Întrebări

Fiecare avem probleme, de orice fel, cum le abordăm? Majoritatea, după un moment de panică, trec la acţiune. Care acţiune? Rezolvarea problemei, care?

Prea puţină lume se întreabă dacă problema e reală. Chiar există? Şi dacă există a nu face nimic o agravează? Sau o lasă pe loc? Pot s-o rezolv? Dacă nu pot, cum pot să diminuez efectele problemei? În timp dispare fără să fac nimic? E realmente o urgenţă sau orgoliul sau isteria cuiva? Poate fi reparată situaţia?

Şi aici vine întrebarea esenţială, a mai avut cineva problema asta? Dacă da, cine? Şi cum a rezolvat-o? Pot să aflu? Pot să copiez rezolvarea? Nu suntem la şcoală, avem voie.

Care e cea mai apropiată situaţie cu cea în care mă aflu? Ce e diferit? Pot adopta rezolvarea lui la problema mea? Dacă a rezolvat-o cineva pot şi eu? Ce mă împiedică?

Toate aceste întrebări, pusul lor, căutarea răspunsurilor presupun un fenomen, de obicei numit gândire raţională, logică, şi sunt consumatoare de timp.

Acţiunea nemijlocită şi imediată în urma apariţiei unei probleme este de cele mai multe ori păguboasă şi presupune mult noroc în lipsa răspunsurilor la întrebările de mai sus. O astfel de acţiune poartă numele generic de acţiune pompieristică, nu ştiu de unde vine numele sau ce are cu pompierii care în niciun caz nu se comportă aşa.

În lumea largă, indiferent de domeniu, de patron sau stat, există o legătură proporţională între contractele pe care le semnează un cetăţean şi salariul său. Semnez pe un contract de 1 milion am zece mii, la 2 milioane nouăsprezece mii şi aşa mai departe. La noi statul plafonează salariile factorilor de decizie, nu face decât să mărească atracţia spre corupţie şi să îndepărteze competenţele. Nu face economie, face risipă prin corupţia şi incompetenţa celor pe care-i angajează.

Că-i pune pe secretarii de stat să meargă cu autobuzul ăsta e pompierism curat plus populism. Din asta nu scoate nimic. E o măsură care nu o să se respecte şi numai un prost poate crede că se rezolvă ceva cu asta.

Că blochează cumulul de pensie cu salariu de la stat sunt de acord ca principiu dar nu la modul general, profesorii pensionari n-o să mai poată profesa. Dacă ar exista o alternativă viabilă, nu suplinitori analfabeţi, n-ar fi o dramă dar nu există.

Până una alta Boc taie din cheltuieli, partea privată nu are ce cheltui aşa că aştept cu interes să văd investiţiile. Dacă şi alea sunt făcute după ureche prevăd vremuri grele. Sper ca aşteptarea să fie suficient de lungă şi să aibă incorporate răspunsurile la întrebările de la început.