării lucrărilor miniere pentru exploatarea substanţelor minerale utile este cel prevăzut la art 10(2) – 10(17).
Art. 10(2) Se declară de utilitate publică lucrările miniere pentru exploatarea substanţelor minerale utile, care se execută în baza unei licenţe de exploatare.
Ce concluzii putem trage pentru noi. Că e nevoie de urbanizare pentru o creştere rapidă a economiei. Pe moment noi avem un fenomen invers în interiorul ţării, de ruralizare. Slabe speranţe de dezvoltare.
La nivelul Europei noi contribuim la urbanizare prin emigrare, deci la creşterea prosperităţii Europei ca întreg şi la sărăcirea României ca parte a Europei. Oraşe fără oameni există doar în China.
Agricultura de subzistenţă este principala problemă a României, singura rezolvare este cinica "ieşire naturală din sistem", care o să conducă la acumularea de suprafeţe mari şi la urbanizarea "de nevoie". Dar şi aici se pune o problemă, cine cumpără terenurile respective? Asta e altă poveste. Oricum, conducătorii noştri habar nu au pe ce lume sunt, ei propun întoarcerea la sat. Un soi de păşunism infantil şi demagogic.
Lipsa de resurse o să fie dominanta vremurilor ce vin. Aveţi aici o privire globală asupra societăţii. Criza economică actuală este doar avanpremiera tulburărilor ce o să vină.
E nevoie de o nouă invenţie care să ne ducă înainte, IT&C s-a plafonat.
PS Ăsta e subiect de dezbatere în campania electorală? :-)
CAŢAVENCU (cu modestie) : D-le preşedinte, vă rog, cerusem şi eu cuvântul...
TRAHANACHE: Da, (binevoitor) da, stimabile. Aveţi cuvântul. Poftiţi la tribună!...
(Mişcare în grupul lui Caţavencu)
CAŢAVENCU (ia poză, trece cu importanţă printre mulţime şi suie la tribună; îşi pune pălăria la o parte, gustă din paharul cu apă, scoate un vraf de hârtii si gazete şi le aşază pe tribună, apoi îşi trage batista şi-şi şterge cu eleganţă avocăţească fruntea. Este emoţionat, tuşeşte şi luptă ostentativ cu emoţia care pare a-l birui. — Tăcere completă. Cu glasul tremurat) : Domnilor!... Onorabili concetăţeni!... Fraţilor!... (plânsul îl îneacă) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune şi eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale... în aceste momente solemne... (de abia se mai stăpâneşte) mă gândesc... la ţărişoara mea... (plânsul l-a biruit de tot) la România... (plânge. Aplauze în grup)... la fericirea ei!... (acelaşi joc de amândouă părţile)... la progresul ei! (asemenea crescendo)... la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare)
IONESCU, POPESCU, TOŢI (foarte mişcaţi) : Bravo!
CAŢAVENCU (ştergându-se repede la ochi şi remiţându-se d-odată; cu tonul brusc, vioi şi lătrător) : Fraţilor, mi s-a făcut o imputare şi sunt mândru de aceasta!... O primesc! Mă onorez a zice că o merit!... (foarte volubil) Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultraprogresist... că sunt liber-schimbist… că voi progresul cu orice preţ. (scurt şi foarte retezat) Da, da, da, de trei ori da! (aruncă roată priviri scânteietoare în adunare. Aplauze prelungite.)
CAŢAVENCU: Da! (cu putere din ce în ce crescândă.) Voi progresul şi nimic alt decât progresul: pe calea politică... (îngraşă vorbele.)
POPESCU: Bravos!
CAŢAVENCU: Socială...
IONESCU: Bravos!
CAŢAVENCU: Economică...
POPESCU: Bravos!
CAŢAVENCU: Administrativă...
IONESCU: Bravo!
CAŢAVENCU: Şi... şi...
IONESCU, POPESCU, GRUPUL: Bravo! bravos!
TRAHANACHE (clopoţind) : Rog, nu întrerupeţi pe orator, stimabile...
