A recunoaşte adevărul indiferent de cine e spus

Una din tarele României este faptul că adevărul nu este recunoscut decât în strânsă legătură cu cel care-l emite. Dacă persoana este credibilă atunci spune adevărul, dacă nu, nu. Mai ales în domeniul politic sau economic clasificarea este automată. Ba, mai mult, majoritatea nici măcar nu ascultă sau citesc ce spune un nepreferat de-al lor. Iar dacă un preferat emite o părere în contradicţie cu credinţele personale în loc de analiză a cauzelor spuselor respectivului se trece acesta în rândul indezirabililor personali. După un timp toată lumea ajunge singură, sau în grupuri foarte mici de oameni care se autovalidează unii pe alţii şi care pierd legătură cu realitatea. Societatea se atomizează, în cazul nostru fenomenul a avut loc.

Este rolul liderilor societăţii să găseacă subiecte care coalizeze societatea în atingere scopurilor de interes public. Dacă aceştia nu reuşesc societatea este în pericol. Oamenii caută scopuri comune, încearcă să găsească un sens societăţii în degringoladă. Se pot coaliza pentru scopuri ignobile cum sunt dictaturile. Sau se pot ralia unei campanii de presă care le apără drepturile.

Cei care sunt vizaţi de campania de presă nu înţeleg de ce ieri era linişte şi azi împotriva lor este o întregă masă de nemulţumiţi care de care mai vocali. Se autovictimizează, caută strategii, acuză, la rândul lor, pe toată lumea. Dacă victimele campaniei se află în rândul liderilor politici sfârşitul lor e aproape. Dacă nu au reuşit să dea un sens societăţii aceasta şi-a găsit sensul propriu, să-i înlocuiască de la putere.

O să urmeze un lung şir de scandaluri care o să măture mulţi dintre "liderii" politici. Şi dacă nu ne găsim un scop comun constructiv, în combinaţie cu criza economică, o să avem parte de vremuri tulburi. Să vedem ce vor aduce acestea la suprafaţă. Şi să învăţăm să ascultăm adevărul indiferent de cine e spus. E singura noastră şansă. Să ne alăturăm lui, adevărului, indiferent dacă ne place sau nu autorul.