sâmbătă, 18 septembrie 2010

Bani, bănci, impozite, stat social

E o istorie lungă. înarmaţi-vă cu răbdare şi tutun.

Suntem pe vremea când toate monedele erau acoperite în aur (sau chiar erau de aur sau argint). Să zicem la sfârşitul secolului XIX. Banii sunt un mijloc de schimb, aur, argint, sare, vite, scoici sau ţigări, toate au fost folosite ca mijloc de schimb. O poveste interesantă despre nişte pietre de 4 metri folosite pe post de monedă poate fi găsită aici, s-a terminat cu hiperinflaţie când un aventurier irlandez a inundat piaţa cu pietroaie.

Mijlocul de schimb, banii, trebuie să aibă nişte calităţi, să fie durabil, să fie divizibil, să fie acceptat de actorii economici, să fie uşor transportabil şi, pe vremea aceea, să poarte o valoare intrinsecă. Această ultimă proprietate s-a pierdut. Oamenii, în general, au ales aurul şi argintul ca fiind mijloace de schimb convenabile. Asta ne-a condus la diviziunea socială a muncii, la specializare şi la creşterea activităţii economice şi deci a comerţului.

După adoptarea metalelor preţioase ca bani, erau preţioase tocmai pentru că erau alese ca mijloc de schimb, noţiunea de bancă a apărut natural. Din mai multe motive. Primul, şi cel mai important, era frica. Marii negustori preferau să nu transporte cu ei mari cantităţi de monedă. Depuneau banii în oraşul A, primeau o hârtie (o bancnotă) cu care mergeau în oraşul B unde o transformau în bani palpabili.

De asemenea tot frica a făcut ca băncile să devină locul în care se ţineau banii, în schimbul bancnotelor care la rândul lor au devenit un mijloc de schimb. Pentru că băncile aveau cantităţi importante de bani au început să împrumute, să spunem frumos, finanţeze, contra dobândă, diferite acţiuni economice şi să ofere dobândă, natural mai mică, deponenţilor.

Cum funcţionau băncile când banii erau "adevăraţi"?

Pentru că nu toţi deponenţii veneau simultan să-şi ridice aurul din bănci acestea păstrau doar o fracţiune din aurul şi argintul depus în tezaurul din subsol (nu era neapărat în subsol dar sună bine). Moment poetic, neapărat de văzut.



Să revenim. Deci băncile aveau doar o parte din aurul depus în tezaurul propriu. Dar ele nu puteau împrumuta sume arbitrare pentru actorii economici, exista oricând frica unui iureş al deponenţilor care-şi cereau aurul înapoi.

Când debitorii pe care îi finanţau plăteau împrumutul repede, adică făceau afaceri profitabile şi rapide, banca putea să menţină dobânzile constante, când afacerile mergeau prost bancherii ridicau dobânzile pentru a restrânge creditul, pentru a păstra un raport constant credit vis a vis de aurul deţinut.

Aici e un punct care merită subliniat, când afacerile mergeau prost dobânzile creşteau, astfel era favorizat falimentul afacerilor neviabile sau restructurarea lor. Cu toate consecinţele, oamenii de afaceri fie falimentau, fie îşi îmbunătăţeau profitabilitatea pentru a putea obţine un nou împrumut.

Un standard universal, aurul, făcea ca întreaga economie mondială să funcţioneze unitar. Nicio ţară nu-şi putea permite să scadă unilateral dobânzile pentru că banii "zburau" în alte ţari unde dobânda era mai mare, scăderea cantităţii de aur deţinut de bănci conducea imediat la creşterea dobânzilor.

Cam aşa funcţiona economia mondială înainte de Primul Război Mondial, cantitatea de aur limitată nu permitea Statului să intervină prea mult în economie, acesta era asemeni unui actor economic obişnuit, limitat la veniturile obţinute din impozite şi taxe şi neputând să-şi permită deficite prea mari.

Şi aici apar intervenţioniştii, cu următoarea idee "dacă băncile nu pot împrumuta oricâţi bani, de ce să nu găsim o metodă să alimentăm cu bani băncile astfel încât împrumuturile să poată creşte nestingherit?".

