sâmbătă, 29 mai 2010

Ce m-a învăţat o maşină de spălat

Cu respectiva maşină de spălat m-am întâlnit prin 94 sau 95. Pentru veniturile de atunci o maşină de spălat era o adevărată investiţie. Cred că rata la ea reprezenta vreo 20 de procente din veniturile noastre. Doar că în vremea aia veniturile, ca şi acum, nu erau deloc sigure. Inflaţia era mare, creşterea salariilor era întotdeauna în urma inflaţiei, întârzierile de plată erau un loc comun.

Ani de zile am tras ca să plătim maşina aia de spălat. Am urât-o. Uram zilele când mă duceam la bancă să plătesc rata, când stând la coadă mă uitam la pomelnicul de rate pe care-l mai aveam de plătit, mi se părea interminabil. Aveai nevoie de girant pentru amărâta aia de maşină de spălat, de adeverinţe, de semnături. Las la o parte că am plătit de fapt de două ori preţul.

M-am jurat că nu mai iau nimic în rate, mai bine n-am decât să sufăr lună de lună. M-am ţinut de cuvânt. Maşina aia de spălat m-a învăţat că libertatea face mai mult decât orice lucru.

Un credit este bun dacă faci din bani o investiţie, în educaţie, în afaceri, în viitor. Dacă doar te bucuri că ai un bun pe care ţi-l doreşti e un lucru rău. E mult mai mare bucuria când după ce ai economisit un timp ţi-l cumperi cu banii jos.

Asta m-a învăţat pe mine o maşină de spălat. De fiecare dată când am vrut, şi am vrut, să iau un credit mi-am adus aminte de ea. A fost o maşină de spălat bună. :-)

19 comentarii:

Stefan A. spunea...

Eu am facut 3 imprumuturi in vest . Unu dupa altu . E drept , mai suportabile , cu dobinda fixa redusa si rate constante .
Cu primul am cumparat scule pentru munca . Cu al doilea , am cumparat si dubita pentru transport .
Cu al treilea am schimbat masina familiara si am pus bani in "pusculita" firmei mele pentru zile negre . Adica pentru acum !
Si eu sint fericit . Ultima plata la imprumut a fost in decembrie 2009. De atunci sint liber si linistit !!!!!!

Dan Selaru spunea...

Alea sunt investitii.

B spunea...

Cand mi-am luat eu masina de spalat, prin 93 parca, nici nu exista institutia creditului. Aveam salariu 5 milioane, ceea ce nu era deloc putin, iar masina costa 6,1 milioane, tin minte ca ieri. Am strans bani o jumatate de an ca s-o iau. Merge si acum. Si da, de cate ori ma uit la ea, sunt mandra ca am putut fi atat de cumpatata sa strang toti banii la o varsta la care cei din jur erau preocupati de haine si cluburi.

Anonim spunea...

toti avem memento o "masina de spalat"; in '98 m-am hotarat sa fac a doua specializare si pt ca am ales ASE si nu o facultate de la coltul blocului, am avut nevoie in primul an de un imprumut. tin minte ca rambursarile se faceau in 12- max.36 luni, ca dobanda era variabila si ca nu exista comision de rambursare anticipata...asta nu inseamna ca nu mi-a fost greu, dar a meritat.acum nu mai sunt dispusa sa risc, pt ca bancile "te ingroapa"...pt 5000 de eur iti cer garantie imobiliara, giranti nu mai sunt aceptati si asigurarea imprumutului a picat si ea, la unele banci.azi am auzit insa o stire mare, dar trista in acelasi timp, ca unele banci "ofera" carduri de credit elevilor, merituosi...hai sa-i lasam merituosi, in tenisi si tricouri SH...dar liberi.

Ion Radu Zilişteanu spunea...

În mic, maşina ta de spălat ţi-a adus o groază de învăţăminte. Pentru români, criza ţine locul maşinii tale de spălat.

Dan Selaru spunea...

Cam asa, a fost mai mult o problema psihologica decat financiara. Si criza chiar arata a "masina de spalat".

Axiome anonime spunea...

Creez interfete pentru site- uri si bloguri. Ma ocup in special de site- urile gen business. Preturile incep de la 45 de RON si cresc in functie de cerinte. Totodata ma ocum si de SEO-urile site-urile si de inscrierile in directoare nationale si internationale. GARANTEZ un numar mai MARE DE VIZITATORI cu peste 30-45%. Mai multe detalii la adresa de e- mail: site_ brasov@yahoo. com .

Viorel spunea...

Dan, iar sunt dezamagit de modul asta de a privi lucrurile.
Nu stiu de ce, totul in tara asta trebuie privit ca un lux. Daca ai masina, este un lux, daca ai casa, este un lux, daca iei un credit, indiferent pentru ce, chiar si pentru o masina de spalat, este un lux. Lucruri care in tarile civilizate sunt normale, nu un lux, la noi trebuie catalogate lux, invidiate, supraimpozitate, aratate cu degetul. Mai mult, trebuie sa le simtim, sa suferim pentru ele (vezi masina ta de spalat).
De ce?
Criza asta prin care trecem mi-a dat raspunsul.
Pentru ca suntem lacomi. Creditul are dobanda mare, masina are adaos comercial de 30-40-50%, la restaurant mancam cu adaos comercial de minim 200%, ne imbracam cu adaos comercial de 300-400% (cine nu ma crede sa se uite cat costa hainele in USA si cat la noi, si garantat ca nu vand aia in pierdere), electronicele de 50-200% (inclusiv masina ta de spalat).
Dan, nu creditul te-a facut sclav. Erai deja sclavul societatii in care traiesti, sclavul apucaturilor hulpave, al tunurilor, al teparilor, al celor care ne conduc de 20 de ani si permit lucrurile astea.

