marți, 11 august 2009

Bunăstare şi PIB - II

Ieri am descris argumentele practice care fac din PIB un indicator nepotrivit pentru a măsura bunăstarea unei naţiuni.

Azi să trecem la cele teoretice. PIB-ul este "Principalul agregat macroeconomic al sistemului contabil national ce exprima valoarea adaugata bruta a bunurilor si serviciilor ajunse in ultimul stadiu al circuitului economic, care au fost produse in interiorul unei tari de catre agentii economici autohtoni si straini intr-o anumita perioada de timp, de regula un an."

Primul argument este că produsele finale au parcurs un întreg traseu. Ca să vinzi o maşină ai nevoie de tablă şi deci de oţel şi deci de cărbune şi minereu de fier sau electricitate şi fier vechi ca să-l produci. Întregul proces de producţie este o lungă listă dinamică de entităţi economice care conlucrează pentru realizarea produsului final. Deoarece PIB se bazează doar pe produsele finale nu ia în considerare chiar fenomenul producţiei.

PIB-ul nu reflectă capabilitatea unei naţiuni de a produce bunuri. La extrem putem să ne uităm la marii producători arabi de petrol care au o capacitate aproape nulă de a produce alte bunuri în afară de petrol dar PIB-ul este foarte mare. Dependenţa de bunuri esenţiale din import crează o falsă aparenţă de bunăstare pentru că se bazează pe valoarea subiectivă, de moment, a unor bunuri exportate în contrapartidă. Când acestea dispar există toate şansele ca ţara în cauză să intre în colaps din cauza imposibilităţii asigurării din surse propri a bunurilor esenţiale.

Dacă Guvernul se hotărăşte să construiască o piramidă sau o Casă a Poporului, lucru care nu aduce nicio bunăstare poporului, avem o creştere a PIB. Practic PIB-ul nu măsoară eficienţa investiţiilor. PIB-ul nu face diferenţă între banii investiţi într-o fermă de găini şi hainele de blană cumpărate de starletele media.

De asemenea PIB-ul nu reflectă distribuirea bunăstării în cadrul populaţiei, sunt state în care PIB-ul este relativ mare dar distribuţia este atât de polarizată încât practic câţiva au multe mere iar majoritatea niciunul dar în medie fiecare are un măr (vezi Guineea Ecuatorială).

Produsul Intern Brut ia în considerare consumul nu producţia ca izvor de bunăstare, nu măsoară eficienţa economică a capitalului ca producător de bunăstare şi nu face diferenţe în distribuţia acestui consum, nu exprimă o distribuţie a bunăstării în rândul membrilor unei naţiuni.

Indiscutabil PIB ne descrie o situaţie de moment ca reflecţie distorsionată a vieţii economice dintr-o ţară dar a face legătură între PIB şi bunăstarea populară nu este decât o extrapolare fără legătură cu realitatea. Nu dă o măsură a capacităţii de dezvoltare a ţării, nu exprimă capabilitatea de autosusţinere, face o medie grosieră a sănătăţii agenţilor economici, nu descrie distribuţia bunăstării sau tendinţele acestei distribuţii. Creşterea nesustenabilă a PIB-ului, aşa cum a avut-o România, nu a însemnat bunăstare cum nici scăderea de acum nu este un dezastru.

Altele sunt problemele României: importurile de alimente, educaţia absolut precară, sănătatea precară, implicarea mult prea mare a Statului în economie, obezitatea acestuia care a condus la un deficit bugetar de nesuportat, lipsa de viziune politică, corupţia, justiţia ineficientă şi multe altele. Rezolvarea acestora ar conduce la bunăstare.

5 comentarii:

Adrian spunea...

Cu tot respectul pentru calitatea acestui comentariu, subiectul a fost dezbatut mult mai exhaustiv, si a fost mult mai bine argumentat pe NYTimes. Linkul este aici

http://www.nytimes.com/2009/08/10/opinion/10zencey.html?ref=opinion

Oricum o adaptare interesanta la realitatile economice ale tarisoarei noastre, care ar fi necesitat insa o analiza mai pertinenta.

Anonim spunea...

Apropo de ceea ce spuneai fata de Casa Poporului:
Anul 2008 a inregistrat o crestere a PIB-ului destul de mare, insa, apare problema ca o parte din aceasta crestere a aparut pe fondul unei investitii masive in constructii.
Dupa umila mea parere, nu e bine sa iti bazezi cresterea economica pe asa ceva, pentru ca in fapt, majoritatea investitiilor au fost facute cu bani straini, care trebuie sa plece la un moment dat.
De asemenea, mai apare problema ca aceste tipuri de investitii nu-ti modifica cu nimic situatia platilor externe, pe care le ai de facut fie ca vrei, fie ca nu vrei.

Nota: asta nu inseamna ca blamez investitiile in constructii!

Cu stima,
AlexT

Dan Selaru spunea...

E o pura coincidenta articolul din NYT si am spus-o si ieri (vezi comentariile la prima parte). Am comentat ieri ca articolul de acolo e mult mai bun. Si daca tu ma compari cu NYT nu pot sa ma simt decat onorat.

Anonim spunea...

D-l Selaru sa stiti ca dvs. inventati o noua terorie economica: PIB-ul nu e bun! In teoria economica . PIB-ul unei tari este considerat principalul indicator al economiei unei tari. Desigur ca se poate face o analiza a structurii acestui PIB dar crearea de plus-produs-ceea ce reprezinta definitia PIBului, este un factor pozitiv in toata lumea! Faptul ca treceti la PIB cumparaturile de blanuri scumpe, de exemplu denota lipsa de cunostiinte. Nu cumparaturile creaza PIb d-l Selaru, ci activitatea depusa pentru a avea bani pentru cumparaturi. O alta aberatie economica este exemplul cu tarile arabe: mi-as dori ca si PIB-ul Romaniei sa aiba valori inalte indiferent de surse. Mai sunt multe de spus. V-as sfatui ca inainte sa atacati o asemena tema sa va consultati cu un economist, pentru a stapani macar notiunile de baza.

Dan Selaru spunea...

Sa-ti traiasca Keynes. Daca toata lumea spune o prostie nu inseamna ca e adevarata.