Cum? Păi înfiinţăm o bancă dispusă să emită bancnote nu acoperite în aur ci în viitoarele încasări ale Statului din impozite. Aceasta poate finanţa (împrumuta) băncile cu sume noi de bani, fără acoperire în aur ci bazate pe încrederea că hârtiile emise de Stat sunt la fel de solvabile ca hârtiile acoperite în aur. FED-ul a fost înfiinţată în 1913, din acel moment standardul aur nu a mai existat practic, a devenit un standard aur-hârtii emise de Stat. Hârtiile emise de Banca Centrală puteau plăti depozitele în aceeaşi măsură ca şi aurul.

Nou moment poetic. Ăsta poate fi sărit deşi ar merita văzut, mai ales de partea masculină. Misoginule!



Sărim o parte din istorie şi spunem că frenetic FED a pompat hârtii, pe post de bani, în economie care s-au dus în acţiuni, când frenezia a luat sfârşit, ca de atâtea ori în decursul istoriei, neapărat trebuie citită "Economia crizelor" de Roubini şi Mihm, ne-am ales cu criza din 1929. Cu consecinţele cunoscute.

Bineînţeles că noua realitate a banilor de hârtie, garantaţi de Stat, a condus la posibilitatea acestuia de a avea un deficit constant, bazat pe hârtii emise de Banca Centrală. Prin impozite şi taxe, cu scopul de a obţine puterea, oamenii politici, bazându-se pe deficit, au început să redistribuie bogăţia, au luat de la bogaţi şi au dat la săraci. Abandonarea aurului a dat posibilitatea guvernelor să facă tot felul de cheltuieli exorbitante. Care au avut, sau nu, efecte economice tangibile.

În acelaşi timp deficitele bugetare au fost acoperite prin inflaţie, toată lumea a pierdut. Ba, mai mult, s-a creat în mintea guvernanţilor ideea că inflaţia ajută creşterea economică. Prin înfiinţarea unei dobânzi de referinţă, arbitrară, dependentă de voinţa Băncii Centrale, în momentele de scădere economică băncile centrale au avut posibilitatea să ofere împrumuturi ieftine, salvând astfel afaceri neviabile de la faliment şi introducând hazardul moral ca instituţie, asta trăim noi acum.

Subliniem din nou, când afacerile merg prost Băncile Centrale scad dobânda şi oferă, fără discernământ, împrumuturi ieftine. Invers ca pe vremea aurului. Merită citit.

Să vedem ce se petrece în societate după introducerea banilor de hârtie. Politicienii, de dragul puterii, având la îndemână două instrumente, inflaţia şi deficitul bugetar, pe care le-au folosit fără discernământ au cheltuit aberant. Au cheltuit fără frică şi când n-au mai putut plăti au emis hârtii. Cu sărăcirea tuturor. Dar mai ales a celor săraci. Pentru că Statul a împrumutat de la cei bogaţi, le-a plătit dobânzi şi i-a făcut şi mai bogaţi, a lansat proiecte de într-ajutorare pentru cei săraci, făcându-i dependenţi de ajutoarele de la Stat. A înfiinţat salariul minim prin care a eliminat de pe piaţa muncii o parte a populaţiei făcând-o total dependentă sau muritoare de foame.

Mai mult, a acaparat domenii de activitate, Sănătate sau Educaţie, pe care le-a transformat după bunul plac. Banii, fără număr, aflaţi la dispoziţia Statului au dus la corupţie. Valoarea şi competenţa şi-au pierdut valoarea. Fiecare generaţie de demagogi a adâncit deficitul bugetar. Exact criza pe care o trăim. Creditul ieftin a condus la consumerism, datoriile Statelor sau indivizilor au ajuns la cote ameţitoare.

În 71, Nixon a renunţat la orice legătură a dolarului cu aurul. Avem doar cursuri flotante. Băncile Centrale nu mai pot decât în mică măsură să aibă o politică proprie. Moment poetic tragic, neapărat de văzut.



Mai am de tras o concluzie. O las la îndemâna cititorului. Nu fără o sugestie. S-ar putea să fim pe marginea unui colaps economic.



PS Aştept omagii şi înjurături. :-)
PPS Picanterii despre bani aveţi aici.
PPPS Dedicaţie lui Schumpeter. Am schimbat ultimul clip.

46 de comentarii:

Unknown spunea...

