miercuri, 9 septembrie 2009

Cum am ajuns aici, la ură şi resentimente

Întrebarea e simplă "De ce ura şi resentimentul par să domine astăzi societatea româneasca?"

Nu radicalizarea politică, alegerile sau criza economică sunt cauzele adânci ale crizei morale prin care trece România. Toate acestea sunt doar influenţe de moment care duc la exacerbarea situaţiei.

Primul motiv, cel principal, este faptul că nu ne-am împăcat cu trecutul. Cum în Germania postbelică a existat denazificarea în România era necesară o decomunizare. N-a avut loc.

În 1989 nu a existat un grup de oameni credibili, nemânjiţi, care să preia puterea. După care a urmat manipularea şi minciuna. Prima minciună de care-mi aduc aminte este cea conform căreia nu se poate filma în Piaţa Victoriei pentru că e ceaţă, nu era nicio ceaţă. Era prin ianuarie sau februarie 90. A urmat Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, Piaţa Universităţii, alegerile câştigate de Iliescu şi mineriada.

Din acel moment şansa decomunizării s-a pierdut. Populaţia a acceptat ca realitate ce se spunea la televizor. Cei din Piaţa Universităţii, naivi şi idealişti, au fost izolaţi de restul societăţii. Ura, ca instituţie în media românească, nu e nouă. Ea a apărut în 1990 odată cu fiţuica "România Mare". Prin vocea tolerată a lui Vadim Tudor orice valoare care străbătuse deşertul moral al comunismului a fost trecută în derizoriu, a fost mânjită în moduri inimaginabile. În uralele unei mari părţi din populaţie.

Sub regimul Iliescu cumva presa, cei de azi, Nistorescu, Roşca Stănescu, Cristoiu, Academia Caţavencu şi mai ales România Liberă, au făcut, cu mult mai mult talent decât o fac o parte din ei azi contra lui Băsescu, ca Ion Iliescu să piardă alegerile în 96, plus nepreţuitul ajutor al lui Virgil Măgureanu. Astfel pe scena politică presa şi serviciile au impus un preşedinte. Cei care sperau în democraţie au acceptat cu bucurie ajutorul serviciilor secrete. Ar trebui să regretăm pentru că astfel compromisul a fost făcut. Alternanţa la putere n-a fost tocmai democratică. Duşmanii de ieri au devenit prietenii de azi.

A urmat criza economică şi luptele interminabile, fracturarea societăţii, atomizarea ei, guverne incompetente şi hidoasa alegere dintre Iliescu şi Vadim. Dar regimul Constantinescu ne-a dat scopuri, NATO şi UE. De acestea nu s-a putut dezice nimeni.

Aceste două scopuri au permis societăţii să treacă prin regimul Năstase, acesta a avut un scop şi a reuşit intrarea în NATO, cu nefericitul ajutor al evenimentelor de la 11 septembrie. Alegerea lui Traian Băsescu a dat societăţii un scop şi încredere. Când nimeni nu spera să aderăm la 1 ianuarie 2007 Traian Băsescu a afirmat-o şi am şi reuşit aderarea. Cât de mari şi ale cui sunt meritele este o altă discuţie.

În toată această perioadă de la micile învârteli s-a ajuns la acte de corupţie majore, la devalizări de bănci, la Caritasul tolerat de lege, la zeci de scandaluri fără vinovaţi, la un amestec hidos de interese economice mixate cu interese de partid sau politice. Justiţia a fost supusă iar valorile morale trecute în desuetitudine.

Şi ne-am trezit pe 2 ianuarie 2007 cu o ţară în care decomunizarea n-a avut loc, cu o presă deprinsă cu ura ca instituţie şi cu exerciţiul influenţei majore în domeniul politic, fără personalităţi credibile, cu mecanismele democratice parazitate de interese de afaceri şi aflate sub influenţe obscure, fără valori morale şi fără niciun scop.

Frica, nesiguranţa, minciuna, compromisul, neputinţa, interesele, disperarea, lipsa de educaţie, lipsa de dialog, lipsa bunului simţ, lipsa valorilor, toate ne-au dus aici, la ură şi resentimente. De 20 de ani alegem drumul cel uşor şi acum am realizat că ne-am rătăcit.

Nu oameni ci idei şi principii au să ne redea drumul corect.

PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment.

12 comentarii:

Anonim spunea...

foarte bine punctate principalele etape ale evolutiei postdecembriste a romaniei. situatia actuala o vede oricine vrea sa vada. cat despre principii, acestea nu traiesc decat prin oameni, si indraznesc sa spun ca oamenii de valoare n-au lipsit niciodata din tara asta, doar ca au devenit tot mai putini vocali, in circul balacarelii generale. iar aceasta neimplicare va costa foarte mult societatea, in ansamblul ei. si nu ma refer doar la figuri emblematice, cunoscute de catre toti, ci de numarul considerabil de anonimi ce, deceptionati si sceptici in capacitatea de schimbare a romaniei, refuza sa ia atitudine sau sa activeze cumva impotriva nesimtirii, rautatii si abjectului cotidian.

Bugsy spunea...

