Puţin despre agricultură

Am avut o discuţie lungă ieri despre faptul că o să se ajungă la probleme cu alimentaţia. Mi s-a spus că sunt alarmist.

Să vedem. În fiecare an prin fotosinteză se crează o anumită masă vegetală. Respectiva este consumată de animale iar noi, ca vârf al lanţului trofic, consumăm fie vegetale, fie animalele respective.

Două studii, unul de la Stanford, altul al unui biolog au stabilit că noi, oamenii, consumăm 40 de procente din această producţie primară generată de fotosinteză.

De aici avem rata de extincţie a celorlalte animale, nu le mai lăsăm "producţie primară". Prin trei plante orez, porumb şi grâu omul a reuşit să stocheze cea mai mare cantitate de carbohidraţi.

Fiecare calorie vegetală pe care o mâncăm are în spate între 1 şi 10 calorii consumate din petrol. În US în 1940 se producea 2,3 calorii stocate în hrană pentru 1 calorie consumată de combustibil fosil, în 1974 raportul era de 1 la 1. În 1940 EROEI era de 100, acum este de cel mult 10. Mai multe aici despre eficienţa producerii hranei.

De asemenea un factor despre care nu se prea vorbeşte este consumul cărnii, 1 calorie din carne are în spate 10 calorii vegetale care au în spate între 10 şi 100 de calorii din petrol.

Hrana ieftină bazată pe petrol a condus, conform paradoxului lui Jevons, la o creştere a cantităţii de hrană consumată în ţările în curs de dezvoltare, la trecerea la agricultură industrială în statele sărace, cu toate consecinţele nefaste ale folosirii îngrăşămintelor chimice, eroziunea solului, ploi acide, scăderea suprafeţei cultivabile, scăderea cantităţii de apă potabilă disponibilă. Plus problema obezităţii.

O altă problemă este folosirea producţiei agricole pentru obţinerea bio-fuelului, acest proces conduce la o scădere şi mai mare a suprafeţei arabile destinate hrănirii populaţiei.

Din 1960 suprafaţa arabilă disponibilă pentru fiecare persoană s-a înjumătăţit. Datorită eroziunii solului se pierd în fiecare an 1,3 procente din suprafaţa arabilă. Adică 0,4 din suprafaţa României. Adică tot terenul arabil al României se pierde an de an.

E destul de uşor să spui că totul e în regulă. Şi că sunt alţii alarmişti. Se cheamă naivitate.