Legea electorală - partea a 2a

Până acum a fost uşor, ştim câte mandate are fiecare partid la nivel de ţărişoară. BECul se ocupă de chestia cu împărţirea pe circi. Intr-o circumscripţie avem rămăşiţele de care vorbeam în episodul anterior. Adică partidul a avut, să zicem 40000 de voturi, coeficientul electoral e de 15000, i-au rămas partidului 10000 de voturi în circumscripţia aia. Se împarte asta la câte voturi a avut în toată ţara, să zicem 3 milioane, şi ce ne iese înmulţim cu câte mandate are partidu'n ţară, să zicem 100. Avem rezultatul 0.3, ce facem cu ăsta?

Păi punem la nivel de ţară totul, pentru toate partidele, la grămadă şi ordonăm descrescător şi la fel în fiecare circumscripţie. De aici e groasă.

Într-o circumscripţie, să zicem că au rămas 3 mandate, se ia numărul 3 din lista de circă şi aflăm, aşa-i zice, repartitorul de circă.

Aveam şi lista aia pe ţară, primul număr din ea, să zicem vine de la partidul X şi este la Prahova, şi avem şi repartitorul de circă la Prahova, împărţim cele 2 numere şi iese numărul de mandate ale partidului X în Prahova. Şi tot aşa pe listă la vale, dacă se termină numărul de mandate pe ţară ale partidului se merge înainte fără el, dacă iese sub 1 raportul se dă un mandat. Cam mare bulibăşeala.

Acum legea devine interesantă, cică dacă nu merge după tehnologia anterioară, unde-s mai multe voturi la partid în circă dar sub coeficientul electoral sau are el mai mulţi candidaţi a trecut clasa.

Acum, dacă nici aşa nu s-au dat toate, Hrebe, Olteanu, Berceanu şi restu' se târguiesc şi atribuie după barbotajul politic ce a mai rămas, dacă nu se înţeleg se dă cu banu'.

Io-te ca-m împărţit şi pe circumscripţii.
Episodul 3, cui le dăm.
Palpitant?