sâmbătă, 6 septembrie 2008

Ideologiile politice

Circoteca teoretică a rolului statului e veche, de la greci, noi o s-o luăm de la sfărşitul Evului Mediu ca să nu scriem o carte. O să fie scurt şi cu exemple. Nu prea ştiu ce s-a întâmplat în afara civilizaţiei occidentale, aşa că, nu întrebaţi.

Până în sec XVIII ăia care făceau legi, regi, împăraţi, papi şi alţii asemenea, nu şi-n Elveţia, aveau o singură idee, de a ridica nivelul virtuţii individului. Toată afacerea era îndreptată spre salvarea religioasă, pe cealaltă lume, a individului, nu era cetăţean încă, iar ăsta, individul, aducea bunăstare statului şi preamărire lui Dumnezeu. Se cheamă paternalism, statul pedepseşte derbedeii şi-l doare-n bască dacă indivizii o duc bine sau rău. Aristocraţia, boierii în cazul local, erau total indiferenţi la rahatul în care boborul se scălda. Consecinţele sunt vânătorile de vrăjitoare, războaiele religioase, sclavia, belitul ştiinţei în neconcordanţă cu religia şi altele. Nu uitaţi că biserica nu era ruptă de conducerea statului, popii aveau o coadă foarte lungă. Ăştia n-au dispărut, au acum numele de neoconservatori în lumea occidentală şi bântuie inclusiv pe la Casa Albă. Plus toate statele islamice.

Şi vine primul moment dubios, Revoluţia Engleză, aia cu Oliver Cromwell şi execuţia lui Charles I din "Cei trei muşchetari". O să vedeţi, dacă citiţi, ce spirit civic aveau englezii la 1650, noi mai avem vreo 100 de ani, cel puţin, ca să-l dobândim. Aici apare primul personaj cu idei noi asupra rolului statului. John Locke, ce ne zice englezul, că rolul unei guvernări e să protejeze persoana, drepturile sale naturale şi contractele. Virtutea n-avea rol, erau recompense şi pedepse naturale, de la Dumnezeu citire, guvernul n-avea treabă cu viciile şi drăciile pe care le efectua individul cu viaţa lui. Toată povestea asta se transformă în doctrina liberalismului. Teoria asta a ţinut foarte bine la protestanţi care au inventat "etica muncii". Să fii băiat cuminte, să nu scuipi pe stradă, să nu bei, să nu te uiţi după gagici, să munceşti din greu, să faci economii, să ai firmă şi o să reuşeşti în viaţă. Şi aşa începe revoluţia industrială şi capitalismul. Mălaiul inundă Marea Britanie şi America, teoria a ţinut. În afară de văduve şi orfani restul meritau să fie săraci pentru că nu-şi dădeau silinţa.

Situaţia s-a împuţit, mai ales în Imperiul Britanic, săracii erau mai săraci şi bogaţii mai bogaţi. Ăia bogaţii scot la interval tema sclaviei ca să le ia ochii săracilor, în 1833 Marea Britanie aboleşte sclavia. Se scot la interval drepturile femeilor şi beţiveala, cele două teme sunt siameze. Statele Unite bagă drepturi femeilor şi taie accesul legal la butoi în 1919 şi 1920. Se inventează practic "societatea civilă". Cetăţenii încep să aibă grijă unii de alţii.

În tot acest timp din Franţa, ca idee, apare competiţia. Jean Jacques Rousseau scoate la interval ideea că ăia săraci nu sunt săraci din cauza viciilor lor ci din cauza unor forţe incontrolabile de aceştia. De la el şi mai ales de la Marx orice idee de virtute a devenit o prostie, nimic din societate nu te răsplăteşte dacă eşti o persoană cu frica lui Dumnezeu sau dacă respecţi regulile inventate de liberalism. Deci nu mai există săraci pentru că merită, trebuie schimbată ordinea socială, toate sunt strâmbe, trebuie să avem, noi guvern, grijă de toată lumea. Şi aşa apare socialismul. Chiar dacă e nedrept, imoral, inechitabil totul trebuie să se împartă cam egal.

