Anarhism şi Darwinism

Multă lume crede că anarhismul este reprezentat de băieţi cu cagule care se bat în piaţa publică sau terorişti care aruncă în aer ce le e la îndemână.

Anarhismul era, şi mai este, o viziune a unei societăţi descentralizate, cu comunităţi paşnice care se auto-organizau. Era o mişcare împotriva ideilor comuniste şi a monopolurilor capitaliste. Un ideal diferit, un soi de a treia cale. Este ceea ce fac oamenii care nu mai aşteaptă nimic de la oficialitâţi. Cu timpul a degenerat în violenţă şi a rămas în conştiinţa publică doar partea negativă a noţiunii.

Ce ne spune evoluţionismul? Că totul este o luptă pentru supravieţuire şi cel mai adaptat reuşeşte. Evoluţionismul Darwinist este foarte aproape de capitalism. Cine face profit trăieşte, cine nu dă faliment şi moare economic. O luptă fără milă pentru resursele puţine pe care le avem. Egoismul ca motor de dezvoltare.

Socialismul e altfel, hotărârile sunt luate de undeva de sus, de o minte luminată care ştie ea ce e bine şi ce e rău. Totul e centralizat. Cu cât un stat e mai centralizat cu atât e mai uşor de condus. Un soi de comportament religios aplicat unei societăţi. Nimic, sau foarte puţin e al tău, totul e al nostru şi tot ce se produce se redistribuie după reguli stabilite de Stat.

Cele două descrieri sunt simpliste, dar conţin esenţa celor două abordări.

Că absolutizarea Statului nu ţine am văzut în 89, capitalismul feroce care lasă doar piaţa să acţioneze începe să-şi arate colţii prin chiar criza pe care o trăim. Şi atunci ce ne rămâne?

Păi să ne întoarcem la natură. Nu toată lumea crede că Darwinismul bazat pe "cel mai adaptat supravieţuieşte" este motorul evoluţiei. Peter Kropotkin susţinea acum un secol şi ceva că, de fapt, colaborarea în cadrul speciei pentru mărirea ratei de supravieţuire este motorul evoluţiei (personajul e controversat din punct de vedere politic, dar nu ăsta e subiectul) .

Şi să dăm exemple. Furnicile şi albinele sunt exemple din rândul insectelor. Dar viaţa în grup este un loc comun, de la bancurile de peşti, la lei sau elefanţi. Cooperarea este mult mai des întâlnită în lumea animală decât ne închipuim. Există chiar cooperare interspecii cum sunt animalele care trăiesc în simbioză sau unii rechini şi grupul de peştişori care-i însoţesc, crocodilii şi păsările care-i curăţă. Sau inter-regnuri cum sunt albinele şi plantele pe care le polenizează. Cum s-au realizat aceste mecanisme cooperative e o enigmă şi nu prea poate să fie explicată prin Darwinismul clasic.

Descentralizarea, păstrarea taxelor şi impozitelor la nivel local, mărirea atribuţiilor structurilor locale, implicarea populaţiei în luarea deciziilor la nivel local, scăderea birocraţiei pot să facă mult mai mult în vremurile astea de criză decât măsurile centralizate. Statul trebuie să-şi mute centrul de greutate de la centru spre comunităţi. Controlul în cadrul grupurilor mai mici e mai strict, implicarea mai mare. Şi dacă Guvernul Boc chiar face asta, depăşind stadiul declarativ, o să lase în urmă o Românie mai bună. Cu tot sprijinul brownian dat de Vanghelie.

Motorul ieşirii din criză nu e în Piaţa Victoriei, ci pe uliţa neasfaltată de la ţară şi prin blocurile gri şi insalubre. O societate mai anarhică, în sensul bun al cuvântului, şi mai puţin Darwinistă ca ideologie, trebuie să construim.

Dezvoltarea locală e contagioasă, dacă vecinii pot, noi de ce nu? E o capră a vecinului întoarsă pe dos. Se cheamă sinergie şi poate conduce la realizări aparent imposibile şi salturi calitative (ptiu, uite că am ajuns să vorbesc ca Nea Nelu).

Uite că sunt şi anarhiştii ruşi buni la ceva.

PS Pentru cei care se îndoiesc că ipoteza evoluţiei ca/în grup e o chestie serioasă avem aici un articol relevant.