Din episodul de ieri:
"Deci toţi agenţii economici formează o reţea, fac tranzacţii între ei, investesc relativ proporţional cu averea pe care o au, rezultatul investiţiilor este impredictibil. După o vreme distribuţia bogăţiei urmează curba lui Pareto cu o valoare a parametrului y între 2 şi 3. Chiar dacă la început toţi aveau aceeaşi sumă şi oricum este reţeaua formată curba lui Pareto de distribuţie a bogăţiei pare sau chiar este un dat al naturii economiei."
Ce conduce la o curbă a lui Pareto în care redistribuirea este mai echitabilă? Uşurinţa comerţului este primul factor. Cu cât schimburile între agenţii economici sunt mai uşor de făcut cu atât curba lui Pareto este mai echitabilă.
O reţea în care sunt puţine legături pentru fiecare nod conduce la o distribuţie mai puţin echitabilă decât una pentru care sunt mai multe legături la fiecare nod.
Dacă libertatea comerţului este blocată, prin multe taxe şi regulamente sau prin regimuri de tip Coreea de Nord curba lui Pareto este mai nedreaptă şi sărăcia mai răspândită, averea se concentrează în mâna unui grup de potentaţi.
Că avem aceste cazuri în realitate este suficient să ne uităm la Rusia după căderea URSS, ţara oligarhilor, Mexic unde 40 de persoane deţineau 30 de procente din bogăţia ţării sau Nigeria.
Interesant este faptul că dacă schimburile se fac la distanţă atunci redistribuirea este mai echilibrată. De aici nevoia de infrastructură, înflorirea afacerilor din IT unde distanţa fizică este mai puţin importantă. Spre dezamăgirea celor care luptă împotriva globalizării aceasta este un motor al creşterii bunăstării. Ca exemplu trebuie să ne uităm doar la succesul Loganului. Eliminarea barierelor vamale creşte bunăstarea nu o scade.
Am stabilit că investiţiile sunt impredictibile. Cu cât sunt mai puţin impredictibile cu atât redistribuţia este mai echitabilă. Tradus în limba noastră, cu cât speculaţiile sunt mai puţine, contractele cu Statul (care este cel mai mare agent economic) mai puţin date "pe ochi frumoşi" cu atât lucrurile sunt mai echitabile. De asemenea o cantitate prea mare de investiţii riscante conduce la un joc al hazardului care duce la inechitate. Cred că e evident că speculaţiile făcute în domeniul construcţiilor, în US, Spania sau România, au condus la o redistribuire foarte nedreaptă atât în rândul celor care au construit cât şi în rândul celor care au cumpărat case ca investiţie cât şi în rândul băncilor ca să nu mai vorbim de cei care au cumpărat.
Un alt punct care influenţează modul de distribuţie al bogăţiei în societate sunt taxele şi impozitele. Impozitele pe venit şi impozitele pe proprietate. Dacă acestea se redistribuie în mod egal în societate curba lui Pareto, normal, devine mai echitabilă. Dacă taxele pe venit duc la o redistribuire mai corectă pentru taxele pe proprietate, surprinzător, numai o parte este necesar a fi redistribuită. O taxare a veniturilor suficient de mare dar nu atât de mare cât să blocheze comerţul conduce la o redistribuire mai echitabilă.
În schimb taxele pe consum cum este TVA-ul au un rol nefast, inclusiv cele pentru produsele de lux, pentru că reduc numărul de legături între agenţi, blochează procesul economic şi conduc la o curbă mai puţin echitabilă. Creşterea acestor taxe conduce la o sumă mai mare de bani pentru speculaţii şi de aici la o redistribuire mai inechitabilă.
Ca să sintetizăm. Un comerţ cât mai liber şi cât mai la distanţă. Mai puţine speculaţii şi investiţii riscante şi un sistem de taxare corect bazat pe taxarea veniturilor şi redistribuire conduc la o curbă Pareto mai echitabilă.
Modelul pe care l-am prezentat este pur teoretic şi nerealist în multe puncte. Deci nu trebuie considerat literă de lege sau izvor de politici publice. Este doar o simplă modelare imperfectă a realităţii. Dar două idei se pot desprinde. Prima este că în curând un asemenea tip de modele o să înlocuiască teoriile economice, o să-i lase pe politicieni fără argumentele demagogice. E doar o problemă de timp şi resurse. Cea de a doua concluzie este că deşi imperfect modelul ne spune că piaţa liberă, globalizarea şi reglementarea speculaţiilor, eliminarea corupţiei plus un sistem de impozitare inteligent sunt viitorul. Matematica nu are ideologie.