Noile idei se implementează în instituţii ca sistemul de pensii, de asigurări sociale şi de asistenţă a celor defavorizaţi, în Occident. Suntem la începutul secolului trecut. Toată afacerea socialismului e purtată pe aripi noi de revoluţia bolşevică şi de marea recesiune din 1929. Caşcarabeta capitalistă părea că se clatină. Că revoluţia bolşevică a apărut într-un stat fără nicio treabă cu liberalismul e din cauză că nemţii, înfundaţi într-un război pe două fronturi, trimit în Rusia pe Lenin. Cu frenezie Lenin apasă pe acceleratorul istoriei, durându-l în cur de victime, şi inventează URSS. O altă poveste.

Ce se dezvoltă este un "stat al bunăstării", fără baza morală a liberalismului. Statul se ocupă de bunăstarea boborului, pentru toţi egal, practic se asigură un minim de venituri chiar dacă nu faci nimic. Şi poţi să şi bei banii ăia că nu te întreabă nimeni. Mişcarea nu e nouă şi, de exemplu, în Islam este implementată religios. Cel mai bine a ţinut în ţările din Scandinavia.

Criza economică din 1933 a ucis Partidul Liberal în Marea Britanie şi a dat naştere Partidului Laburist, ăsta de e acum la guvernare. La vremea aia toţi englezii laburişti se holbau cu admiraţie la URSS. Cum au venit în 45 la putere cum s-au pus pe naţionalizat şi pe măsuri de astea cu bunăstarea. Sindicatele jucau tontoroiul în capul guvernului. Au ţinut-o aşa până când madam Margaret Thatcher a dat cu ei de pământ şi a refăcut economia. În State au făcut un program de eradicare a sărăciei început în 1964, după 15 ani reuşiseră să scadă numărul săracilor cu un procent. Adică vax.

În State ideea asta a bunăstării a creat sute de ghetto-uri în care se trăieşte din ajutoarele sociale, nimeni nu munceşte, toţi se holbează mâncând la televizor. Moment în care în scenă se întorc conservatorii, ăia nervoşi de la începutul poveştii, cu reprezentanţii de frunte ai familiei Bush. Ăştia sunt cu un picior în socialism şi cu unul în paternalism, o chestie fără viitor dar cu priză la popor.

Că mişcarea socialistă s-a cam dat cu fundul de pământ a fost evident în 1989 şi 1991 când s-au desfiinţat blocul comunist şi URSS-ul. De dragul teoriei, prin toate statele vestice, a bântuit iubirea de URSS. Că URSS-ul era supraestimat economic s-a văzut.

În "statele bunăstării" o grămadă de muncă folositoare s-a transformat în muncă fără folos, birocraţia a năpădit toate cotloanele statului. Se regularizează şi legalizează de la tăierea porcului la denumirea corectă a membrilor unei minorităţi. Creşterea producţiei presupune inovaţie, creşterea productivităţii şi eliminarea jucătorilor economici neprofitabili. În UE toate aceste trei direcţii de creştere a producţiei sunt blocate de către birocraţia suverană. Universităţile au devenit locuri de îndoctrinare socialistă, vezi clasamentele Shanghai, unde şcolile americane domină şi unde doar cele două universităţi britanice mai fac faţă. Oamenilor li se inoculează ideea, de mici, că merită să aibă bunăstare indiferent ce fac, o idee foarte periculoasă.

De altfel căderea economică a "statului bunăstării" a început şi mă întreb dacă mai poate fi oprită.

18 comentarii:

Anonim spunea...

Lipseste concluzia: sistemul ideal din punct de vedere al autorului.

Dan Selaru spunea...

Eu incerc sa fiu obiectiv. In comentarii pot spune ca liberalismul.

Anonim spunea...