Dan Selaru spunea...

Palavre

joness spunea...

Nici nu iti dai seama ce cosmaruri mi-ai trezit in memorie. In anul de gratie 97, cand eram in anul III de facultate, ai mei parinti s-au hotarat sa schimbe masina de spalat ceausista. A fost apogeul saraciei crunte postrevolutionare. Aveam portie de bilete de autobuz. Amestecam Montecarlo cu Snagov, Bran si Carpati ca sa imi ajunga si banii si nici sa nu ma inec prea tare. Imi aduc aminte ca odata m-am dus la examen dupa ce mancasem doar niste spanac gol. Mi se strangea burta de foame. Grr, simt nevoia sa beau ceva tare numai cand rememorez astea.

Dar au luat-o fara datorii, doar din economii. Si nu imi spuneti ca ar fi trebuit sa ma angajez, in vremurile alea cine gasea un loc de munca devenea instant vedeta si subiectul de barfa al intregului cartier.

Viorel spunea...

Palavre?
Zici ca ai platit-o dublu, nu?

parvan spunea...

Culmea e ca prima incercare de a "lua" un credit a fost tot in 95 si tot masina de spalat :)
Eram caminist (in leu) si ne gandisem noi (eu si colegul de camera) ca daca am avea o masina de spalat pe care s-o inchiriem cu ora la ceilalti studenti ... ne-am finanta :)
Atat de tare m-am speriat de actaraie si angajamente ca n-am mai incercat niciodata sa iau credit.

Dar nu consider asta mare learning, ba dimpotriva consider ca abilitatea gasirii de finantarii e un skill pe care nu l-am dezvoltat suficient :(

PS: ca tot e cu masini de spalat si tot imi expira o clauza de confidentialitate fac aici o marturisire: desi am avut Reckit-ul client n-am folosit niciodata Calgon. Am cautat de la inceput sa vad buletinul apei pe care o folosesc :)

alex@formidabilii.org spunea...

Un copy-paste la un comentariu de-al meu pe alt blog, dar care se potriveste si aici:

"Un dialog (poate imaginar) intre doi bogati:

- I hate those poor people!
- What do you mean you hate them? Think about all the children in Malawi, the victims of the earthquake in Haiti and so on.
- No no no. I am not talking about that poor people. I am talking about the other poor people.
- What do you mean?
- Just think about it. Every morning in the newspaper on one page there is an article about how the national debt went sky-high, or about reducing the public deficit and so on. The next page, there is a huge advert: BUY THIS SOFA TODAY, PAY NOTHING FOR 6 MONTHS! or BUY THIS CAR TODAY FOR 0% INTEREST AND PAY OVER 3 YEARS! and so on.
- OK so?
- Well, it’s not hard to figure it out. You want a sofa, you buy a sofa- but only if you can afford to pay for the sofa. You are poor and don’t afford the sofa- you dont f***** buy the f***** sofa! That’s the kind of poor people I’m talking about. They mess about everything in this world."

Mihvoi spunea...

Si eu sunt "fan" al lipsei creditului, dar nu merge intotdeauna.

Cand am vrut sa-mi iau o Solenza, mi s-a parut ca platesc prea mult dobanda, asa ca am luat banii stransi, am mai imprumutat ceva de la rude/prieteni si am cumparat masina "cu banii jos". Apoi a trebuit sa astept sa strang alti bani pentru avans la credit casa, iar intre timp preturile au crescut de 2-3ori. Am facut credit la casa si am mai facut 2 credite micute pentru renovare.

A fost bine cat au fost banii, cumparam totul la "calitate maxima". Cand s-au terminat am inceput sa ma intreb ce are mai mult aragazul de 18milioane fata de cel de 9milioane, si l-am ales pe cel de 9milioane. Am calculat cat platesc in plus dobanda si m-am ingrozit.

Acum sunt fan rambursare anticipata. Am strans cureaua si am scapat de cele 2 credite de nevoi personale iar cu banii eliberati si alte economii platesc cat pot anticipat la creditul de casa. Nu mi-am schimbat masina, pentru ca investitia in masina se devalorizeaza foarte repede. Sunt mai selectiv cu investitiile personale. Nu mi-am luat niciodata card de credit, din principiu.

Ca o coincidenta, chiar astazi am scris un articol despre

cat castigi la o rambursare anticipata, chiar si partiala

ciNicu spunea...

@Viorel
Nu te impacienta,pe aici cam toate comentariile ce nu ii dau dreptate d-lui Selaru sint palavre....

Anonim spunea...

Eu cred ca ai tras concluzii gresite. Sigur, iti era greu sa stai si sa platesti ratele, dar era mai bine sa speli rufele la mana? Preferi sa stringi bani 20 de ani ca sa cumperi o locuinta cu banii jos? Creditul este un instrument. Iti permite sa te bucuri de anumite lucruri ACUM... e adevarat ca vine la un cost, dar ind efinitiv nu te obliga nimeni sa il folosesti. Viata e mult prea scurta ca sa o irosesti stringind bani.

Dan Selaru spunea...

Am şi scris că era o investiţie. Avem filozofii diferite de viaţă.

Mihvoi spunea...

Creditul este un drog (poate fi si medicament). Iti da ACUM o satisfactie mare dar este destul de greu sa evaluezi lucid efectele pe termen lung, mai ales daca ajungi la dependenta. De obicei cei care au capacitatea de a amana satisfactia imediata au mai mult de castigat pe termen lung. "Omult este un animal care amana".

Flavian spunea...

Cam tarziu, dar era pacat sa nu o punem si pe sora-sa: Englezul si lectia de economie