Plusvaloare

"It is not that pearls fetch a high price because men have dived for them; but on the contrary, men dive for them because they fetch a high price." - Richard Whately

Această frază reprezintă esenţa situaţiei pe care o trăim, Aud tot felul de imbecili, unii cu funcţii foarte înalte, care nu înţeleg lumea în care trăim, care trimit pe toată lumea la muncă. "Românii sunt leneşi, alta ar fi soarta noastră dacă muncim."

Am să-l citez pe Bogdan Glăvan.

De fapt, orice acţiune umană este costisitoare, în sensul că are un cost de oportunitate. În goana lor după satisfacerea cât mai multor nevoi indivizii sunt motivaţi să economisească (în sens larg), adică să respingă acele acţiuni al căror cost de oportunitate depăşește valoarea câştigului obţinut. În cazul nostru, agricultura – cultivarea porumbului, de exemplu – este un exemplu de activitate umană, care are un cost de oportunitate. Țăranii nu lucrează pământul deoarece, în opinia lor, nu merită; nu este eficient economic. Lucrarea pământului presupune folosirea de forţă de muncă, bunuri de capital şi alte produse (combustibili, îngrăşăminte). Acest act este nejustificat, deoarece câştigul obţinut nu acoperă chetuielile suportate.

Ca să sintetizăm, să săpăm două treimi din noi şanţuri iar o treime să le astupe. Toată lumea munceşte. Rezultatele economice sunt nule. E asemeni ca în vremea comunismului. Toată lumea muncea dar eficienţa economică a dus la prăbuşirea sistemului.

Munca este un instrument indispensabil, nu un scop. Munca fără profit este o pierdere de resurse. Majoritatea "muncilor" plătite de la bugetul de Stat sunt inutile.

Ce e economia? Cred că e o întrebare justificată. De fapt despre ce vorbim? Despre "ştiinţa schimbului". Adică a face profit în urma muncii pe care ai făcut-o şi a capitalului investit, schimbând rezultatele muncii cu altceva, rezultând în urma schimbului un profit, cuantificabil sau nu în bani. Plusvaloare.

Să ne uităm la o declaraţie semnificativă.

Jeffrey Franks: Marea dezamăgire după doi ani de acord cu România este că economia încă nu a revenit pe creştere.

Adică nu am reuşit să producem plusvaloare. Am cheltuit banii, la ce ne-a folosit? PIB-ul s-a prăbuşit în termeni reali cu 10 procente. Inflaţia a fost în doi ani de peste 10 procente. Investiţiile s-au prăbuşit. Ce putem concluziona? Doar că am mâncat banii.

Ne place sau nu, am pierdut doi ani.

Se vorbeşte despre munca la negru şi despre evaziunea. Principalele motive sunt taxele şi impozitele prea mari. Oamenii, angajaţi şi patroni, găsesc ca valabile numai aceste metode ilegale ca mijloc de a produce plusvaloare. Ăsta este scopul acţiunilor umane. A trăi mai bine, îmbogăţirea. Restul sunt teorii.

Necesitatea Statului este înţeleasă de oameni din pricina fricii. Există lucruri pentru care sunt dispuşi să plătească impozite şi taxe pentru că sunt situaţii în faţa cărora se simt vulnerabili.

Când Statul, cum face actualul Stat aici, în România, îşi pierde din prerogative, pe un ton ţâfnos, declarând că se modernizează, că devine mai suplu, dar de fapt îşi pierde orice menire, situaţia începe să fie fără ieşire. Justiţia este nefuncţională, securitatea personală în pericol, Educaţia la fel, Sănătatea la fel, totul este în degringoladă.

Statul ne spune tuturor că stăm cu mâna întinsă, că suntem leneşi, că dacă nu ne place să plecăm.

Ok, ce a făcut Statul, acuzator, să producem plusvaloare? Înainte de a acuza încercaţi să oferiţi soluţii.

Dreapta pe care o clamează actualul Guvern înseamnă, pentru ei, de fapt reducerea deficitului bugetar, nu crearea de plusvaloare. De fapt, crearea de plusvaloare trebuie să fie scopul unei guvernări de dreapta.

Nu cred că există vreun om sănătos care să se bucure că are Statul un deficit mai mic, cred că toţi ne bucurăm dacă o ducem mai bine. Şi asta se face cu ajutorul plusvalorii pe care ca naţiune o putem produce. Iar metoda este inteligenţa ajutată de muncă. Restul e "Albă ca Zăpada".