Din categoria omagii, daca imi permiti, am adaugat si io citeva picanterii:

http://povestiri-nesfirsite.blogspot.com/2010/09/picanterii-cu-si-despre-bani.html

Dan Selaru spunea...

JC, nu mai poţi să scrii serios în ţara asta. :-)

Unknown spunea...

pai ce rost are?

daca scrii serios oricit te-ai stradui tot se gaseste unu sa te ia la misto

daca scrii la misto te ia in serios numa cine te cunoaste (adica numai aia care merita)

mie mi se pare acceptabil :D

Dan Selaru spunea...

Atunci am facut bine :-)

ionut spunea...

Bun articol, felicitari!

Alex Nicolin spunea...

Excelent articolul, dar cum scapam de aceste entitati artificiale: moneda-decret, creditul ieftin si "statul asistential"? Defapt statul e talhar, dar politicienii mai arunca si la saraci niste resturi, cat sa supravietuiasca pana la urmatoarele alegeri. Ciozvartele cele mai suculente sunt pentru ei si pentru clientela politica.

Eu cred ca revenirea la principii economice si chiar morale mai snatoase se va face fortat, in momentul cand statele vor incerca sa-si acopere datoriile Mugabe style :)

Pongo spunea...

Da, dar trebuie sa luam si partea buna: ajungem iar cu totii milionari :))

Camil spunea...

tot la omagii m-aș încadra și eu, cu o singură precizare: cred că etalonul aur a fost abandonat - de facto și de iure - pe măsură ce producția economică și comerțul mondial au crescut dincolo de capacitatea de acoperire/absorbție a masei de metal prețios disponibilă la vremea aceea. asta s-a întâmplat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu a doua revoluție industrială și cu sporirea spectaculoasă a productivității și schimburilor comerciale etc. practic nu exista atâta aur și argint în lume pentru necesarul de masă monetară (sau de etalon rezonabil); consecința menținerii etalonului aur/argint ar fi fost creșterea nemăsurată a valorii metalelor prețioase, cu consecințele de rigoare. de aici și apariția „fiat money”...

nu sunt economist și s-ar putea să mă înșel.

John Galt spunea...

Acum cred ca ati inteles de ce eu zic la misto aproape orice. :D

Dan, genial clipul cu Hendrix. A venit la fix, exact cand trebuia. Face cat 20 cursuri de sociologie de'ale lui Turambar.. :p

..

link: capitalism vs socialism (cu sapca). :)

ionut spunea...

@Camil

Te inseli si iti spun si unde!

Nu exsta un "necesar al masei monetare". Sau, mai bine spus, orice masa monetara (moneda-etalon) e la fel de buna. Odata cu sporirea de bunuri si servicii, in conditiile uni mase monetare cvasi-fixe, are loc fenomenul de deflatie adica scderea preturilor sau cresterea valorii banilor (benefic pentru toata lumea). Dispare insa furtul, tiparirea (falsificarea) de bani, intr-un cuvant inflatia.

Clarificari

Dan Selaru spunea...

Au fost vreo 50 de ani de inflatie si totul a mers inainte bine merci, US avea o crestere cu peste 4 procente pe an.

John, nu stiu sa fac cu ochiul pe net. :-)

Dan Selaru spunea...

de deflatie, scuze

Camil spunea...

@ ionut
da, mi-am dat seama unde. masa de metal pretios poate ramane aproximativ constantă (nu se mai descoperă zăcăminte noi etc), obligând astfel să nu se tipărească aiurea monedă e hârtie cu o valoare/acoperire tot mai mică

Dan Selaru spunea...

Trebuie doar sa faci monede cu valoare nominala mai mica pentru a pastra fluxul monetar si a nu bloca, cu virgula de rigoare, comertul. Asta e tot. In loc de o moneda de 1 cent, ca sa cumperi paine, ai una de jumatate de cent.

Author spunea...

Dane,

In primul rand, salutari de la Kala :).

2 - nu inteleg care e concluzia - este bine cu sistem fractionar sau fara?

Daca esti de acord ca moneda e o marfa, nu exista bani "adevarati". S-a crezut ca aurul, argintul sau orice altceva pot echivala cu valoarea economica creata.

Daca ai fi agent economic si ti s-ar spune "nu mai puteti lua credit, s-a dat tot, asteptati sa se mai ramburseze din datorii", cum ai proceda?

