La zi

Evenimentele par a se amplifica.

Avem de o parte o Putere speriată, mai puţin Traian Băsescu, Boc umblă nebărbierit, organizând tot felul de adunări la care nu vine nimeni. La televizor apar feluriţi ciumpalaci din rândul doi, care cum deschid gura, cum se măresc rândurile manifestanţilor, pe Canacheu l-am văzut eu. Ungurii au parte de propriile manifestaţii în ungureşte iar minorităţilor, altele..., le comunic că s-ar putea ca următoarea putere să le spună un binemeritat "Adio!", cu o ieşire definitivă din Parlament, mergi cu Puterea, dar nu până la Stalingrad, ce zici Varujan? Soarta UNPR e deja cunoscută, doar Cozmâncă şi cu Oprea cred că ajung la 3 procente pe bune.

Ce mai speră PDL? Că încă 10 luni mai stă la Putere iar după, prin manevre cât se poate de în sau la limita legii apucă 30 de procente, apoi, prin şantaj, mită şi alte procedee specifice mai apucă încă o guvernare până în 2014, după 2014, Dumnezeu cu mila. Cu cine la Guvernare? Cu UDMR, minorităţi şi toate partidele de tip Gigi Becali, Gabi Oprea, DDPP, Miron Cozma plus cu ăia pe care i-ar convinge să vină la putere, specialitatea lui Traian Băsescu, una iese din urnă, alta ajunge să guverneze.

De partea cealaltă, Opoziţia nu inspiră încredere nimănui, inclusiv celor care raţional ştiu că e greu să vezi în Ialomiţianu un salvator economic al neamului, că măsurile de până acum au fost toate de o stângă sinistră şi cu rezultate nule, că Ariton e ministrul economiei, nu o gamă de electrocasnice scrisă greşit, pe scurt, Opoziţia nu convinge.

Nu poţi să spui că ai credibilitate când strângi vreo 12000 de inşi la miting. Sunt prea puţini. 12000 e media între ce spun ei şi ce spune Jandarmeria.

Al treilea actor, Piaţa, nu mai vrea politică. Jos Băsescu, jos Boc, şi, mai departe? Poţi să fii simpatic, nu e de ajuns să fii credibil. Iar cei care au făcut Piaţa Universităţii ştiu cât de greu e să te fereşti de provocări, Piaţa actuală refuzând liderii refuză organizarea şi acceptă provocările. Noi veneam din comunism, pe ăştia îi iau securiştii ca din oală.

Aici, Puterea o scoate din pălărie pe aia cu dialogul, şi-l trimite la înaintare pe Baconschi, care i-a făcut pe cei din piaţă cum i-a venit la gură şi pe Voinescu care-i face nevrozaţi şi îi trimite la film. Eu mă întreb cum s-a rezistat atât în faţa dispreţului afişat de PDL, fiecare popor are limitele sale de toleranţă. Se organizează varii comitete şi comiţii la care se încurajează unii pe alţii.

Opoziţia e la televizor. Antonescu, ieri la miting, pe lângă o grămadă de aiureli, a spus singurul lucru care i-ar aduce credibilitate, demisia generalizată din Parlament. Dacă ar face asta ar da dovadă că ascultă de Piaţă şi că nu ţine la posturile din Parlament. Asta e mişcarea pe care ar face-o Băsescu în locul lui. Totul sau nimic. Au curaj? Nu, părerea mea!

Nicio întâlnire cu Boc, niciun miting, demisia din Parlament, fără comentarii. Şi dacă Boc organizează alegeri pe locurile rămase vacante, nu alegeri anticipate, nicio candidatură depusă. Să aibă Boc până în toamnă o Mare Adunare Naţională, în felul ăsta ar demonstra Pieţei că fără politică nu se poate. Asta e ieşirea din situaţia în care ne aflăm din partea Opoziţiei. O să o facă? Nu cred.

Care e ieşirea Puterii? Până în acest moment Traian Băsescu a fost bine sfătuit de servicii să nu facă nimic. Greşelile sunt ale Guvernului care tot găseşte motive să se afle în treabă. Ieşirea Puterii este neglijarea Pieţei şi şicanarea ei, cum Piaţa refuză organizarea, Puterea o să rămână Putere dar cu costuri electorale majore, planul scurt de salvare s-ar putea să-l îngroape pe cel lung. Până acum merge ceas.

Mai există sindicatele, acestea pot conduce la căderea Guvernului printr-o grevă generală, dacă realmente sunt sindicate, nu o adunare de profitori. Mă îndoiesc că o să facă vreo mişcare.

Plecarea lui Boc şi Băsescu nu reprezintă o catastrofă, venirea Opoziţiei nu reprezintă neapărat o binefacere, rămânerea actualei Puteri nu e o catastrofă, venirea Opoziţiei poate să fie un dezastru. Piaţa moare de la sine încet, repede cu ajutorul serviciilor.

Iar personajul mut, Traian Băsescu, nu o să vorbească, nu are ce spune. Până atunci "nu vrea să vorbeşte cu tine", dar cât ar vrea.

Abia atunci evenimentele s-ar amplifica.

PS Piaţa Universităţii nu a avut sprijin popular, actuala Piaţă are. Vechea Piaţă a avut reprezentare politică, actuala Piaţă o refuză. Nouă ne-a luat 6 ani să-l debarcăm, temporar, pe Iliescu. Traian Băsescu s-ar putea să cadă într-o lună, s-ar putea să stea, bine merci, până în 2014. Noi l-am avut pe Corneliu Coposu, cei din Piaţă nu au pe nimeni. Politica românească nu a dat în 20 de ani niciun nume de încredere. Tragic. Pe Ion Iliescu l-au părăsit în 1996 serviciile, pe Traian Băsescu încă nu. Se joacă.