Care liberalism, neică? Că e mai multe! Şi dacă vorbim despre liberalismul politic american, vezi că ăla e de stânga! Mai ciungă, dar de stânga!
Dacă vorbim despre liberalismul economic, nu prea are sens, că suntem în condiţii de piaţă liberă. Există politici economice bune şi politici economice proaste. Punct! Şi ia lasă rechinii finanţelor de capul lor, fără piaţă regementată de stat, şi o să obţii "n" crize de genul subprime, care, apropo, tot cu bani publici e stinsă. Să tot fii capitalist în America!
Şi încă ceva: nu cred că e tocmai inteligent să transformi statul providenţă în statul penitenţă. Te costă mai mult. Statul providenţă e tot rezultatul unui calcul economic rece: costul păcii sociale este infinit mai mic decât nişte cafturi cu repetiţie, greve, luptă de clasă, terorism urban(Tupamaros îţi spune ceva?) şi alte delicii.

Dan Selaru spunea...

Domnule Constantin Gheorghe, apelativul neica poate ca e folosit de stanga romaneasca in loc de tovarase, eu am vrut doar sa explic, pe scurt, cam ceea ce s-a intamplat de-a lungul istoriei.

Ca nu va place pozitia mea mea fata de stanga este doar nostalgia dupa partidul unic care va bantuie. Cu respect fata de preferintele Dvs. muzicale.

Anonim spunea...

Frumos si plastic scris! Bravo! Din pacate nu pot comenta nimic, pentru ca, stii doar, suntem de acceasi parte ... :))

Anonim spunea...

Da, pareai liberal din concluzie. Numai ca aveai cateva remarci negative si la adresa liberalismului.

Dan Selaru spunea...

Nobody's perfect

Anonim spunea...

Ştii ce, neică era impersonal, dar dacă vrei şi o analiză pe text, rezultă că îţi mai trebuie ceva lecturi, şi mai ales să înţelegi ce citeşti!
Şi te bucuri prea devreme! Statul providenţă n-a murit, doar se reformează, iar liberalismul ăla pe care tot nu ai explicat ce e: practică economică, doctrină politică, ar face un gest sinucigaş dacă l-ar "eutanasia". Şi e frumos să scrii la mişto, dar trebuie să mai şi gândeşti ce scrii!
Tot omul are dreptul la o viaţă demnă. Iar protecţia socială este preţul plătit de capitalism pentru a exista şi pentru a-şi face profitul scontat. Depinde cum îl plăteşte: de bună voie, sau forţat. Comunismul a fost preţul plătit ede toţi pentru lăcomia capitalismului. Văd că unii încep să uite lecţia. Nu-i nimic: alţii încep să înveţe Internaţionala.

Dan Selaru spunea...

Nene ia vezi mata de internationala la care faci apel. Ti-am explicat decent ce rost a avut postarea asta. N-am facut reclama nimanui, am criticat toate cele. Daca nu-ti place nu te uita. Nu stiu de ce-mi pierd vremea cu unul ca tine care nu poate decat sa critice orice altceva care nu pute a comunism. Si am incheiat discutia. Poti sa scrii orice, n-am sa te tai dar n-am sa-ti raspund. Si invata versurile si-n ruseste ca o sa te intrebe Nea Nelu.

Anonim spunea...

Dan,
ca de obicei - foarte bine scris. Textul trebuie luat pentru ceea ce e, nu ca o expunere exhaustiva. Oricum, textul tau kicks ass!!!

Statul bunastarii trece prin momente dificile - e adevarat - insa nu cred ca si-a spus ultimul cuvant. Si oricum nu trebuie redus totul la modelul european. Mai exista de exemplu si Japonia, care are un sistem social extrem de complex.

Dan Selaru spunea...

Am spus si asta de la inceput. E doar o explicatie despre ce a existat si exista. Ca nu si-a sous ultimul cuvant e evident, poate o sa mai tina 100 de ani. Nu despre asta era vorba. Merci pentru aprecieri.