PS. In Romania, pe timp de criza, dobanzile bancare cresc. Care este reactia populara?

Dan Selaru spunea...

Nu l-am vazut pe Kala de 20 de ani, concluzia e ca vreau standardul aur inapoi, n-am spus-o pentru ca am crezut ca e evident. BNR a scazut dobanda, ce fac bancile comerciale e alta mancare de peste. :-) Si ele scad acum dobanzile.

Author spunea...

BNR a scazut dobanda pentru ca scazut inflatia.

Standardul aur ar fi acum un mare generator de inapoiere economica.

Refuz sa accept ca valoarea economica produsa de firme / populatie ar avea cea mai mica legatura cu cele cateva mii de tone de aur aflate in circulatie.

Dan Selaru spunea...

Iar eu refuz sa accept ca plasticele noastre, sau hartiile lor, au legatura cu dezvoltarea economica. Poate o moneda bazata pe energie ar fi mai onorabila.

Unknown spunea...

Moneda bazata pe energie nu suna rau.

Dar una bazata pe certificatele de emisie Co2 cred ca ar merge si mai bine. :D

Dan Selaru spunea...

:-) Noi nu emitem aproape nimic si ramanem fara monedaa? :-)

Author spunea...

Un certificat face vreo 50 de eur, deci practic facem trecerea la euro. Ca si Muntenegru, am putea sa o facem unilateral.

Alex Nicolin spunea...

@Camil & Mihai Marcu

Orice cantitate de aur este la fel de buna ca oricare alta pentru tranzactiile de pe piata. Cele mai importante atribute ale aurului sunt valoarea raportata la greutate, uniformitatea si divizibilitatea ridicata (maleabil, ductil) si cel mai important, cantitatea limitata disponibila in orice moment. Emisiunea monetara in aur, spre deosebire de cea in hartie, este foarte scumpa, deoarece aurul in sine este un metal pretios. In plus, masa monetara se echilibreaza automat prin raportarea pretului aurului brut, care are si alte utilizari la cel al monedelor. Daca exista deficit de moneda, aceasta va fi mai scumpa si va fi rentabil sa fie produsa, daca, dimpotriva, exista un excedent, moneda va fi reconvertita in materie prima (vezi discutia pe baza acestui articol.

Solutia nu este etalonul aur - creatie etatista si monopolista - care este permanent expus suspiciunilor, ci chiar aurul in sine, sub forma de monede si bancnote. In acest caz, bancnotele, nu vor fi acoperite in aur ci vor contine aur sub forma de foite sau filamente subtiri - vezi link-ul si dezbaterea. Monedele se vo folosi pentru tranzactiile de valori mai mari, iar pentru platile cele mai importante chiar lingouri.

Bineinteles, aurul nu trebuie sa ramana unica moneda, pentru ca argintul ar putea juca si el un rol foarte impotant ca moneda. In acest caz bimetalismul trebuie respins din start, iar moneda de aur si cea de argint vor avea cursuri flotante una de cealalta. Deasemenea, emisiunea monetara trebuie sa se desfasoare in conditii de libera concurenta, fara impunerea unui monopol in mod direct, sau indirect (legal tender).

P.S. Energia nu poate constitui moneda, pentru ca: nu poate fi stocata pe termen lung, se consuma inevitabil, iar in viitor cantitatea disponibila s-ar putea sa creasca atat de mult, incat efectul ar fi similar cu inflatia monedeor-decret.

Stoie spunea...

Intr-un fel sau altul, legarea mereu de aur ar fi dus probabil la inconvenientul exactopus.

Cum cresterea populatiei se intampla de macar 10.000 de ani incoace iar aurul ramane constant, pe masura ce populatia crestea tot mai mult, urma sa fie platita pentru munca cu tot mai putin aur.

Bunurile de asemenea ar fi trebuit sa coste tot mai putin aur. Ar fi fost exact istoria descrisa mai sus dar pe dos.

Partea cu emiterea de moneda continuu ar functiona perfect daca se luau in calcul enorm de multi factori, cel mai important fiind cresterea polulatiei, apoi a productivitatii, limitarea spatiului locativ, a resurselor etc. Din pacate e la mana guvernelor.

spartan spunea...

Jos pălăria!

