Muncă şi eficienţă

În România am văzut opinia că munca face şi drege, fără muncă nu o să avem succes. În principiu este adevărat. Dar în fapt nu. Mult mai importantă este eficienţa muncii. Raportul rezultate, muncă desfăşurată. Fără muncă n-o să avem niciun succes. Dar eforturile noastre disperate de a munci nedublate de eficienţă n-o să ne ducă prea departe.

Eficienţa, fără investiţii în plus, poate să crească prin obiceiuri corecte. De a face un singur lucru odată. Până la capăt. Nu mă apuc de altceva până n-am terminat. Nu ca gospodinele care gătesc, fac curat şi calcă, toate simultan şi prost. Dacă le-ar face pe rând le-ar face mai repede şi mai bine. Un alt obicei corect este acela de a face lucrurile în ordinea priorităţii. Lucrul cel mai important primul. Care e ordinea stabileşte fiecare. Al treilea obicei corect este cel de a comunica. A întreba, fără ruşine, când lucrurile te depăşesc sau a cere ajutorul. Şi a întreba pe cineva care ştie pe ce lume e nu pe vecinul de la doi. O altă metodă este neînceperea unui lucru nou dacă nu le-ai terminat deja pe cele aflate pe lista de priorităţi. A spune nu atunci când cineva, prieten de obicei, încearcă să te deturneze de la treaba ta e unul din cele mai benefice obiceiuri. Şi un principiu de bază, copiază, nu eşti la şcoală, nu totdeauna ideile tale sunt cele mai bune. Dar copiază-l pe cel mai eficient nu pe cel care-ţi place. Şi când te apuci de ceva, pentru numele lui Dumnezeu, înainte gândeşte şi fă un plan.

E greu dar merită şi nu costă bani. Nu trebuie să fii harnic, trebuie să fii eficient. Seamănă cu diferenţa dintre socialism şi capitalism.