1. Am ajuns aici prin 20 de ani de exercitiu democratic.
2. Chiar credeti ca Iliescu a pierdut alegerile in 1996?
3. Nistorescu, SRS, Academia Catavencu, etc si/au urmarit tot timpul propria agenda (interes), nu cea publica. Se vede prea bine acest lucru in ce se intampla acum in presa din Romania.
4. Legea, de fapt respecatrea ei, ne va da drumul drept! Nu oamenii, nici ideile si nici principiile.

ruxi spunea...

Simt deja pe piele ultimul paragraf...si asta e trist, pentru ca am doar 23 de ani...

Dan CIULEA spunea...

Problema este ca nu mai avem constiinta sociala, toata lumea a ajuns sa sa gandeasca doar la propria farfurie, nu conteaza ca a ta e plina si o sa ti se strice mancarea, nici in ruptu capului nu ii dai si la vecinu care moare de foame.
Furam cat se poate de mult, prin acest articol s-a demonstrat inca odata ca Silviu Brucan traieste...
Frumos articol!
Astept urmatoarele pe aceasi tema.

Dan Selaru spunea...

Respectarea legii e un principiu.

Anonim spunea...

well, se poate vorbi oricat pe aceasta teme - si multe altele - cred insa ca cea mai eficienta metoda de a actiona (daca se vrea, desigur) este cea prin exemplu personal. schimbarea incepe cu fiecare dintre noi si grupul de persoane apropiate, pe care le putem influenta prin conduita si ideile noastre. bineinteles, multi vor spune ca e doar o picatura intr-un ocean, dar asa a fost mereu. dupa ce faci tot ce depinde de tine, poti spune ca mai mult nu se poate si ca de acum incolo depinde doar de altii. eu unul nu simt ca am facut si ca fac tot ce depinde de mine....deci e loc de mai bine in toate

Bugsy spunea...

Daca respectarea legii e un principiu, ar trebui sa devina o obligatie.

Principiile sunt bune in aula universitara, in societate este nevoie de lege care sa asigure drepturi si obligatii.

pe marginea unui principiu se poate face conversatie, legea trebuie respectata! (nu comentata/interpretata)

Dan Selaru spunea...

S-au facut legi pentru o singura persoana in Romania. Este necesara o legislatie cu cap si coada. Legile romanesti sunt o suma de reglementari de multe ori contradictorii. Legile trebuie sa aiba la baza principii si idei despre ce vrem sa facem. Respectarea legii este o obligatie, sunt de acord dar construirea unui sistem de legi e alta mancare de peste. Noi nu avem un sistem legislativ, daca respecti o lege e probabil sa incalci alta.

Anonim spunea...

Bugsy, totul pleaca de la fiecare individ. daca pentru el respectarea legii e doar obligatie, nu principiu, societatea devine doar populatie, multime. iar legile se impun (termenul din engleza e mai sugestiv, enforce) de catre stat tot prin oameni, care la randul lor trebuie sa creada in lege. ca sa rezum: frica este o motivatie utila pe termen scurt, dar pe termen lung nimic durabil nu se poate cladi doar pe frica (gen repercusiuni provenite din nerespectarea legii)

Anonim spunea...

Da, cam asa este! Cultivarea sau ,mai bine zis, legiferarea nesigurantei si dezordinii au dus la situatia de azi. Fortele de ordine sunt legate de maini mai tare ca infractorii,justitia a ajuns la un nivel de coruptie nemaiintalnit. Presa a avut un rol important in discreditarea valorilor tarii: a mediatizat excesiv nonvalorile,tiganii, oligarhii(acestia, vezi Doamne, sunt cauza problemelor economice);probabil acestia au platiti mult ca sa apara in prim plan!
Evaziunea fiscala a inflorit tot datorita legilor facute si aprobate de oamenii politici in interesul lor.Sindicatele sunt aservite politic, nu-si fac datoria cum trebuie si stim de ce.Multe se pot schimba prin vot. Dar cine merge la vot? Tiganii dusi cu microbuze de partidul "x", satenii cu o cultura precara aflati la mana primarilor etc. Cei care vor cu adevarat binele tarii sunt scarbiti de oamenii politici, refuza sa mearga la vot,tinerii au alte preocupari(distractie, bautura, sex,curse auto ).

B spunea...

Ideile si principiile sunt pus in practica de oameni. Daca oamenii pun interesul lor mai presus de cel al comunitatii ideile si principiile sunt pervertite sa lucreze pt ei. Exemple poti sa vezi la tot pasul de la legi cu dedicatie sau portite de scapare pana la decizii judecatoresti. Cu alte cuvinte, fara oameni nemanjiti nu rezolvi nimic cu ideile si principiile daca nu exista nimeni sa le puna in practica si sa lupte pt ele.

Deceneu spunea...

Raspunsul e simplu, politica in loc sa fie o competitie cu solutii a fost abordata ca o lupta pentru eliminarea adversarilor, pentru ca cei din vechiul regim comunist asta au fost invatati, sa lupte cu "dusmanul de clasa pana la victoria finala", nu sa convietuiasca cu concurentii si sa demonstreze ca sunt mai buni.