Aveam ceva idei despre fragilitatea economiei, dar acest articol mi-a deschis ochii şi mai bine. Ceea ce reiese, dar s-a spus foarte pe scurt ar fi că odată şi odată aceste "plăci tectonice" financiare care acum se tensionează continuu vor trebui să se reaşeze pe temelii corecte. Să vezi atunci un cutremur economic mondial pe care nici nu ni-l putem imagina...

Astfel înţeleg că o criză precum cea pe care o traversăm e un cutremur mai mic. Deşi a zguduit lumea financiară are şi părţi bune: a reaşezat parţial finanţele mondiale pe temelii un pic mai sănătoase, iar dacă Statele nu ar fi intervenit, chiar mai sănătoase decât atât.

Dane, câţi ani estimezi că mai rezistă economia în asemenea circumstanţe?
Se poate vorbi de o ciclicitate?

Stefan Vlaston spunea...

Foarte bune articolele care lamuresc chestiuni economice aride, pe intelesul celor multi.

Care ar fi solutiile de iesire din capcana? Cum pot fi pedepsiti politicienii care ne dau morfina economica dupa care "o taie"!

Dan Selaru spunea...

Multumesc pentru comentarii, nu sunt in masura sa dau solutii, opinia mea este revenirea la standardul aur, si tare ma tem ca niste chinezi deja planuiesc asta.

Unknown spunea...

@Dan Selaru: Try this ;-) (wink)
About gold standard: You wish, but does FED?

Dan Selaru spunea...

Pe chinezi i-au intrebat? Ca pe mine sigur nu. :-) Nu ia nimeni jucaria din mana americanilor, cel putin acum. Dar se va incerca in mod sigur in curand.

fly spunea...

Dan, excelent articol, cât despre soluții, cred ca cancerul este metastazic, va fi nevoie de un refresh se pare, sa speram ca totuși nu se va întâmpla.

Dan Selaru spunea...

O punere in ordine a lucrurilor e necesara, singura mea dorinta e sa nu fie violenta.

Unknown spunea...

Salut,

Lucrez intr-o zona, diterita, sunt geolog.

Extrem de interesante comentariile.
Punctez doua chestii.
Marea criza din anii 30 a fost insotita de un boom extraordinar al industrie miniere de extragere a aurului. Ce era mai interesant: exista un pret fix, stabilit administrativ. Ceva pe la 30 USD uncia, care are cca 31,13...grame). Roosvelt facea o mica analiza in fiecare dimineata la micul dejun, impreuna cu un secretar de stat si mai facea o mica crestere, cu speranta de a urni economia. Binenteles nu s-a bazat doar pe asta.
Mai la vremurile noastre. Aurul are iar o crestere exploziva a preturilor, iar industria miniera e din nou in avant. Specificul de acum e boomul zacamintelor de fier si carbune: chinezii isi fac infrastructura, case etc. Dati patriei (China) cat mai mult fier !De oriunde !In plus, speculatorii stau la panda. Vezi Soros, care iese sintr-un fond (bazat pe aur) dar are se pare actiuni la Rosia Montana.
Am vazut ca cineva isi expima indoiala ca exista suficient aur pentru a acopri necesitatile. Ca fapt divers, exista. Acum sunt atrase in exploatare zacaminte cu continuturi mici, in jurul a 1 gram per tona. Mai departe? Numai daca iei volumul apei oceanelor, cu un continut infim si prin absurd te apuci sa extragi aurul vei obtine cantitati uriase !

Intr-adevar e ciudat. Aurul nu tine de foame; regele Midas era sa o pateasca in acest sens. Dar elementul psihologic e fantastic ! Iar valoarea de refugiu e imbatabila! Se zice ca un costum bun va valora intotdeauna cat o uncie de aur !Chestie verificata istoric !

Dan Selaru spunea...

Cantitatea de aur nu conteaza, e adevarat ca argintul din coloniile Spaniole a indus inflatie in Europa iar aurul din California a condus tot la inflatie dar nu mai e cazul. Avem aur cat avem, conduce la deflatie daca nu putem extrage atat cat "ne trebuie". Si?

Deflatia nu e o drama atat de mare cat pare, singura problema cu deflatia o au Statele care nu pot cheltui nesabuit.

In schimbul ei se obtine stabilitate economica.