CAŢAVENCU (cu tărie) : Nu mă tem de întreruperi, venerabile domnule preşedinte... (cătră adunare şi mai ales catră grup, cu tonul sigur) Puteţi, d-lor, să întrerupeţi, pentru că eu am tăria opiniunilor mele... (reintrând în tonul discursului şi îngrăşând mereu vorbele) şi... şi... finanţiară. (aplauze prelungite)... Da, suntem ultraprogresişti, da, suntem liber-schimbişti... Or... conduşi de aceste idei, am fundat aci în oraşul nostru „Aurora Economică Română", soţietate enciclopedică-cooperativă, independentă de cea din Bucureşti... pentru că noi suntem pentru descentralizare. Noi... eu... nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureştenilor, capitaliştilor, asupra noastră; căci în districtul nostru putem face şi noi ce fac dânşii în al lor...
GRUPUL (aplauze) : Bravo!
CAŢAVENCU: Soţietatea noastră are ca scop să încurajeze industria română, pentru că, daţi-mi voie să vă spui, din punctul de vedere economic, stăm rău...
GRUPUL (aplauze) : Bravo!
CAŢAVENCU: Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire. Soţietatea noastră dar, noi, ce aclamăm? Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face deloc în ţara noastră!
GRUPUL: Bravo! (aplauze entuziaste)
TRAHANACHE (clopoţind) : Stimabile... nu...
CAŢAVENCU: Lăsaţi, d-le preşedinte, să întrerupă... nu mă tem de întreruperi!... În Iaşi, de exemplu, — permiteţi-mi această digresiune, este tristă, dar adevărată! — în Iaşi n-avem nici un negustor român, nici unul!...
GRUPUL (mişcat) : A!
CAŢAVENCU: Şi cu toate aceste toţi faliţii sunt jidani! Explicaţi-vă acest fenomen, acest mister, dacă mă pot exprima astfel!
GRUPUL: Bravo! (aplauze)
CAŢAVENCU: Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi?... Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! (aprobări în grup. Cu tărie.) Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?... Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi (îngraşă vorbele.)... Numai noi să n-avem faliţii noştri!... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!...
Dacă eşti "de dreapta" nu mai prea e, dacă eşti "de stânga" mai e, câteodată prea corectă. Când ieşi din corectitudine politică şi când eşti lipsit de bun simţ? Până unde putem modifica vocabularul fără să fim ridicoli? Un om scund este un om cu handicap pe verticală, nu?
Să urmăm sfaturile prezidenţiale şi să nu provocăm panică. Aşa că începem cu un banc evreiesc.
"Un evreu trimite o telegramă cu textul:
Începeţi să vă îngrijoraţi. Stop. Amănunte mai târziu. Stop."
Vă întrebaţi de ce această strategie fiscală este atât de crâncenă, bruscă şi nu cadrează cu festivismul uzual al Guvernului? Răspunsul e în presă de câteva zile. Aici. De unde citez.
“România a avut o bună performanţă fiscală din iunie 2010 până în mai 2011. După ce au fost luate măsuri agresive de înăsprire a fiscalităţii la mijlocul lui 2010, deficitul la finele anului s-a diminuat rapid de la 8,9% din PIB în primul semestru al lui 2010 la 4,6% în mai (…) Deciziile guvernului de a reduce salariile în sectorul public şi beneficiile sociale precum şi creşterea TVA au diminuat deficitul lunar pentru un an întreg. Efectul de bază al acestor măsuri nu se mai resimte şi noi îmbunătăţiri nu pot fi imaginate fără măsuri adiţionale de înăsprire a fiscalităţii. Ne aşteptam ca aceste bune evoluţii în materie fiscală să ia sfârşit la un moment dat, dar datele negative din iunie 2011 ne arată totuşi că aceasta s-a întâmplat mai repede. Datele ne indică un deficit anualizat de 5,1% din PIB cu mult peste ţinta de 4,4% stabilită pentru finele anului 2011.” - o spune Daniel Hewitt - Barclays Capital, Londra
Dacă adăugăm cele 20 de miliarde RON arierate vedem că situaţia este violetă.
