Bucurie în offside

Că Steaua merita să se califice în grupe e adevărat. Că meciul a fost încâlcit şi n-a arătat o stea prea strălucitoare e la fel de adevărat. Dacă se termina 0-0 era drept şi Steaua era la fel de calificată. Dar nu-mi vine să mă bucur când o victorie e obţinută cu ajutorul arbitrilor. Golul a fost evident din offside.

Şi e specific românesc, sau nu, că nu contează mijloacele, doar rezultatul? Cum să te bucuri că i-ai fraierit pe proşti? Pot să-l înţeleg pe Becali, la el victoria respectivă e o afacere, el face bani. Pot să înţeleg jucătorii, lor le creşte cota, preţul. Dar bucuria suporterilor deloc stânjenită de o victorie nedreaptă n-o pot înţelege.

Cum s-au simţit suporterii români când reprezentanţii boxului românesc la Olimpiadă au fost furaţi ca în codru? Eu ca dracu'! Cred că la fel s-au simţit şi jucătorii turci. Ce dacă nu se calificau, rezultatul nu e echitabil. Ce s-ar fi întâmplat dacă noi luam un gol din offside?

Sportul trebuie, măcar pentru suporteri, să nu fie văzut ca o afacere ci ca un joc. Este un joc, încrâncenările nu-şi au rostul.

Mă bucur pentru calificare, dar e o bucurie în offside.