Dragos Popa spunea...

dan: banuiesc ca pe asta il stiai

Dan Selaru spunea...

Nu, o sa-l vad. Roubini cu cartea aia ma lasa cu gura cascata, omul vorbeste fara patima, face istorie, e fenomenala. Am material pentru 100 de posturi. Cat de usor lacomia si prostia ne-au adus aici.

Dragos Popa spunea...

Roubini era favoritul meu pana pe la mijlocul lui 2009, de cand a redus trial periodul la RGE Monitor si nu mai da acces liber la comentariile de pe forum. Si daca tot vorbim de China, Brad Setser, un fost contributor la RGE era super bine informat pe domeniu (poti cauta articolele lui de pana in 2009). Acum lucreaza pentru National Economic Council, care e advisory body pentru Obama...

Unknown spunea...

Mda e corect! bun articol asa da....
Felicitari!
Mai ai un pai de scos din ochi guvernantilor: lipsa de patriotism!
Eu unul ma gandesc ca daca am fi mai mandri de noi si de tara noastra, nu am mai arunca gunoaie peste tot, nu am mai fura unul de la altul nu ne-am mai plange de mila si am lupta cu sistemul asta de saracit prostimea...
Toti cetatenii acestei tarii trebuie educati si prin astfel de articole!

Multumim!

Mele spunea...

Foarte bun articol, felicitari!

Mele spunea...

Apropo de comportamentul statului "demagog" in crize si numai, am postat recent pe blogul meu un articol pe aceasta tema, bazat pe lucrarea unui economist american mai putin cunoscut, Herbert Heaton.

http://franckmelen.wordpress.com/2010/09/11/de-la-o-criza-la-alta-i/

Numai bine!

Alex Nicolin spunea...

@Camil & Mihai Marcu

Orice cantitate de aur este la fel de buna ca oricare alta pentru tranzactiile de pe piata. Cele mai importante atribute ale aurului sunt valoarea raportata la greutate, uniformitatea si divizibilitatea ridicata (maleabil, ductil) si cel mai important, cantitatea limitata disponibila in orice moment. Emisiunea monetara in aur, spre deosebire de cea in hartie, este foarte scumpa, deoarece aurul in sine este un metal pretios. In plus, masa monetara se echilibreaza automat prin raportarea pretului aurului brut, care are si alte utilizari la cel al monedelor. Daca exista deficit de moneda, aceasta va fi mai scumpa si va fi rentabil sa fie produsa, daca, dimpotriva, exista un excedent, moneda va fi reconvertita in materie prima (vezi discutia pe baza acestui articol.

Solutia nu este etalonul aur - creatie etatista si monopolista - care este permanent expus suspiciunilor, ci chiar aurul in sine, sub forma de monede si bancnote. In acest caz, bancnotele, nu vor fi acoperite in aur ci vor contine aur sub forma de foite sau filamente subtiri - vezi link-ul si dezbaterea. Monedele se vo folosi pentru tranzactiile de valori mai mari, iar pentru platile cele mai importante chiar lingouri.

Bineinteles, aurul nu trebuie sa ramana unica moneda, pentru ca argintul ar putea juca si el un rol foarte impotant ca moneda. In acest caz bimetalismul trebuie respins din start, iar moneda de aur si cea de argint vor avea cursuri flotante una de cealalta. Deasemenea, emisiunea monetara trebuie sa se desfasoare in conditii de libera concurenta, fara impunerea unui monopol in mod direct, sau indirect (legal tender).

P.S. Energia nu poate constitui moneda, pentru ca: nu poate fi stocata pe termen lung, se consuma inevitabil, iar in viitor cantitatea disponibila s-ar putea sa creasca atat de mult, incat efectul ar fi similar cu inflatia monedeor-decret.

Alex Nicolin spunea...

@Camil & Mihai Marcu

Orice cantitate de aur este la fel de buna ca oricare alta pentru tranzactiile de pe piata. Cele mai importante atribute ale aurului sunt valoarea raportata la greutate, uniformitatea si divizibilitatea ridicata (maleabil, ductil) si cel mai important, cantitatea limitata disponibila in orice moment. Emisiunea monetara in aur, spre deosebire de cea in hartie, este foarte scumpa, deoarece aurul in sine este un metal pretios. In plus, masa monetara se echilibreaza automat prin raportarea pretului aurului brut, care are si alte utilizari la cel al monedelor. Daca exista deficit de moneda, aceasta va fi mai scumpa si va fi rentabil sa fie produsa, daca, dimpotriva, exista un excedent, moneda va fi reconvertita in materie prima (vezi discutia pe baza acestui articol.