Mai adăugăm faptul că, după acţiunea iresponsabilă a lui Tăriceanu de mărire a pensiilor, pensia minimă dată de Boc la începutul lui 2009, marea "recalculare" a pensiilor militarilor din 2010, recalculare care a crescut pensiile de fapt şi le-a mutat din bugetul de Stat la bugetul de pensii, toate aceste trei acţiuni au îngropat definitiv bugetul de pensii.
Să nu uităm că am luat şi 20 de miliarde de Euro împrumut şi avem în următorii ani nişte bani de dat, cam mulţi. Afacerea cu Petrom nu a ieşit din lăcomie. Fonduri europene canci.
O curbă de sacrificiu nu vine niciodată singură. Pentru că am intrat într-un cerc vicios, şi nu acum, am intrat când a fost băgat impozitul forfetar. Unde se va ajunge?
Mai avem o singură soluţie, creşterea inflaţiei şi prăbuşirea cursului. Care o să ne ducă şi mai jos. Şi ce se întâmplă are foarte puţin de a face cu restul lumii. Dar e o scuză minunată.
O să ajungem la stabilitate macroeconomică, rigor mortis, de aia umplem ţara cu borduri.
"The future's uncertain, and the end is always near"
PS Dacă nu ştiţi de ce România e subdezvoltată citiţi "România şi Europa..." de Bogdan Murgescu.
PPS Sebastian Lăzăroiu ne spune "Nu mai aruncăm banii pe comsum, îi aruncăm pe investiţii", acum e clar.
"You know, most of you have probably watched the value of your houses go down. They're down about a third on average. Well imagine how you would have felt as a citizen of Rome after the empire hit its peak under Trajan in about 100 AD. You would have watched the value of your real estate go down... and not come back for 1800 years. There were still goats grazing on 7 hills of Rome -- once the world's most expensive real estate -- when English tourists visited in the 19th century.
But those of you are a confident that the US will always be a winner won't believe me." - de aici.
(1) Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament. (2) Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al Parlamentului asupra programului si a intregii liste a Guvernului. (3) Programul si lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna. Parlamentul acorda incredere Guvernului cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.
La acest articol a făcut referire Preşedintele Traian Băsescu, cu privire la numirea unui candidat la funcţia de Prim Ministru în cazul câştigării de către USL a alegerilor, cu peste 50 de procente. (cam încâlcit dar ştie toată lumea la ce mă refer).
Să-l luăm sau nu pe Traian Băsescu în serios? Postacii şi imbecilii îl iau în serios.
Păi să citim primul paragraf, unde scrie că desemnatul trebuie să fie din partidul ăla care câştigă cu peste 50 de procente? Trebuie doar să se consulte, nu să numească din partid. Aşa că USL se poate face şi partid, nimic din Constituţie nu-l obligă pe Preşedinte să numească pe cineva din partidul respectiv.
E atât de prost scrisă Constituţia că Preşedintele poate să desemneze pe oricine doreşte, indiferent de rezultatul alegerilor, USL poate să câştige toate locurile în Parlament.
Sper că e clar. Să continuăm. Există şi consecinţe.
Ce se întâmplă dacă o alianţă, un partid sau o coaliţie căştigă alegerile şi Preşedintele nu vrea să numească un PM din gruparea respectivă. Situaţia e simplă, e suspendat Preşedintele, e propus de Preşedintele interimar un Prim Ministru care trece, poporul îl înlătură sau nu pe Preşedinte ales şi cu asta, basta.
Dacă ne închipuim că Traian Băsescu nu ştie consecinţele unui asemenea gest în condiţiile în care USL câştigă cu o majoritate absolută de fapt nu ştim noi pe ce lume suntem.
E admirabil cum Traian Băsescu face agenda, din păcate sunt şi postaci care nu au indicaţiile de comportament.
Postări