Mulţumesc tuturor celor care mi-au dat link-uri pentu alte materiale. Nu ştiu dacă asemenea lucruri au succes sau plictisesc dar sper să fie altceva decât presa noastră cea de toate zilele.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
19 comentarii:
Felicitari ca ti-ai gasit timp pentru aceasta continuare. Apreciez efortul, e continut de calitate. Imi place aceasta alegorie (nu cred ca se poate numi teorie, inca).
Imi mai place ca debordezi optimism, de fapt idealism. :) Sunt de parerea ca niciodata, nicio noua teorie nu "o să-i lase pe politicieni fără argumentele demagogice". Mereu se vor gasi resurse de demagogie. Cum ar veni, demagogia insasi se va practica la un nivel superior. :)
mai trebuie și ca omul de rând să înțeleagă un asemenea model, cu unele concluzii antiintuitive (de ex cele despre TVA) iar factorii de decizie, oamenii politici, să-l prefere în locul discursului obșsnuit, vag, populist și demagogic. cam greu. oricum felicitări pentru seria de articole
Interesant articol, Dan.
Totusi, sunt curios ce intelegi prin "reglementarea speculatiilor". Speculatorii au macar doua "functii sociale" (termenul nu-mi apartine):
1) Cumparand cand e ieftin forteaza putin pretul in sus facand astfel ca piata sa nu consume totul acum si asigurand resurse si in viitor.
2) Stabilizeaza putin fluctuatia preturilor, stabilizare care este buna din mai multe puncte de vedere, banuiesc ca esti de acord.
Multumesc anticipat daca raspunzi.
Reducerea gradului de risc. Asta intelege autorul articolului.
Da interesant, dar explicatia poate fi mai accesibila pentru cetateni, vorba lui camilstoenescu.
Spre exemplu "relatile la distanta", de fapt sugereaza "metoda" care a permis multiplicarea legaturilor, "nodurile cu multe legaturi" => competitie mai mare, iar relatile cu statul sunt relatii de tip monopol.
Deci nu distanta e factorul de influenta, numarul de legaturi => concurenta, competitia mai mare sau mai mica.
Este ce sustin in temele mele, ca tarile cele mai avansate sunt tarile cu clasa de mijloc puternica, si tarile subdevoltate sunt cele polarizate.
Tendinta sistemelor este spre stabilitate, sa evite incertitudinea, si asta se realizeaza prin concentrare, prin eliminarea concurentei.
Ex. Poate fi un agent care sa colecteze lapte pentru procesare intr-o zona sa aiba statut de monopol, si sa incheie conventii cu procesatori din jurul lui sa nu accepte oferte din zona lui de colectare. Sunt acele contracte se intelegeri intre agenti economici, prin care-si impart piata, si contractele de exclusivitate, care creeaza dependenta comerciala.
Distributia este echitabila acolo unde concurenta este mare si catastrofala unde este monopol.
Acelasi lucru l-am sustinut in cazul politicii si al democratiei.
Cu cat oferta de partide si ONG-uri politice este mai mare si cu cat cetatenii sunt mai activi, cu atat democratia e mai buna, pentru ca exista competitie.
Chiar am facut analogia intre competitia din democratie si cea de pe piata economica.
E adevarat ca afirmatia nu era sustinuta de credibilitatea pe care o dau rezultatele unui cercetator.
Din pacate in Romania tendinta este de concentrare atat in economie cat si in politica, si puterea a dus o lupta acerba ca sa impiedice competitia atat pe piata ecenomica, cat si pe cea politica.
Puterea nu v-a ceda nici democratiei nici economicului, mai mult decat societea va fi capabila sa cucereasca prin presiuni.
Puterea, cred ca se foloseste de toate mijloacele pentru a impiedica agregarea societatii civile care sa puna presiune pe ea.
Atomizarea societatii a fost urmarita cu consecventa din '90 ca sa nu pericliteze puterea.
Afirmatia
"O taxare a veniturilor suficient de mare ... conduce la o redistribuire mai echitabila" e o afirmatie conditionata.
E valabila daca statul nu e corupt si nu e parazitat de clientela politica.
Daca statul e parazitat redistribuirea duce la amplificarea polarizarii.
In concluzie daca statul functioneaza moral e de preferat in sistem politic de tip social-democrat, iar daca statul e corupt e de preferat un sistem liberal sa nu aiba ce redistribui.
Propaganda de partid incearca sa ne inoculeze ideea ca puterea nu functioneaza din cauza disputelor, si este de preferat un sistem politic concentrat cu doua partide mari, care sa poata forma un guvern monocolor.