Anonim spunea...

Liberalismul si-a reconsiderat ideologia. Nu mai exista liberalism "pur-sange" tocmai pentru ca nu poti lasa oamenii mai putin capabili sa moara de foame.
Vulgar explicat eu vad liberalismul asa: sunt inteligenta,ma straduiesc sa castig din ce in ce mai bine, ma lupt cu alti oameni de afaceri (nu cu muncitorii incluzand taxe si impozite ca sa atrag bani la Guvern), iar din aceasta lupta competitionala ar tebui sa castige cel mai bun "administrator" , nu cel mai feroce.

Apoi, vine statu' si pune impozite pe ceea ce este, nu pe ceea ce crede el ca este pentru a acorda ajutoarele sociale celor mai putin capabili, sau bolnavi etc. etc.

Apoi este o diferenta intre socialism si comunism. Cred ca in Franta se aplica socialimul cu unele accente liberale.

La noi inca nu s/au despartit apele. Nu avem liberalism, nu avem socialism. Avem o dezorganizare cu intentie. Ca sa se poata fura.

Dan Selaru spunea...

Subscriu la toate punctele tale.

Anonim spunea...

"Comunismul a fost preţul plătit ede toţi pentru lăcomia capitalismului."

Hai ca esti amuzant. Rusia a trecut de la o tara agrara semifeudala la comunism brutal. Unde era capitalismul acolo?

Anonim spunea...

"Comunismul a fost preţul plătit de toţi pentru lăcomia capitalismului"

SOCIALÍSM s.n. 1. (În concepţia marxistă) Prima fază a orânduirii comuniste, făurită pe baza lichidării modului de producţie capitalist, întemeiată pe exercitarea puterii politice de către clasa muncitoare şi pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producţie.

Dan Selaru spunea...

E vorba aia cu Internationala.

Viq spunea...

De acord in linii mari cu ideile.

Ca asa au si fost expuse.

Bine ilustrate de vorbe. Bag sama ca Dan are in tolba o tara de comunicare.

Un aspect as nuanta totusi.

Cred ca cele doua curente antagonice se cer imperativ una pe cealalta.

Fiecare taie extremele rivalei, ajutand-o sa se perfectioneze si sa fie intr-adevar utila.

Zmeul se ridica IMPOTRIVA vantului, dar CU VANTUL.

In ceea ce ma priveste, prefer tabara ce e impotriva antiliberalismului.

Anonim spunea...

"Comunismul a fost preţul plătit ede toţi pentru lăcomia capitalismului. Văd că unii încep să uite lecţia. Nu-i nimic: alţii încep să înveţe Internaţionala."

Genial, stimate domnule (tovarase???) Constantin Gheorghe. Eu stiam ca acest comunism a fost rezultatul vointei lui Lenin si a banilor Kaizerului, nicidecum rezultat al legilor materialismului istoric, enuntate de insusi marele Karl Marx. Ma mir ca dumneavoastra aveti alta interpretare a evenimentelor.

In rest, ce pot sa zic, statul bunastarii e o bomba cu ceas. Populatia imbatraneste (traiasca hedonismul si prostia!), sunt din ce in ce mai putini salariati si din ce in ce mai multi pensionari. Imigrantii extra-europeni nu sunt tocmai material de prima mana, fiind manati de saracie, si aduc cu ei nenumarate probleme.

Liberalismul, ca ideologie de sine statatoare, e mort, din punctul meu de vedere. Tot ce a fost bun in liberalism a fost adoptat de conservatorism. Ce a ramas, a virat puternic spre stanga. Uitati-va la liberalii europeni: nu mai au aproape nici o legatura cu dreapta. Si nici nu prea mai exista.

Liberalii nostri nu fac exceptie. O adunatura politicianista, gata sa amaneteze viitorul tarii pentru castigarea voturilor pensionarilor. Halal.

P.S. Internationala suna bine; melodie faina, versuri care prind, dar nu trebuie luata in serios.