Solutia nu este etalonul aur - creatie etatista si monopolista - care este permanent expus suspiciunilor, ci chiar aurul in sine, sub forma de monede si bancnote. In acest caz, bancnotele, nu vor fi acoperite in aur ci vor contine aur sub forma de foite sau filamente subtiri - vezi link-ul si dezbaterea. Monedele se vo folosi pentru tranzactiile de valori mai mari, iar pentru platile cele mai importante chiar lingouri.

Alex Nicolin spunea...

Bineinteles, aurul nu trebuie sa ramana unica moneda, pentru ca argintul ar putea juca si el un rol foarte impotant ca moneda. In acest caz bimetalismul trebuie respins din start, iar moneda de aur si cea de argint vor avea cursuri flotante una de cealalta. Deasemenea, emisiunea monetara trebuie sa se desfasoare in conditii de libera concurenta, fara impunerea unui monopol in mod direct, sau indirect (legal tender).

P.S. Energia nu poate constitui moneda, pentru ca: nu poate fi stocata pe termen lung, se consuma inevitabil, iar in viitor cantitatea disponibila s-ar putea sa creasca atat de mult, incat efectul ar fi similar cu inflatia monedeor-decret.

Flavian spunea...

Alex, energia este deja intr-un fel moneda: Money is Energy

Si tocmai de aceea inflatia n-ar fi o problema. La fel ca si in cazul unei monede bazata pe inteligenta... :)

Mihvoi spunea...

Daca peste 5 ani se gaseste un mod ieftin de a extrage si aduce aur ... de pe luna sa zicem ? Nu ar genera inflatie ?

Orice ban ai inventa, nu poti scapa de posibila variatie a valorii relativ la celelalte produse. Valoarea relativa variaza macar pentru faptul ca masa celorlalte produse variaza, de exemplu poate sa scada cantitatea de hrana din cauza unor dezastre naturale.

In orice ai stii apriori ca este acoperita moneda ta, acel ceva poate sa varieze relativ la alte produse, inclusiv aurul.

Momentan folosim acoperirea in ... "unitati de datorie". Produsul "ban" foloseste la a-ti plati creditul si a-ti rascumpara casa ipotecata. Cat timp exista datorii, banii au o valoare intrinseca, satisfac "nevoia" de a plati creditul.

Nu zic ca e rau sau bine, zic doar ca, cu cat bula datoriilor este mai mare, cu atat valoarea de piata a banului creste (daca nu se injecteaza cumva bani ne-imprumutati).

Flavian spunea...

Da, Mihvoi, dar pana la urma totul este energie. Chiar si aurul.

E=mc2 remember ?

Tocmai de aceea energia ca moneda e vazuta de tot mai multi ca cea mai buna varianta.

Cu toate astea in momentul in care am avea energie la discretie intrebarea este daca vom mai avea nevoie de moneda... :)

Mihvoi spunea...

In teorie daca ai suficienta energie ai putea crea materia, dar e cale lunga pana la 1kg aur = 1kg petrol (au aceeasi masa, deci acelasi E=mc2).

Energetic, aurul este destul de decazut daca nu ma insel, 1 kg de hidrogen (lichid) este mai bogat energetic, cel putin ca utilizare umana, poate fi ars.

Interesant este ca daca ai avea suficienta energie sa rupi un proton din mercur ai putea sa fabrici aur cum doreau alchimistii.

O bancnota bazata pe angajamente de livrare energie (gen petrol) ar fi o moneda care s-ar aprecia probabil in primii zeci de ani, dar apoi daca se descopera o alta sursa de energie se poate schimba roata. Si bancile de petrol pot da si ele faliment ...

Pongo spunea...

@Dan , Dan Popa: Orice terorie despre bani fed aur care nu contine numele Kuhn Loeb Schiff Roschild e o manipulare.
Relativ la aur, de unde stim cat aur poate extrage Rio Tinto?
Daca maine anunta ca au descoperit ca rezerve x12?