Tot propaganda de tip Iliescu afirma ca agricultura pe suprafete mici nu-i rentabila, desi realitatea a demonstrat contrariu.
In comunism se contruiau societati mamut in baza aceleliasi idei, ca tot ce-i mare e mai rentabil.
Pentru societatea respectiva monopolul e cel mai rentabil, pentru ca rentabilitatea se obtine prin pret, si o suporta cetatenii, dar pentru societate in ansamblu monopolul e nefast.
Pentru putere este de dorit stabilitatea partidelor la putere, dar ea este in conflict cu intersul cetatenilor => democratia care.
Am multe subiecte pe aceeasi tema, abordate empiric, dar toate pledeaza pentru diversitate, competitie, societate civica activa.
Asemenea teme evitate de mass-media, ar trebuie sa fie mai prezente in blogosfera.
Aici poti gasi o discutie interesanta pe 2 3 pagini despre monopoluri si rolul lor intr-o economie.
Daca faci exceptie de cei cativa "socialisti" care incep sa maraie si sa latre din reflex la auzul acestui cuvant, per total cred ca analogia se aplica si acum.
Un monopol are efecte negative NUMAI DACA este impus de stat. ATAT! Intr-o piata cu adevarat libera (nereglementata) nu ar avea nici o sansa.
Dane, uiti un singur lucru: agentii economici fac marile profituri din afaceri cu statul, nu cele intre ei. Toti tintesc sa cumpere cat mai ieftin si sa vanda cat mai scump, ceea ce intre ei nu functioneaza. Si asta ar trebui sa va puna pe ganduri pe toti cei care lucrati la ei, ca salariile nu din afaceri cinstite va vin!
@Extra300 - nu cred ca ai inteles ce-i un monopol.
Mc Donalds nu-i monopol pentru ca daca nu-ti convine produsele sau preturile lui, poti sa te duci la un concurent.
Monopol e atunci cand nu ai posibilitatea sa alegi, cand esti obligat sa apelezi la producatorul sau la comerciantul respectiv.
Daca o firma are statut de monopol stabileste pretul.
Daca-i de stat, functionarii nu au nici un interes ca statul sa obtina un profit dublu fata de costuri, dar daca-i monopol privat lacomia patronului fara scrupule nu are limite, asa ca un monopol privat poate fi, si este mai nociv decat unul particular.
De ce crezi ca statele adopta legi antitrust?
Ca sa-si limiteze execesele proprii, sau ca sa limiteze excesele firmelor private?
Dan, ma tem ca nu inteleg. Despre ce risc e vorba? Cat timp statul nu se implica in economie, e doar riscul speculatorului.
Deceneu, Extra3OO, cred ca si legea lui Hotelling spune suficiente despre monopol si de ce in unele cazuri ar fi de dorit.
http://en.wikipedia.org/wiki/Hotelling%27s_law
Deceneu, spui ca
"Daca-i de stat, functionarii nu au nici un interes ca statul sa obtina un profit dublu fata de costuri, dar daca-i monopol privat lacomia patronului fara scrupule nu are limite, asa ca un monopol privat poate fi, si este mai nociv decat unul particular."
Dar aici apare o mica problema. Cvasimonopopul de stat asupra serviciilor medicale. Poate ca sunt de acord sa platesc dublu pret pentru serviciu, deoarece in el mi se include si un RMN sau poate analizelele de sange/bacteriologice sunt facute cu analiti/medii de cultura de calitate mult superioara (nu mi-e tot una heparina Merck sau heparina produsa in India). Sper ca intelegi unde vreau sa ajung si nu trebuie sa dau detalii mai multe.
O prabusire a unui mamut la bursa trage dupa el o gramada de mici investitori. Daca printre acestia erau unii care aveau actiuni doar la firma respectiva din niste oameni care aveau ceva bani raman niste oameni pe drumuri. Si nu ei au facut speculatiile. Sa zicem, cam ce inteleg eu, ca educatia financiara este necesara.
@machiavelian - nici un monopol nu e de dorit, dar era vorba de raul cel mai mic intre doua monopoluri.
De acord ca e bine sa ai de ales dupa mai ulte criterii nu numai dupa pret, dar posibilitatea de a alege e cu atat mai mare cu cat sunt mai multi ofertanti.
Un profesor de filozofie definea libertatea functie de numarul de alternative, de posibilitatea de a alege.
Mai multe optiuni inseamna mai multa liberatate.
Dan, nu imi place argumentul, si iti spun si de ce. Pe principiul asta ar trebui interzisa si agricultura de subzistenta fiindca o seceta ar putea face praf averea si implicit posibilitatea de hrana a multor familii. Riscurile au existat intotdeauna, este vorba si de asumarea lor.
Uite, inca un argument posibil: sa zicem ca un manager extraordinar, fara pereche, ridica o firma pe banii investitorilor. Fara el, totul pica. Dar e pasionat de bungee-jumping. Sau pur si simplu are o inima slaba. Ce faci, ii interzici pasiunea sau il fortezi sa poarte tot timpul la el medicamentatie pentru urgente pentru a scadea riscul? Si daca e pasionat de jocurile de noroc, i le interzici? Sau poate ca o da in patima alcoolului/morfinei. Sunt milioane de posibilitati pe care nu le poti prevedea.
Si ar mai fi ceva, tot in legatura cu mamutul de care spuneai: gandeste-te la toti micii investitori care au intrat primii in schema si au avut de castigat. Evident, nu ma refer la schemele Ponzi, acelea sunt o alta poveste. (Desi bursa de astazi nu e cu mult departe.)
Apoi, gandeste-te la comertul pe mare care a inflorit secole de-a randul. Chiar tu ai scris despre el la un moment dat. Cum ar fi fost daca Monarhia britanica ar fi interzis activitatea Companiei Indiilor de Est ca prea riscanta? (pirati, furtuni, etc, etc).
Deceneu, haide sa-ti spun ceva. Du-te in prima farmacie de la colt. Intreaba cand costa Augmentin. Apoi du-te in a doua. Si in a treia, si in a patra, si in a cincea. Si intreaba acelasi lucru. Vei avea surpriza sa afli ca in toate locurile costa la fel de mult. Augmentin de 1g = 27,41 RON. Cel de 625mg 15,65. Asa ca desi ai 50, 100 sau 500 de optiuni (cate farmacii) libertatea ta se rezuma numai la cat de draguta e farmacista din farmacia X si nu si la pret. Si eu zic ca si ala e important, ca la o reteta de 80 de RON in alte locuri prefer sa am o farmacista acra la 70 de RON. (Evident, schema e mult mai complexa si aici e si statul responsabil pentru pseudocartelul care s-a format prin pretul maximal pe care il impune, dar in fond, cine obliga farmacistul retailer sa vanda la pretul maximal?).
Apoi, daca imi permiti sa ramanem pe domeniul retail-ului farmaceutic, legea lui Hotelling se aplica perfect. Farmacii nonstop sau cu program prelungit gasesti numai in centru (cel putin in Cluj).
Trebuie sa existe mecanisme de control pentru a nu se permite de dragul jocului la prabusirea unei economii, cum nu are legatura. Asta daca vrei o distributie mai echitabila, daca nu vrei nu pui si gata.
@machiavellian - exemplu pe care-l dai e tot unul de monopol, desi poti alege o farmacie, furnizorul care le aprovizioneaza are o intelegere de monopol, si a stabilit un pret pentru farmacii, pe care daca nu-l respecta nu mai sunt aprovizionate.
Deceneu, nu furnizorul stabileste pretul maximal si implicit cel de retail, ci statul. Pretul maximal al medicamentelor este republicat trimestrial.
Dan, de acord. Problema este unde se termina reglementarea si de unde incep drepturile. Tocmai de aceea te-am intrebat ce faci cu bungee-jumperul sau cu cartoforul alcoolic.
Daca exista un sistem de rating ii dadeam 5 stele acestui articol.
Baieti, cititi link-ul ca mai e mult liberalism de digerat pana sa va dati cu parerea.
Monopolul este BUN pentru societate, oricat vi s-ar parea de ciudat.
"Profiturile imense" obtinute de "capitalistii verosi" ar atrage atentia ALTOR capitalisti verosi, iar atunci NUMAI interventia statului ii poate proteja pe primii (ceea ce se si intampla, inclusiv acum).
In RO pot sa va dau exemplul monopolului pe ciment (chiar daca sunt 3-au intelegere) ce urma sa fie spart de un ALT competitor ce si-ar fi construit SINGUR intreaga infrastructura. Doar STATUL s-a impotrivit, si acum ghiciti de ce..
Monopolul natural e o sperietoare doar pentru socialisti. Problema de fapt e in alta parte, e in functionarea defectuasa a justitiei, nu in legile economice.
Faptul ca schimbul liber mai are nevoie de "sustinere" prin astfel de articole arata cat de inapoiati suntem in ceea ce priveste cunoasterea mecanismelor economice.
nu m-a plictisit, dimpotriva
Trimiteți un comentariu